4,708 matches
-
în urma bombardamentelor, dar aspectul acesta nu ne interesează deocamdată. Pe profesorul Petrov îl interesa la Voltafil faptul că scheletele dezgropate acolo difereau mult de cele ale animalelor găsite chiar în zone apropiate. De aici a tras concluzia că în timpuri străvechi, platoul respectiv nu avusese forma actuală, ci mai degrabă a unui crater în interiorul căruia existase o floră și o faună cu totul și cu totul deosebite. Cu alte cuvinte, O lume dispărută, cum ai spus tu. — Crater? m-am mirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătălie din Ucraina, dar a început, din nu știu ce motive, să mă frământe gândul că era chiar craniul descoperit de amărâtul acela de locotenent. Cu cât îl priveam mai mult, cu atât simțeam că în jurul meu plutește un iz de istorie străveche. Poate din pricină că povestea mi-era proaspătă în minte. L-am lovit ușor cu cleștele din oțel inoxidabil și m-am dus la bucătărie. Am spălat vasele din chiuvetă și am șters masa. Sosise momentul să mă apuc de permutări. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pus pe toate peste mine. Stăteam culcat în fața sobei. Părul ei îmi atingea obrajii. Nu voiam s-o pierd. Nu mi-am dat seama dacă acest gând a fost spontan sau dacă venea de undeva de departe, dintr-o amintire străveche. Am pierdut multe lucruri. Eram cumplit de obosit. Aveam senzația că-mi pierdeam încet și cunoștința. Fizic, eram praf și pulbere. Nu-mi dădeam seama dacă mai exista ceva în mine pe care să mă pot bizui. M-a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu ea. E foarte veche. Am acoperit mașina de scris la loc și am ridicat capacul unui coș împletit. În el era un set pentru picnic: cuțite, furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu puteam aprecia distanța dintre lumină și umbră. Părțile luminoase păreau mult mai sus decât cele lăsate în umbră. Lumina era totuși prea puternică pentru ochii mei care se învățaseră cu întunericul. Trebuie să recunosc faptul că, încă din timpuri străvechi, omul a reușit să se adapteze oricărei situații. Nu mă mai mir că trupurile Întunegrilor au devenit funcționale doar în bezna cea mai adâncă. După ce-am urcat vreo șaizeci sau șaptezeci de noduri, am ajuns în vârf. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochii și am lăsat căldura să-mi mângâie degetele. În sufletul meu au pătruns amintiri vechi, asemenea unor nori veniți de departe. Nu poate fi doar replică, zise fata. E cu siguranță un craniu adevărat. Aduce amintiri îndepărtate, din vremuri străvechi... Am încuviințat tăcut. Ce puteam eu să știu? Nimic altceva decât că obiectul răspândea lumină în mâinile mele, că era palpabil și că voia să-mi spună o poveste. Simțeam lucrul acesta. Poate era un semnal care făcea legătura între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
J., Keira, N., Matoba, S., Asayama, J., Fushiki, S., Nakagawa, M., 2003. Effects of ACE inhibition MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 197 Propolisul, produs natural, rășinos, al albinelor, netoxic 569 (Ramadan et al., 2012570) este cunoscut din timpuri străvechi ca agent terapeutic (Ghisalberti, 1979571; Pereira et al., 2008572; Bankova et al., 2000573). Propolisul este colectat de albine de pe muguri și exudate ale plantelor, și este transformat de enzimele albinei (Burdock, 1998574; Salatino et al., 2005575; Najafi et al., 2007576
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care-mi culc durerea, sub mine se topesc”) și de a exprima liric o filosofie străveche, precum și armonia versurilor au făcut ca, în epocă, Iov să fie considerată una dintre cele mai bune scrieri românești de inspirație biblică. G. a lăsat și o prezentare analitică a poemei sale (Tâlcul lui Iov, 1898). A tradus din franceză
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
DESCÂNTEC, specie folclorică exprimată printr-o formulă ce însoțește anumite practici magice destinate, cu precădere, înlăturării răului. D. constă în rostirea unor versuri rituale, în care imaginile fantastice abundă, indicând o mentalitate arhaică. Având origini străvechi (asiro-babilonienii îl practicau, iar grecii l-au cunoscut prin intermediul hitiților), d. prezintă aceeași intensitate și aceleași caracteristici formale la toate popoarele. Rostirea versurilor, însoțită de gesturi și practici rituale, participarea activă a celui descântat și recuzita folosită îi conferă caracter
