7,710 matches
-
sclipitor, atârna de ceea ce fusese gâtul. Din acest moment, aventura o ia pe o pistă primejdioasă. Dispariția simultană a celor două femei nu mai însemna, în nici un caz, o pură întâmplare. Obișnuit să pună în legătură lucruri chiar mai puțin spectaculoase, Marlowe știe de-acum că, pornind în căutarea lui Crystal, nu va putea să nu țină seama de moartea lui Muriel. El nu are cum să bănuiască faptul că Muriel este legată de Crystal prin doctorul Almore (a cărui asistentă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fel încât asasinul sadic al lui Muriel să pară a fi Marlowe. Elementul de bază al intrigii îl constituie, așadar, tema falsei identități - sau, mai precis, al identității furate. Generoasă la nivelul intrigii, ea are avantajul că permite o dezvoltare spectaculoasă a personajelor neimplicate în miezul acțiunii. O figură memorabilă este șeriful din Bear Lake City, Jim Patton, „întruparea umană a virtuților naturale” (Marling, 1986, p. 118). Programul electoral al șerifului te cucerește din prima clipă: „ATENȚIE, VOTANȚI! PĂSTRAȚI-L PE
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La Jolla. Și atunci, ca și astăzi, orășelul era un paradis al milionarilor (deveniți între timp miliardari!), splendid așezat pe malul Pacificului, la nord de San Diego, beneficiind de o climă „nici caldă, nici rece”. Peisajul stâncos, plaja îngustă, dar spectaculoasă, palmierii și liniștea de început de lume ar fi trebuit să-l calmeze. Comentariile sale sunt însă în nota cinic-ironică în care se referă, în general, la lumea înconjurătoare: „Da, e un loc frumos pentru bătrâni și părinții lor!”. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
coșul de hârtii. Episodul, cu naturalismul și mizantropismul incluse, stabilește nu doar tonul, ci și ritmul povestirii. Alert, sincopat, nutrit de un bine cumpănit raport între consistența psihologică a personajului și resursele lingvistice avute la îndemână, textul va asigura o spectaculoasă distribuire a centrelor de interes. Frustrarea fanilor romanului polițist debordând de enigme, piste false, lovituri de teatru și rezolvări magistrale e de înțeles. Refugiat în zona literaturii cu pretenții, Chandler va plăti tributul plasării imprudente între lumi: nici suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
facă dreptate, nici să pedepsească vinovații, nici să-și dovedească inteligența. Singurul lucru care-l scoate din casă e dorința de a-și salva pielea - de vreme ce, naiv, comisese greșeală după greșeală. Neinspirat, nerezonabil, neuman, ni se înfățișează în cea mai spectaculoasă formulă în care un erou de tipul său ni se poate înfățișa: nevrotic, nefuncțional, atroce. Într-un cuvânt: înduioșător. E piscul, dar și prăpastia în care sfârșește orice erou care începe să-și simtă cu acuitate limitele. Uimit că a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât de tulburi, pe atât de spectaculoase, Chandler dobândise un nesperat privilegiu din partea mogulilor de la Hollywood: achiziționarea unui scenariu pe care urma să-l scrie cum și când avea chef, pe orice subiect i-ar fi trecut prin minte. Pe lângă suma enormă de bani, scenaristul avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o variantă cinematografică. E de înțeles de ce: în forma în care-l cunoaștem, cu adăugirile și „canibalizările” de rigoare, el nu conține suficiente elemente de atractivitate pentru un film de „acțiune”. Or, deși la nivelul analizei psihologice lucrurile sunt extrem de spectaculoase, ele devin problematice pentru orice regizor aflat în ingrata situație de a lucra pe un roman care, la origine, fusese scenariu de film! Probabil că aceste considerente au primat ori de câte ori s-a pus problema ecranizării cărții. „Seria Marlowe” rămâne, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau un playback, în jargonul de televiziune întrebuințat de Chandler (Marling, 1986, p. 149). Nu e singura explicație oferită de exegeți. E bine cunoscut obiceiul lui Chandler de a croi narațiunea în jurul unor femei criminale. De data aceasta, scenariul e spectaculos răsturnat: deși e înfățișată de la început până aproape de final drept suspecta numărul unu în comiterea a diferite infracțiuni, Betty se dovedește victima unor circumstanțe împotriva cărora nu poate face nimic. E necesară intervenția providențială a lui Marlowe pentru ca adevărul să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
