6,772 matches
-
luni înainte. Dlugosz, ca preceptor al fiilor lui Cazimir, știa ce se petrece la curtea acestuia. Informația lui este foarte prețioasă, deoarece ne dezvăluie intențiile regelui care urmărea, probabil, înlocuirea lui Ștefan cu un domn care să dea dovadă de supunere față de coroana polonă. Este limpede că domnul a încercat să evite pe cât posibil depunerea jurământului de credință față de Cazimir, iar de data aceasta nu era momentul potrivit ca el să se depărteze prea mult de hotarul țării sale. Refuzul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
planurile făurite de Mahomed al II-lea. În calea realizării lor sta Moldova, din care pricină Baiazid al II-lea, urmașul lui Mahomed al II-lea, declara în anul 1503: „Cine stăpânește Moldova, stăpânește lumea”. De aceea, cucerirea cetăților moldovene, supunerea Moldovei devenea obiectivul principal al politicii lui Mahomed al II-lea. Cauzele conflictului dintre Moldova și Imperiul Otoman sunt așadar profunde, ele își au rădăcinile în planurile pe care turcii le făceau pentru cucerirea centrului european. Până în anul 1469, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de galbeni, care însemna răscumpărarea păcii. Care pace ? Încălcaseră moldovenii o pace încheiată cu turcii? De altfel, această răscumpărare a păcii urma să fie luată sau nu în considerare după bunul plac al sultanului. Ea era un prim pas în supunerea Moldovei, iar dacă împrejurările i-ar fi îngăduit-o, acesta ar fi atacat fără nici o ezitare Moldova. În scrisoarea trimisă regelui polon, imediat după lupta de la Baia, Ștefan îi arăta regelui că se temuse de un atac turcesc în vara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
principi prea puternici să rânduiască în așa chip ca noi să nu luptăm singuri, ci cu ajutorul acelor principi. Lupta de la Vaslui Expediția eunucului Suleiman pașa era socotită de sultan ca un act al cărei rezultat trebuia să fie cucerirea și supunerea Moldovei. În planurile lui Suleiman pașa, eventualitatea unui eșec turcesc era exclusă. Și această socoteală se baza pe mai multe considerente. În primul rând pe superioritatea numerică a oastei otomane, care, împreună cu oastea Țării Românești, se ridica la aproximativ 80
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care Mahomed al II-lea le fixa pentru sine și urmașii săi: transformarea Mării Negre într-un lac turcesc, ceea ce echivala cu stăpânirea tuturor căilor comerciale care uneau Europa cu Asia, prin intermediul porturilor care înfloriseră pe malul nordic al Mării Negre. Supunerea Moldovei mai însemna libertatea de acțiune spre centrul Europei. Ștefan cel Mare, prin politica sa de nesupunere față de Poartă, se dovedea o piedică serioasă pentru planurile sultanului. Prin așezarea Moldovei și a Țării Românești, românii puteau să atace din flanc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
neînsemnat, cum considera Dlugosz, care să-i ceară sultanului să nu-l atace pe Ștefan, vasalul său. După furia provocată de înfrângerea de la Vaslui, Mahomed al II-lea face un plan mult mai vast de acțiune care să ducă la supunerea Moldovei. În primul rând, sultanul caută să anuleze orice intenție ostilă din partea Veneției. Sugerând prin intermediul sârboaicei Mara posibilitatea încheierii unei păci între Imperiul Otoman și Serenissima Republică, un ambasador venețian se prezintă în luna martie (1475) la Constantinopol. Sultanul se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îngăduie sultanului să-și îndrepte privirile spre Europa, o primă acțiune ofensivă este dirijată împotriva Albaniei, scopul fiind acela de a cucerii cetatea Kruia. Cetatea neputând fi cucerită, sultanul se gândește să dea lovitura la Nord de Dunăre, obiectivul fiind supunerea Moldovei. Înfrânți, turcii sunt siliți să se retragă la Sud de Dunăre. Realizaseră un mare succes prin cucerirea cetăților din Crimeea și prin recunoașterea de către hanul tătar a suzeranității sultanului. Din acest moment, într-o acțiune contra Moldovei, hanul, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o importanță excepțională, pentru că ea ne arată că atât transilvănenii, cât și muntenii, loviți de turci, îl așteptau pe el ca să-i elibereze și, în felul acesta, ei să poată fi credincioși și să slujească Sfânta Coroană. Scriau brașovenii: „Multă supunere și slujbă ți-aducem înainte de toate Măriei Tale. Parcă ai fost ales și trimis de Dumnezeu pentru cârmirea și apărarea Ardealului. Și-ți dăm de știre că suntem în mare primejdie și la mare strânsoare, din pricina turcilor nespus de cruzi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cronicile noastre sunt foarte laconice în relatarea cuceririi celor două cetăți de către turci. În schimb, cronicile turcești ne furnizează informații bogate, chiar dacă stilul lor este uneori prea înflorat. Tursun-bei ne prezintă astfel pregătirile turcești: „Domnul Moldovei, care arătase nepăsare în supunere și plata tributului, fusese înfrânt și pedepsit așa cum merita. S-a pornit spre el. Prin grija padișahului i s-au trimis oștii, în dreapta și în stânga, porunci împărătești. Fiecare vizir și fiecare emir, mare sau mic, s-a supus acestei porunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la pământ, tăindu-i-se legăturile, și cele ce se petreceau în ascuns se arătară vederii tuturor celor de față, uimiți de atâta măreție
