6,537 matches
-
contemporanii săi își termină piesele cel mai adesea prin "pedepsirea acțiunilor rele și recompensarea celor bune, care nu este un precept al artei, ci un obicei pe care ni l-am făcut, de care fiecare știe să se delimiteze pe socoteala lui"53. Dacă Corneille și Racine sunt de acord cu Aristotel în privința definiției catharsisului, nu îl imită totdeauna, vom vedea, în ceea ce privește modurile de a-l crea. 7.2. Evenimentul patetic Reprezentarea scenelor sângeroase nu mai este la ordinea zilei în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru este, în ochii lui, "o școală a viciului", cum scrie în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758). El nu poate suporta ca Molière să-l facă pe spectator să râdă pe socoteala lui Alceste, care îi apare ca omul cel mai virtuos din lume, însuflețit, în gesturile și vorbele sale, de o puternică ură împotriva viciului. În schimb, îl consideră pe Philinte, pe care Molière îl prezintă ca pe un om rezonabil
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că dacă talentul lui nu înseamnă nimic, trebuie ca probitatea lui să însemne totul; se întreabă cu asprime și reculegere asupra răsunetului filosofic al operei sale; căci se simte responsabil, și nu vrea ca această mulțime să-i poată cere socoteală într-o zi pentru ceea ce a învățat-o. Și poetul este responsabil de suflete. Nu trebuie ca mulțimea să iasă din teatru fără a duce cu ea vreo învățătură austeră și profundă. De aceea speră el, cu ajutorul lui Dumnezeu, să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gândește un lucru și spune altul și care sare de la o idee la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan Goll revendică, ca și Apollinaire, această "dramaturgie alogică" din cerința de adevăr, din grija de a da socoteală referitor la inima omenească profund divizată. Atenți la propriile lor vise, Suprarealiștii consideră visul, această "altă scenă" de care vorbește Freud, ca pe o lume foarte apropiată de universul teatral, căci este reprezentare spațială, figurație vizuală a fantasmelor. De aceea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând Ierusalimul, cercetează cărți, fac socoteli, în timp ce, mergând către un alt colț al scenei, Maria și însoțitoarele ei, care se întorc de la Ierusalim, se îndreaptă spre Nazaret discutând. 15 Începând chiar cu generația lui Sofocle, unii autori încep să prezinte, cu ocazia concursurilor, trei piese independente
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice. Deriziunea, tendința de a sancționa în această manieră, aparent preferabilă criticii fățișe, ușurința cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din miezul învălmășagului, din agitația de bâlci de care se trezește înconjurat, din carnavalul pe care nu se mai satură contemplându-l
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nostru neîmpăcat. [...] Când doi se ceartă al treilea câștigă! Prieteni, jocul începe abia acum!"5 "Coloana a fost spulberată. Ideea dvs. a avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu von Fuchs. Îl dibuim noi! Nu poate merge prea departe... Dar știi cum se zice: vulpea bătrână caută urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum e bătrână... bătrână ca însăși bătrânețea... Dacă o întrebi, câți ani are, ea răspunde cu o sinceritate dezarmantă: „- Nu mai știu, mamî, cî di la o vremi, n-am mai țânut socoteala șî rându‟ lor...!“ ... „Da‟ știu, cî eram fatî, pi vremea când s-o dat Hrisovu‟ lu‟ Moruz.<footnote Moruzi, Alexandru, Domn al Moldovei (1792, 1802-1806 și 1807). Evenimentul cel mai important al domniei lui îl constituie hrisovul de la 3 ianuarie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avantajoasă, Max. Ar trebui să profiți. Mă șantajezi, îi spuse Max tranșant. — La naiba, firește că nu, i-o întoarse Nieve. Dacă ar fi fost așa, ți-aș fi cerut bani. Eu îți cer o slujbă. E cu totul altă socoteală. Și dacă nu te pricepi? Atunci mă concediezi. O fixă cu privirea câteva secunde, apoi dădu scurt din cap. Dă-mi două săptămâni să găsesc ceva, îi spuse. Între timp am încredere că n-ai să-i spui nici o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era. — În orice caz, toate astea sunt moarte și-ngropate, nu-i așa? —Dumnezeule! N-am crezut vreodată că o să te aud zicând asta! Păi, uite că m-ai auzit. Îi zâmbi stânjenită. Așa că putem s-o lăsăm baltă? Am încheiat socotelile, nu? Sigur, spuse el. Și... voi două? Ați îngropat securea? — Ar fi prea de tot! — Și atunci de ce te-a invitat? —Și eu mi-am pus aceeași întrebare. Poate tocmai de-aia am să merg până la urmă, zise, ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vrei. Nu voiam să redeschid vreo rană veche. —Mulțumesc. În glasul ei era o urmă de ușurare. Oricine face prostii în viață, nu-i așa? Nu-i nevoie să lăsăm prostiile pe care le-am făcut să ne mai încurce socotelile. —Asta așa e, spuse el încet. Și nu trebuie să-ți faci griji în privința mea, adăugă ea. Cum ai spus și tu, ți s-au povestit numai lucruri bune despre mine. Continuă cu o notă de îngrijorare în glas: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