existența lui Marlowe pare neschimbată. Întâlnim același personaj comunicativ-morocănos, același observator hiperatent al realității înconjurătoare, același limbaj contondent și același infinit respect pentru ideea de bine și adevăr. Nici unul din ritualurile existenței de bărbat însingurat nu a suferit vreo metamorfoză spectaculoasă. Locuiește tot singur, în aceeași casă pe care o știm din The Long Goodbye, și e la fel de inofensiv-agresiv în conversațiile cu femeile. Toate acestea până la un punct. Din motive neelucidate la nivel psihologic, Marlowe renunță să mai trateze femeile ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ne ajută prea mult, după cum nu l-au ajutat nici pe Marlowe. În aceste condiții, singurul lucru care-i rămâne de făcut este să se lanseze în necunoscut, adulmecând personajul cu propriile simțuri. Urmărirea lui Eleanor King nu are nimic spectaculos. Totul decurge banal și, în afara unei întâlniri cu un bărbat, detectivul nu are nimic de semnalat. Operația pare de rutină, în ton cu dezabuzarea lui Marlowe și cu aerul de senină indiferență ce pare să fi copleșit totul. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că are pasiunea pescuitului - a aranjat ca un elicopter să transporte cadavrul în mijlocul oceanului pentru a-i da drumul în valuri! Inspirația lui Chandler, chiar în varianta cea mai neagră, nu a produs niciodată un scenariu mai pueril. Deznodământul e spectaculos, într-adevăr, dar e genul de inventivitate care-i strepezește cititorului dinții! Nu e singura ignorare a principiilor de care romancierul se face vinovat în această carte. În addenda la Casual Notes on the Mystery Novel, scris în 1949, Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
omulețul în costum cenușiu care nu greșește niciodată la adunare. Dar e vorba întotdeauna de banii altcuiva. Al doilea plan al cărții, acoperind un spațiu restrâns (e vorba, practic, de ultimele două capitole), ne readuce în lumea romanului detectivistic. Rotunjit spectaculos, adunând în același plan episoade disparate, întâmplări și personaje ce păreau să aparțină unor universuri distincte, Chandler propune o soluție care l-ar fi satisfăcut pe oricare dintre maeștrii povestirii polițiste britanice. În același timp, scriitorul stabilește cu cititorul său
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
păreau să aparțină unor universuri distincte, Chandler propune o soluție care l-ar fi satisfăcut pe oricare dintre maeștrii povestirii polițiste britanice. În același timp, scriitorul stabilește cu cititorul său constant o sumă de dialoguri intratextuale, dintre care - enigmatic și spectaculos - e jocul celor cinci mii de dolari primiți de Marlowe de la Betty Mayfield. Este aceeași sumă pe care i-o oferise, în romanul anterior, Terry Lennox. Și de data aceasta, detectivul înapoiază banii, delimitându-se nu doar de întâmplările prin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acest context, ideea de a-l transforma într-un ghost writer al lui Raymond Chandler era garantat lucrativă, dar și suficient de morbidă: nicicând sensul acestui termen n-a avut o acoperire mai deplină. Procedeul urma, de altfel, un exemplu spectaculos. Anii ’80 propun o pleiadă de experimente de acest tip legate de personajul James Bond 007 al lui Ian Fleming, plimbat prin zeci și zeci de cărți scrise de autori dintre cei mai diverși: John Gardner, Doug Moench, Paul Gulacy
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil: cu o răbufnire nervoasă, cu un potop de incriminări al căror singur neajuns este că sunt prea coerente și mult prea spectaculoase pentru o femeie aflată în pragul unei crize de nervi. Aș spune chiar mai mult: limbajul Vivianei seamănă ca două picături de apă cu felul de a vorbi al lui Marlowe - dezabuzat, amar, amestecând discursul moral cu cinismul agresiv: Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
irezistibilă a banului. Deși, psihologic, el pare să fi rămas undeva la limita copilăriei, sadismul fără margini îl face imediat antipatic cititorului. Perversiunile sexuale, pasiunea de a ucide femeile de care s-a folosit dezvoltă un plan secundar al narațiunii, spectaculos în sine, dar nu din cale-afară de atractiv. După cum complotul cu substrat economic - încercarea de a pune mâna pe o sursă de apă vitală din deșertul Californiei - nu este, de asemenea, de natură să atragă cititorul-standard al romanelor lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Un alt motiv al tăcerii lor îl reprezintă un soi de modestie, pentru că nu au fost niciodată întrebați și nu au dorit să iasă singuri în față, însă nu și-au negat niciodată această parte din existență. Cazurile cele mai spectaculoase sunt cele ale victimelor care și-au revenit fie rapid, fie total, fie în amândouă modurile. Părintele Gheorghe Calciu este primul dintre