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
pe cele mitice. Uneori această influență a fost atât de puternică, încât, alături de d. propriu-zis, pot fi întâlnite rugăciuni-descântec. În folclorul nostru, el poartă pecetea mitologiei autohtone. Caracterul magic al acestei specii a determinat conservarea unui mare număr de elemente străvechi. Structura d. apropie textul de epica rituală, recitarea amintește de incantație, apelurile către supranatural stabilesc relații cu poezia cultică, prezența fantasticului și finalul optimist trimit la basm, personajele din mitologia creștină la legendă etc. Valoarea artistică a speciei sporește datorită
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999; Cornelia Burghele, Descântece populare terapeutice din Sălaj, pref. Nicoleta Coatu, Zalău, 1999; Maria Purdela Sitaru, Etnomedicină lingvistică, Timișoara, 1999, În numele magiei terapeutice, pref. Nicoleta Coatu, Zalău, 2000; Cati Motea, Practici străvechi la sfârșit de mileniu, pref. Steluța Pârâu, Galați, 2000; Amalia Pavelescu, Poezia de ritual și ceremonial din Mărginimea Sibiului, pref. Ion Ghinoiu, București, 2001. I.H.C.
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
din „căutarea și expunerea adevărului”. Mai puternică decât vocația de istoric, dar cu rezultate inegale, a fost pasiunea, manifestată de timpuriu, pentru cercetarea folclorului și a tradițiilor populare din perspectivă istorică, pentru descifrarea, cu ajutorul mitologiei populare, a „tainelor” unor timpuri străvechi. Folclorul devine astfel - în linia unei mai vechi tendințe istorist-mitologizante, inaugurate la noi de B.P. Hasdeu - doar suport pentru îndrăznețe ipoteze sau sinteze istorice (Scrutări mitologice la români, Elementul istoric în poezia poporală ș.a.). Pornind de la premise juste privitoare la
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
o plăsmuire autentică ori cu una contaminată, asupra căreia și-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri. D. rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin vitejie și prin clarviziune pe câmpul de bătaie, ca și
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
civilizațiunea, cată să-și modifice formele ca să se îmbine cu succes trebuințe ale popoarelor.” Observațiile autoarei se cristalizează în urma unor stăruitoare călătorii. Transilvania nu este un tărâm exotic, locuit de barbari, îi spune ea apăsat partenerei de corespondență, ci un străvechi pământ românesc, locuit de români, care au „premers” pe sași și maghiari și care stăpânesc un spațiu mai întins și sunt mai numeroși decât celelalte naționalități. „Călătoria ce am făcut-o la Cluj, până la fruntariile Transilvaniei - mărturisește scriitoarea - a fost
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
primilor pași într-o natură virgină la scobiturile adânci săpate în blocurile de piatră ale drumurilor Histriei și ale Pompeiului de către roțile carelor antice; de la scara pisicii cățărată pe Pamir - Acoperișul lumii - și prin văile de gheață ale Himalaiei la străvechiul și enigmaticul drum al mătăsii presărat cu basme orientale și fire de borangic; de la calea de piatră care lega Ulpia Traiana de Porolissum, prin Apulum, Potaissa și Napoca, la autostrăzile de azi puse să străbată de-a lungul și de-
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
în folclor românesc (1996), Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei” ș.a. Recepționând îndemnul lui D. Caracostea, care atrăsese atenția specialiștilor asupra necesității investigării obiceiurilor agrare românești, în jurul cărora există „o mitologie și mai ales datini străvechi”, deci a plugăritului „privit sub latura reflexelor de artă”, C. realizează două lucrări, Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (1988, în colaborare cu Ion Cuceu), și Ritualul agrar al cununii la seceriș (2003). Cea dintâi este prima
CUCEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
paparudei, adică celei mai răspândite practici rituale „pentru invocarea ploilor și provocarea fertilității”. Cartea face parte dintr-un proiect mai amplu de „explorare tipologică a tuturor obiceiurilor agrare”. Secțiunea întâi a lucrării abordează, dintr-o „perspectivă antropologică integratoare”, problematica acestui străvechi obicei agrar românesc. Punând la contribuție peste o mie de atestări de teren de pe toată întinderea spațiului etno-cultural românesc, cei doi autori iau în discuție fiecare dintre constituenții ritualului (vechime, răspândire, circulație, context generator și performant, actanți, evoluție), încercând să
