4,066 matches
-
ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o minune dumnezeiască! se repede Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbucnește cu disperare, sughițând, scâncind: Trei zile și trei nopți m-am rugat Sfintei Fecioare, fierbinte m-am rugat. M-am sfătuit cu ea, am întrebat-o: "Ce să fac?!... Ce să fac?!" Își înghite lacrimile. Ștefan își reține un surâs fin: Ai vorbit cu "Sfânta"? Vorbit... Mi s-a arătat în vis. Și ce ți-a spus? "Pleacă!" mi-a spus, îngână ea înăbușit, sughițând. "Voichițo, mi-a spus ea, Măria sa e Domn mare! Tu... tu cine ești? O... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Adică, ia cuvântul Mihail, cu un zâmbet nu mai puțin rânjit, se gătește de nuntă mare și de soi cu prea frumoasa Beatrice de Aragonia, fiica regelui Neapolului. Buda e în dârdora pregătirilor de nuntă... Nuntă? murmură Ștefan cu un surâs amar. Îi arde de petrecanie. Și noi ne gătim de altă nuntă: una însângerată... Tocmai se potrivește, are omul ceva de apărat... Și la Veneția? întreabă Ștefan și se așează pe treapta de jos a tronului. Ați avut cinstea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de el? Dumnezeule! Oare ce-l clintește pe omul aiesta? Din ce l-ai făcut, Doamne?! Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de el? Dumnezeule! Oare ce-l clintește pe omul aiesta? Din ce l-ai făcut, Doamne?! Din piatră?! Din stâncă?! Ești de neînfrânt! Stanciule Marele, îi întoarce zâmbetul Ștefan. Nici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am putere să lupt... Nu știu cum să fac să... să... Maria, cu blândețe, cu un surâs amar, îi pune un deget pe buze: Șșș... Lasă unchiule... Nu mai e nimic de făcut... Nimic de spus... Nimic... Mă duc s-o ajut pe Sora. Maria îi zâmbește și pleacă. Țamblac a rămas cu caseta în mână. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Câte restanțe de viață... Aș vrea să trăiască atât de mult încât ea, care mă iubește așa cum puțini oameni sunt în stare să iubească și care va suferi enorm când voi muri, să-și amintească de mine, cândva, cu un surâs împăcat. * Un element de continuitate, profund liniștitor; un memento al vechii vieți bucureștene și al propriei mele vieți, binișor trecută de jumătatea ei: omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sta aici, în preaplinul unor astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
publica volumul de poeme Crow (Corbii). Aici ai o fotocopie după unul dintre poemele sale, „Love song”, pe care-l găsesc extraordinar în simplitatea lui foarte complicată. Este ora patru după-amiaza, și secretara a venit să mă anunțe, cu un surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile și subsuorile îmi transpiră, ca și cum aș fi înfruntat o frică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă forțez să ajung acolo unde soțul meu n-a putut să ajungă. Aleșii, a continuat el, sunt cei fără suferință, în timp ce chemații și fidelii vor suferi de tribulații în timpul mileniului. Toți cei de față zâmbeau deschis, și în surâsul lui Ralf se vedea dureros o nuanță foarte ironică. După vizita celor de la Bruxelles m-am simțit pur și simplu vampirizată. Acum mi-am regăsit vechile obiceiuri: lectura, care mi-a lipsit mult, deși am citit împreună cu dragul de Lionel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totul excitați de venirea noastră, acordându-mi mie personal o atenție aparte. Și la întoarcere, ca și cum atmosfera de la spital s-ar fi lipit de mine - am fost atacată verbal de un rasist, căruia nu i-am răspuns decât cu un surâs care l-a dezechilibrat din furia lui bolnavă. Karl Otto Werkelid, de la Sydsvenska Dagbladet a venit la mine pentru un interviu, cu o floare albă, ca un adevărat arhanghel. M-am simțit bine cu el, șase ore în care ne-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deja plecat ! V-am văzut urcând în mașina patronului cafenelei și l-am așteptat pentru a-l ruga să mă conducă la gară, pentru a încerca să vă ajung! Era miezul nopții fără un minut, a spus el cu un surâs, dezvelindu-și dinții stricați! Te voi scuti de restul detaliilor acestei aventuri surprinzătoare. Îți voi spune numai că m-a primit în casa lui, cu multă căldură, și soția lui a preparat feluri flamande excelente, și că mi-a dat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