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se tulbură deloc. Aruncă la picioarele regelui sceptrul moldovenesc și, făcându-și semnul crucii și ținând în mână Sfânta Scriptură - era anume de rit grecesc - jură cu multă ceremonie jurământul de credință, supunere și ascultare regelui Cazimir”. Regele, ridicându-l de jos și îmbrățișându-l, „îi zise să fie cu inima bună și-i făgădui ajutorul, pe care Ștefan atât de mult îl dorea împotriva turcilor sălbatici”. Acest episod a fost considerat ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în biserica cea mare, a pus să bată toate clopotele și a făcut o procesiune generală pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a primit scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului: Ștefan stăpânea Moldova și Valahia; n-a depus niciodată jurământ de credință lui Matei și s-a bătut într-o singură zi cu oștile lui Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rezistența cetății Belgradului. După logica lui P. P. Panaitescu, din moment ce Țara Românească nu se afla pe drumul cuceririlor turcești în Europa, campania din 1395 nu a avut nici o legătură cu intenția sultanului privind Europa. Dacă s-ar fi urmărit numai supunerea Țării Românești, sultanul nu avea decât să trimită o expediție comandată de unul dintre căpitanii săi ca să-l determine pe Mircea cel Mare să îi plătească tribut și să îi recunoască suzeranitatea. Biruința lui Mircea la Rovine nu a însemnat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de data aceasta este fundamental deosebit de cel folosit până în 1485. Pentru a nu se afla în fața mai multor adversari deodată, domnul făgăduia că va recunoaște suzeranitatea monarhilor din vecinătatea Moldovei dar așa cum remarca Matei Corvin, Ștefan le-a promis tuturor supunere, ca, în realitate, să nu își plece grumazul în fața nici unui rege, sultan sau han tătar. Suntem departe de vremea în care un domn al Moldovei îl socotea pe starostele Cameniței ca pe un ocrotitor și ca pe un părinte al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zile numai cu pâine și apă, cerându-le supușilor să facă același lucru și să dea slavă lui Dumnezeu. La Războieni “a stat în voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcate și lăudat să fie numele său”. A promis supunere, a depus jurământul de credință în fața unui rege, cu speranța că va dobândi ajutorul de care avea să cucerească Cetatea Albă și Chilia. Singur nu o putea face. Și nu i s-a dat nimic, în afară de laude venite chiar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
catalizator al inițierii masculine, dar și în etapa postliminară surprinsă în colinde, de reintegrare a tânărului la noul statut privilegiat. Acolo însă semnul feminității nu are implicații oprimante, ci primește recunoștința generală pentru faptele eroice ale fiului. Scopul suprem al supunerii tinerilor la încercările arhetipale îl reprezintă reluarea vitalității universului de la început și suspendarea duratei epuizate. Modalitatea prin care acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se pare a fi rudă apropiată cu zeul Cronos al grecilor, simbol al instabilității timpului distrugător, prototip al tuturor căpcăunilor din folclorul european”. Flăcăul trebuie să-l lege, deci să-l ia în stăpânire într-un mod magic ce necesită supunere totală, pentru ca leul să nu aibă putere asupra soarelui benefic. Octavian Buhociu consideră această prezență „o reminiscență a funcției leului de demon infernal”, asemănătoare celor ale lupului, vulpii, vidrei - animale psihopompe din colinde. Un alt animal solar (de asemenea vânat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mădulare,/ Degețele cu inele;/ Dară frâul de la cai,/ Cosițe de fete mari”. Văzută drept „«mamă» stăpână pe materie”, „depozitară a forțelor germinative ale materiei” de către cercetători, Samodiva eliberează prin înfrângerea ei simbolică resursele inepuizabile ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale văzduhului ce orbesc sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici secvență cu secvență au o ambivalență simbolică: „împletirea năvodului (ca și țesutul) este o operă cu semnificații cosmogonice”, dar și o imagine metaforică a legării, „a anihilării pe cale magică a manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor predicative la perfect compus. Timpul definește acțiuni încheiate și rapiditatea cu care aceste gesturi se înfăptuiesc atribuie tinerei țesătoare o aură eroică. Fusul creator de fir a fost numit „talisman împotriva
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mit. În colindele tip IV, 80B leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe de descântec. Dincolo de puterea magică a cuvântului, cântecul încearcă să protejeze țesătura pe care fata de măritat o face în leagăn: „Lin, mai lin cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
maniera rituală de modelare a acțiunilor inițiatice, prin incubarea posibilității ca feciorii să fie cei dintâi care se întorc de pe tărâmul infernal, atribuit alterității și femininului. Diminutivul substantivului arap predispune o dată în plus neofitul la impresia accesibilului și a posibilității supunerii. Toate indicațiile inițiatice sunt întrunite, feciorilor li se cere în mod direct și în răspăr să devină eroi civilizatori, iar mesajul este înțeles tocmai prin prisma psihologiei inverse: „Ei, cum se urcară pe scaunu împărăției, nici laie nici bălaie, să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grădinii paradisiace în plan uman și comandă o ridicare a condiției umile până la statutul regal, adică cere un mire pe măsura fetei inițiate. Construirea drumului de aur folosește energiile sacre (metalul indică apartenența divină) pentru a provoca o armonie muzicală. Supunerea pustiului și convertirea lui spre o utilitate socială constituie o fază anterioară în ierarhia capacităților pe care trebuie să le dovedească eroul. În balada Cea fată de frânc I (20) mireasa potențială cere mult: „de-o vie pe mare,/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de supunere a tărâmului arid și convertirea lui la social este sugerat de metafora compoziției nefirești: „Cine-i ară pogonu de alamă și mâine dimineață să-i aducă pâine caldă, zâce, îi dă fata după el” (Fărcașele - Olt), „Iaca-mpăratu dă di vesti
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aduce în scenă exclusiv prezențe feminine, cu rolul de a echilibra balanța principiilor și de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]