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
s-a intervenit de către institut la Ministerul de agricultură și s-a obținut un prim ajutor de zece mii lei. Parte din materialele adunate la Iurceni au fost prezentate în următoarele șapte comunicări publice: 1. d-l Aurel Sava, „O așezare străveche răzășească: Iurceni” (10 ianuarie 1936); 2. d-l Petre Ștefănucă, „Literatura populară a Iurcenilor” (17 ianuarie 1936); 3. d-l Th. Știrbu, „Viața economică a satului Iurceni” (31 ianuarie 1936); 4. d-l Th. Porucic, „Cadrul geografic la Iurceni” (7
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spre deosebire de ipoteza care susține că poporul român s-a format „în regiunile de dealuri și munți ale Daciei”. Dintre lucrările cu profil monografic, le amintim pe cele apărute sub semnătura lui Constantin Tudor, care în 1978 a publicat lucrarea Fetești, străveche localitate în Câmpia Bărăganului, urmată în 2003 de o primă monografie a orașului realizată de Dumitru Dubău 8. Pacurgerea bibliografiei consacrate orașului Fetești demonstrează că regiunea este însă puțin cercetată, o absență notabilă fiind cea a studiilor vizând: populația și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cărți „Viitorul” Elie Anghelescu. Simionescu, Ion (1937). Țara noastră. București: Fundația pentru literatură și artă, 105. Someșan, L. (1940). Harta regiunilor pastorale și drumurile oilor. În Simionescu, I. Țara noastră. București: Fundația pentru literatură și artă. Tudor, C. (1978). Fetești, străveche localitate în Câmpia Bărăganului. Slobozia. Tufescu, V. (1937). Odăile. O fază recentă de populare a ținuturilor stepice de la răsărit de Carpați. Brașov: Tipografia Astra. Vâlsan, G. (1912). O fază în popularea Țărilor Românești, Buletinul Societății Române Regale de Geografie, XXXIII
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o seamă de motive și interdicții (incestul, adulterul etc.), elemente de conduită, recurența unor forme de înrudire, reguli de căsătorie sau relații între rude în regiuni diferite ale lumii, vehiculate în limbajul simbolic al baladei familiale, pot fi considerate elemente străvechi de natură psihologică și socială, constituind un sistem de atitudini având rolul să asigure coeziunea, echilibrul și, în ultimă instanță, însăși existența grupului.” Analiza repertoriului, supus unei lecturi moderne, ocupă un spațiu considerabil, iar în ce privește tipologia speciei studiate, C. adaugă
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
hermetice în cultura tradițională românească. În 1980 efectuează un stagiu de specializare la Institutul de Studii Orientale din Romă, sub conducerea marelui orientalist Giuseppe Tucci. Debutează în „Revista de etnografie și folclor” (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi de cultură românească. În același an debutează și în poezie, cu Circuitul viselor în natură. După 1990 i-au apărut mai multe studii de mitologie în culegeri din străinătate, cel mai important fiind Graal et modernité, publicat în Franța (1996
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate și contaminate. De remarcat cercetarea colindei în contextul ritual și social în care se desfășoară, iar în indicele de refrene - bogăția de forme pe care o îmbracă străvechiul „lerui-ler”. O anexă cuprinde principalele tipuri melodice ale colindei din Moldova, transcrise de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979. Culegeri: Descântece din Moldova, introd. edit., Iași, 1982 (în colaborare
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
în raport cu alte conexiuni”. • Legea nefolosirii: „Dacă o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns nu se reia un anumit timp, atunci puterea acelei conexiuni descrește”1. S-ar putea spune că aceste legi nu fac altceva decât să reia străvechiul dicton latin Repetitio est mater studiorum. Legile exercițiului se referă, într-adevăr, la consolidare și la uitare. Consolidarea este definită ca o creștere a probabilității de apariție a răspunsului, o dată cu reapariția situației. Este ceea ce Thorndike numește „connection is made” („conexiunea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]