foarte bine că astea nu sunt decât baliverne. Hai, lasă, o îmbărbătă Darcey. Poate sunt baliverne, dar până acum s-au purtat destul de bine cu noi, nu-i așa? Dacă asta înseamnă că nu s-au băgat prea tare în socotelile noastre, așa e. Însă acum se pare c-or să cam înceapă s-o facă. Din câte-am înțeles, Peter Henson pleacă la sediul din New York, iar în locul lui o să vină altcineva. Neil Lomond va rămâne câteva luni să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zi exista câte o petrecere în câte un departament, iar oamenii veneau la birou cu căciulițe de Moș Crăciun, fredonând colinde pe holuri și în lift. În departamentul ei, nu-și dădu nimeni osteneala să organizeze vreun chef, dar altă socoteală era cu petrecerea oficială de Crăciun a companiei. Acolo prezența era obligatorie. Oamenii și-așa ne consideră destul de jalnici, nu putem lipsi, îi spuse James Hutton. Cu toate că, între noi fie vorba, nu mă prea dau în vânt după petreceri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Neil, avea să facă orice ca să pună mână pe el. Ceea ce și făcea, din câte vedeam eu, în acea noapte în plus la Paris. Așa că atunci când Neil a revenit acasă, l-am tot bătut la cap să-mi dea socoteală pentru fiecare secundă petrecută în Franța. Până la urmă, l-am întrebat verde-n față dacă avea o relație cu ea. S-a înfuriat rău de tot pe mine - m-a întrebat de ce nu am încredere în el. Eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
neașteptat de blândă. Darcey își scoase haina de piele când ieșiră din aeorport și, pe drumul spre clădirea InvestorCorp, se simți însuflețită, cu toate că avea și emoții. Prezentarea ei era pe laptop. Știa că singurul lucru care putea să-i strice socotelile era posibilitatea de a i se strica laptopul și îi era groază de momentul în care o să-și dea seama că tehnologia a trădat-o din nou. Nu știa ce urmări putea avea un eventual eșec în fața comisiei InvestorCorp. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
problema. Și deși nu scria niciodată răspunsul fără să efectueze calculele, avea mereu dreptate. Nieve o sfârșise definitiv cu Darcey, cu toate că o invitase la nunta ei. Dar acum și-ar fi dorit să mai fie prietena ei. Nu doar pentru socotelile de la Ennco. Ci pentru că simțea nevoia să poată vorbi cu cineva. Despre Ennco. Despre Aidan. Despre toate. Dacă Aidan ar fi fost oricine altcineva pe lumea asta, ar fi putut vorbi cu Darcey despre el. Despre contractul pe care Leeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era o nebunie să se ducă. Dar era și mai rău dacă nu se ducea. Și (recunoscu în sfârșit) ținea cu disperare să-l vadă pe Aidan. Să vadă cum era, pentru că, în adâncul sufletului, simțea că are niște socoteli de încheiat cu el. Voia să-l vadă și să descopere că nu-l mai iubea. Cu toate că o parte din ea era foarte, foarte înspăimântată ca nu cumva să nu fie așa. Se culcă înapoi și într-un sfârșit reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prin funcția pe care o avea (și cu care se lăuda acum), era printre primii trași la răspundere. Se întreba dacă Nieve avea vreo idee despre scandalul care se desfășura acum și dacă fusese la curent cu anumite inexactități în socotelile firmei. Pe de o parte, ideea că Nieve juca murdar nu o mira câtuși de puțin. Pe de altă parte... nu o vedea pe Nieve în stare de fraudă. Și nu știa dacă să-i spună ceva sau nu. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
erau încă în bar. Soțul Rosei, Roy, era și el cu ele. Era contabil și din când în când observa că datoria trebuie să fi fost foarte bine ascunsă, pentru că, dacă firma care cumpărase Ennco ar fi verificat cu atenție socotelile, ar fi descoperit totul. Darcey îl considera pe Roy cea mai plicticoasă persoană pe care o cunoscuse vreodată - chiar mai plicticos decât se considerau foștii ei colegi de la actuariat. —Roy, mai taci, i-o trânti ea după ce îl auzi repetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
au aclamat Cu ecou sacadat... Biciul nefixat, a... căzut În...noroi! Fiind rupt și călcat În picioare de cai, de oameni și boi; A venit țăranul, conducătorul, L-a zărit în noroi, i a...dat cu piciorul, Zicându-i cu ,,socoteală'' Înaltă Și cu voce egală: Ai uitat...cine-ai fost!? O..unealtă! Rămâi în tină! ,,Erou"!... Și-și luă un...bici nou, O altă unealtă ...banală, În sfichi c-o... Morală: Într-o campanie electorală, Dacă un om, o slugă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
creștin! Ne-am născut creștin, Dumnezeu așa a vrut! Prin Sfântul Andrei Apostolul ne-am creștinat noi Români. Și nimeni n-are voie să ne îngenunchieze și să ne pună biruri, taxe de tot felul după pofta lor. Vor da socoteală lui Dumnezeu pentru toate relele ce ni le fac, cei ce ne conduc. Noi am votat pentru binele întregi țări nu ca să ii îmbogățim pe cei ce nu merită să stea în conducerea țări. Este o trădare pentru popor, este
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
când vede făptura Sa, ce face?...Apoi gândesc să-i lumineze să nu mai facă lucruri neplacute și să le dea o cugetare cu părere de rău, pentru tot ce a făcut rău și să nu mai repete. Vom da socoteală de tot ce am făcut bun sau rău, mai ales de rău, că El e pricina necazurilor și a bolilor, etc...Poate că dacă am da timp și pentru Dumnezeu, în inimă și-n cugetarea noastră și L-am lăsa
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ăștia cred că ei sunt primii care Își iubesc patria. Zâmbi aspru: Îmi iubesc țara. Și nimeni nu dă mai mult ca mine. Dar pur și simplu nu suport gândul că Reich-ul urmează să se Îmbogățească și mai mult pe socoteala mea. Mă Înțelegeți? — Cred că da. — Și nu e numai asta. Bijuteriile au fost ale mamei ei, așa că pe lângă valoarea lor intrinsecă, pot să vă zic considerabilă, au și o valoare sentimentală. — Cât valorează? Schemm se amestecă În discuție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]