4,332 matches
-
și '60 el se opusese unirii Principatelor și urcării pe tron a unui domnitor străin din cauza efectului pe care un stat românesc consolidat l-ar fi putut avea asupra Transilvaniei. În anii '70 protestase vehement împotriva creării unui mare stat slav în Balcani de teama influenței pe care acesta ar fi putut-o exercita asupra slavilor sudici din cadrul monarhiei. În anii de dinaintea asasinatului fuseseră descoperite dovezi privind legăturile dintre Serbia și unele elemente ale populației slave de pe cuprinsul monarhiei și erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din cauza efectului pe care un stat românesc consolidat l-ar fi putut avea asupra Transilvaniei. În anii '70 protestase vehement împotriva creării unui mare stat slav în Balcani de teama influenței pe care acesta ar fi putut-o exercita asupra slavilor sudici din cadrul monarhiei. În anii de dinaintea asasinatului fuseseră descoperite dovezi privind legăturile dintre Serbia și unele elemente ale populației slave de pe cuprinsul monarhiei și erau cunoscute măsurile luate de Belgrad pentru sprijinirea acestora. Conducătorii habsburgici erau convinși că asasinatul fusese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
suferite de armată pe cîmpul de luptă, o gravă epidemie de tifos exantematic a afectat țara. Cu toate reușitele militare, viitorul era destul de sumbru. Îndoielile anterioare ale habsburgilor referitoare la loialitatea grupurilor naționale în război s-au dovedit curînd nefondate. Slavii de sud, precum și majoritatea naționalităților, luptau cu curaj. Au fost luate bineînțeles măsuri de control și represiune pe teritoriul monarhiei, ca și pe cel al tuturor statelor beligerante. Au fost interzise ziarele, iar cei suspecți de trădare erau întemnițați. Au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă stînjenite într-o oarecare măsură de problema teritoriului slavilor de sud. La prima vedere, războiul începuse pentru salvarea Serbiei. Dacă Italia primea coasta dalmată, Serbia nu ar fi obținut ieșirea la mare, care constituia pentru ea un obiectiv major al războiului. În schimb, dacă Italia dobîndea Dalmația și Istria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Italia primea coasta dalmată, Serbia nu ar fi obținut ieșirea la mare, care constituia pentru ea un obiectiv major al războiului. În schimb, dacă Italia dobîndea Dalmația și Istria, ea ar fi avut controlul asupra a circa 700 000 de slavi sudici. Astfel de probleme au provocat dificultăți mai ales în Marea Britanie, unde propaganda de război avea un tonus foarte ridicat. Totuși, în primăvara anului 1915, Aliații au considerat că aveau nevoie de sprijinul Italiei. În ciuda faptului că guvernul rus nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unii lideri politici croați, ca Ante Trumbić și Frano Supilo, care fuseseră extrem de activi în cadrul Coaliției Croato-Sîrbe, emigraseră. Ei au jucat un rol important în formarea Comitetului Iugoslav, care își avea cartierul general la Londra și care urmărea unirea tuturor slavilor de sud într-un singur stat. Primele experiențe ale emigranților politici nu au fost deloc încurajatoare: ei auziseră unele zvonuri despre negocierile care au dus la încheierea Tratatului de la Londra, dar li s-a acordat puțin sprijin din partea guvernelor aliate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
li s-a acordat puțin sprijin din partea guvernelor aliate, care nu erau de acord la vremea aceea cu dizolvarea Imperiului Habsburgic. Harta 7. Statele balcanice după primul război mondial Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns la un acord, conform căruia slavii de sud de pe teritoriul habsburgic urmau să se unească cu sîrbii spre a forma un stat condus de dinastia Karagheorghevici. Nu a fost luată nici o hotărîre în privința organizării politice a acestuia, adică a problemei cruciale referitoare la alternativa administrației federale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