cei care, deși constrâns la compromisuri serioase în timpul bătăilor, s-a scuturat de rușine și spaimă și a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o abordare „organică” a acestei probleme. Deși unele încercări de a introduce diverse sisteme de cote au fost respinse, procesul a demarat, iar în viitorul apropiat ne putem aștepta la o accentuare a sa, care, chiar dacă nu va avea proporții spectaculoase, va fi totuși semnificativă. ● „Mașinăria națională” trebuie înțeleasă ca un complex instituțional, având funcții variabile dependente de anumite condiții specifice. Ea poate fi constituită din departamente, comisii guvernamentale, unități plasate în diferite ministere și organisme parlamentare. În România, „mașinăria națională
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe când celelalte tipuri sunt mai greu de cuantificat. Cu toate acestea, violența este parte a oricărui sistem viu, deci ea există în fiecare ființă umană. Partea cea mai mare a violenței zilnice cu care se confruntă oamenii, deși mai puțin spectaculoasă ca violența fizică, are mai ales efecte pe termen lung (abuz de putere, manipulare, violență verbală, amenințări, șantaj emoțional, hărțuire, neglijare). Cu alte cuvinte, violența este forța ce afectează sau încearcă să afecteze o persoană în integritatea ei sau părți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
persoanele puternic izolate social. Cu puțin ajutor și ghidare, părinții pot învăța să-și trateze copiii cu mai mult respect. Lărgirea câmpului practicii se poate face într-o direcție triplă. Lărgirea către domeniul preventiv. Redusă la dimensiunea sa cea mai spectaculoasă, manifestarea violentă, maltratarea îi atrage pe cei care lucrează într-o direcție curativă și paliativă a acestui fenomen. Este vorba de tratarea fenomenului în totalitatea sa (optică curativă) sau de limitarea consecințelor sale ulterioare prin retragerea copilului sau punerea sub
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
exclude însă întoarcerile regresive reparatorii într-o grotă - refugiu securizant și metaforă a cavității materne. Nevoia ocazională de a căuta un punct de sprijin sau un spațiu care oferă siguranță poate apărea și la vârsta adultă, într-o manieră uneori spectaculoasă, mai ales în perioada de criză. În acest caz, caracterul său tranzitoriu marchează valoarea defensivă adaptativă a unor astfel de regresii. Iată exemplul prezentat de Braconnier (1989): un bărbat ajuns la maturitate riscă să-și piardă slujba. Deodată, el începe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor. În sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie resimțit în interior ca fiind iubire este perceput în exterior ca fiind ură” (Freud, 1911/1979), este un dublu al transformării în contrariu. Iubirea este transformată în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-și consacre tinerețea, entuziasmul și forțele de muncă, pentru a duce mai departe munca începută de noi. și pentru a termina, vă voi spune un cuvânt și pentru mine. Munca ce s-a depus la această școală nu este spectaculoasă; rezultatele ei vor fi însemnate, dar târzii. Nu pot decât să vă mărturisesc că asistența D-voastră zilnică și prezența D-voastră aici, îmi întărește credința că nu m-am străduit în zadar să sădesc idei și sentimente care au
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
În consecință, și numai din aceste considerente, este interesant să înțelegem ce este conducerea corporativă în condițiile în care majoritatea țărilor vor să adopte reglementări în acest sens. Guvernanța corporativă a apărut ca un răspuns la o serie de eșecuri spectaculoase în domeniul privat, într-un timp relativ scurt, care au zguduit, prin amploarea lor, încrederea investitorilor în modul cum erau conduse atât marile corporații, cât și instituțiile publice. Lipsa de încredere a investitorilor în managementul organizațiilor ar fi diminuat viața
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
imperativele performanțelor economice par să crească importanța expertizei sau a „capitalului” intelectual În detrimentul capitalului „politic”. Deși aceste evoluții au avut loc și În societățile industriale ale lumii democratice, țările comuniste au fost cele unde impactul lor trebuia să producă schimbări spectaculoase. Unii autori au prevestit o ciocnire dintre „roșii” și „experți”, Încheiată - se spera - cu victoria finală a celor din urmă. Această victorie, la rândul ei, urma să Îndrepte societatea comunistă spre o organizare politică mai pluralistă. Deși istoria ultimelor decenii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]