elaborată de o adunare pe baza votului secret universal pentru bărbați prin vot. Acest pact era sprijinit de un comitet muntenegrean instituit la Paris și format tot din emigranți. Pe toată durata discuțiilor, îngrijorarea determinată de pretențiile Italiei asupra teritoriilor slavilor sudici a constituit un important factor încurajator pentru ca reprezentanții sîrbi, croați și sloveni să ajungă la o înțelegere. În octombrie 1918, chiar înainte de prăbușirea habsburgilor, liderii de la Zagreb au fondat un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor, care a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regelui Nicolae, care nu voia să-și piardă regatul, acțiuni similare au urmat și în Muntenegru. Inaintea începerii conferinței de pace, comitetele locale declanșaseră deci acțiunea de punere a temeliilor unei Iugoslavii. Trebuie să subliniem mai ales faptul că asupra slavilor de sud din monarhie era exercitată o presiune extrem de mare, aceștia neavînd nici o altă alternativă concretă. Supușii austrieci germani și unguri se aflau în plin proces de organizare a unor republici pe baze naționale. Cadrul imperial nu mai exista. Soluțiile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mare, aceștia neavînd nici o altă alternativă concretă. Supușii austrieci germani și unguri se aflau în plin proces de organizare a unor republici pe baze naționale. Cadrul imperial nu mai exista. Soluțiile realiste păreau a fi ori întemeierea unui stat al slavilor sudici, ori o posibilă împărțire a ținuturilor croate și slovene între Italia, Serbia și poate chiar și între Austria și Ungaria. Aranjamentul albanez era strîns legat de chestiunea iugoslavă. În timpul războiului, guvernul central se prăbușise complet, fiecare regiune fiind nevoită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia și Austria, ambele deținînd regiuni locuite de slavi sudici, sloveni sau croați. Guvernul român era confruntat cu probleme asemănătoare. După război, peste 5 milioane dintr-o populație totală de 18 milioane nu erau români. Principala zonă de fricțiune era Transilvania, unde o minoritate maghiară compactă trăia în partea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
relațiile cu Iugoslavia și Grecia erau proaste, Italia avînd neînțelegeri cu aceste țări încă din timpul negocierilor de pace. Tensiunea era deosebit de ridicată la Belgrad. Prin Tratatul de la Londra din 1915, guvernului italian i se promiseseră zone întinse locuite de slavii de sud. El obținuse Istria, dar nu și Dalmația. Ulterior, s-a declanșat un conflict în legătură cu portul Rijeka. În noiembrie 1920, guvernele italian și iugoslav au semnat Tratatul de la Rapallo, care avea drept scop rezolvarea problemelor lor de frontieră. Italia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Serbia nu avea nevoie de un stat iugoslav; guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în special atunci cînd înfrîngerea părea inevitabilă, soldații și marinarii sud-slavi și-au făcut în general datoria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cuprinsul monarhiei și cu o serie de politicieni croați și sloveni. Comitetul Iugoslav avea contacte și cu numeroasele grupuri de emigranți din Europa și America. Sarcina lui esențială era organizarea unei campanii de propagandă în scopul informării Aliaților asupra poziției slavilor de sud din cadrul Imperiului și a agitației în favoarea unificării acestora. Membrii Comitetului acționau pornind de la prezumția victoriei Aliaților. Teama lor cea mai mare se referea la amenințarea din partea Italiei în privința teritoriului iugoslav. După încheierea Tratatului de la Londra, ai cărui termeni
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acțiunile Comitetului Iugoslav au fost motivate de necesitatea combaterii expansiunii Italiei în Marea Adriatică. Era normal ca relațiile dintre Comitet și guvernul Pašić să fie tensionate. Așa cum am văzut, Pašić ar fi preferat să dețină rolul de purtător de cuvînt al slavilor de sud. El nu avea nici un motiv imediat ca să recunoască Comitetul Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
slavilor de sud. El nu avea nici un motiv imediat ca să recunoască Comitetul Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente, liderii croați și sloveni erau uniți prin dorința de a crea mai întîi o unitate politică alcătuită din slavii sudici de pe teritoriul habsburgic. Odată instituită, această autoritate putea ajunge la o înțelegere cu guvernul sîrb. Admițînd ipoteza că Imperiul Habsburgic s-ar fi menținut, iar separarea s-ar fi dovedit a fi imposibilă, urma să fie adoptat un curs
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici un indiciu privind intenția marilor puteri aliate de a distruge monarhia. Liderii sîrbi erau în continuare preocupați în primul rînd de asigurarea, după încheierea păcii, a unei compensații teritoriale corespunzătoare. Pašić ar fi preferat și acum să dirijeze singur problemele slavilor de sud. Evenimentele finale au fost precipitate mai mult de acțiunile organizațiilor naționale de pe teritoriul habsburgic decît de deciziile Comitetului sau ale conducerii sîrbești. În ultimele săptămîni ale războiului, monarhia s-a destrămat într-adevăr în componentele ei naționale. Străduindu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Într-o acțiune desfășurată paralel cu celelalte asociații naționale, în octombrie 1918 a fost format la Zagreb un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același timp, saborul croat a proclamat independența Croației, care a aderat apoi la uniunea creată de Consiliul Național. Acest
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în relațiile internaționale, conferind deci pentru prima oară acestui organism o autoritate reală. Acțiuni asemănătoare au avut loc și în Slovenia și Bosnia-Herțegovina. Pînă în ziua de 3 noiembrie, cînd a fost semnat un armistițiu între reprezentanții habsburgici și Aliați, slavii sudici din monarhie instituiseră o organizare politică care deținea efectiv controlul asupra teritoriilor naționale. Consiliul a trimis de asemenea o notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă o opțiune referitoare la direcția care trebuia urmată. Perioada era caracterizată printr-un mare zbucium și o mare confuzie. Toți liderii slavilor de sud erau îngrijorați de intențiile italienilor; ei doreau să blocheze ocuparea de către Italia a oricărei părți a teritoriului lor. Era deci necesară stabilirea cît mai curînd posibil a statutului politic al acestor ținuturi. La Zagreb, exista totuși o divergență
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și Vojvodina. În noiembrie, o adunare națională ținută la Cetinje a proclamat detronarea lui Nicolae și unirea cu Serbia, evenimente similare avînd loc și în Vojvodina. Organizarea statului iugoslav a fost deci în primul rînd opera comitetelor naționale, inițiativa aparținînd slavilor de sud de pe teritoriul habsburgic. În cei doi ani care au urmat unificării, țara a fost guvernată de la Belgrad conform unei metode ce reprezenta practic o extindere a sistemului administrativ sîrb. Armata sîrbă era singura apărătoare a ținutului. Unitățile croate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în aceea că, în ciuda speranțelor nutrite de unii intelectuali și lideri politici înainte de 1914, nu a luat naștere o naționalitate iugoslavă. În momentul acesta, echilibrul național aproximativ era următorul: sîrbii reprezentau 43 %, croații 23 %, slovenii 8,5 %, musulmanii bosniaci 6 %, slavii macedoneni 5 %, iar albanezii 3,6 %, restul de 14 % fiind format din minorități formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia nu s-au considerat niciodată ca alcătuind o națiune unică. Cea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la acest statut de dragul Belgradului. Aceste sentimente erau împărtășite de mulți dintre prečanii sîrbi, cărora nu le convenea deloc poziția pe care o ocupau în cadrul statului unificat. Majoritatea liderilor sîrbi erau profund nemulțumiți de obstrucția croaților. Ei se considerau eliberatorii slavilor de sud de sub ocupația străină, atît otomană cît și habsburgică; ideea aceasta făcea parte din mitologia lor națională. Acești liderii erau convinși totodată de faptul că sîrbii suferiseră mai mult decît celelalte naționalități în timpul războiului și doreau să fie recompensați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]