felul de pegași aerieni), să ne zdruncine bine și să ne bată cu părul lui aspru fețele mai bătrâne cu un an. Stockholm, 19 octombrie 1974 Poți ieși în rochie de cristal Frumusețea ta continuă Ochii tăi varsă lacrimi, mângâieri, surâsuri Ochi tăi sunt fără mister, Fără limite. (Paul Eluard) Merçi, mon amour, mon miracle, pentru telegrama călduroasă și senzuală. Mi-ai încălzit inima, mulțumesc! Sper că ai primit scrisorile mele, discurile și cărțile. Spune-mi ce gândești despre Menuet de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încoronat când era încă adolescent, dar pe drum către biserică i-a căzut coroana de pe cap, împietrindu-i pe toți cei de față. Însă tânărul rege a râs, a luat coroana căzută, punând-o din nou pe cap, cu un surâs în care era sfidat tot destinul său și toată lipsa de romantism a timpului. Erau oameni destul de vulgari, care contau numai prin bătăliile victorioase, numai învingătorii, pe când regele tânăr conta chiar cu universul în care strălucea înfrântă și totuși glorioasă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prezența noastră, a intrat în birou și o altă româncă soprana Elena Tonca. Maestrul, în loc să se sesizeze că ultima venită a intrat neinvitată, când s-a ridicat de la telefon văzându-ne pe toți ciorchine ni s-a adresat cu un surâs fermecător și unic: „Suntem o colonie întreagă”!ĂAm văzut în această expresie toată încărcătura emoțională pe care o resimte când este vorba de români și de rememorarea plaiurilor natale! Aceste scurte evocări, aparent banale, vin să se adauge meritelor pentru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor lecții și a primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
altă pregătire, altă experiență, altă conformație spirituală. Așa se face că secretarii de partid ai lui Ceaușescu au dat rezultate dezastruoase ca ambasadori, iar după '89, filozofii, inginerii, economiștii... numiți politic miniștri de externe și-au atins treapta incompetenței "cu surâsul pe buze"! Din acea perioadă de "inițiere" datează și primele mele întrebări și primele "studii oftalmologice", cauzate de diferențele teoretice și practice dintre "ochii negri și cei albaștri", adică dintre mine și alții ca mine și oamenii Securității ofițeri acoperiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
protocolare de la Santiago când un coleg sau o colegă din Corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm, "în vest", elegantele ținute. Ce puteam să le spunem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic, precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! (În lumea diplomatică "adevărată", pe lângă eleganța de idei, cea vestimentară este o componentă esențială. Faptul că am ținut cont de acest aspect avea să permită colaboratorilor mei cu "ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era atât de sărăcuță, încât, într-un gest seniorial, i-am întins o bancnotă din acelea nou-nouțe, create pentru a ne ameliora viața. Și știți ce s-a întâmplat? Persoana aceea a întins mâna, a înșfăcat banii și, cu un surâs angelic, sau mefistofelic, sau și una și alta, mi-a spus, foarte calm, că nu este cerșetoare, că-i doar obosită și, fără nici o altă explicație, m-a întrebat dacă mă cheamă Ion. "Constantin mă cheamă", i-am răspuns; ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
hrănea numai din piraterie, pe vremea aceea. În același text, cârmaciul grec Barba Gheorghe povestește, într-un răgaz nocturn, după ce-și terminase cartul, amintiri trezite de vederea unei miste rioase brigantine, care-și căuta tovarășii de aventură. Bătrânul cu surâs amar, fața neagră, arsă de soare și tăbăcită de sărătura mărei, care fusese mus pe vasele corsare elene ce acționau împotriva turcilor, relatează că, în trecut, se câștiga bine din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
să-și păstreze o amintire plăcută despre acel tânăr serios și zelos, cu privirea dulce și cu vorba înțeleaptă, mereu preocupat să-i cheme să participe la slujbele religioase, la evitarea răului și la mântuirea sufletului. Se făcuse simpatic tuturor. Surâsul său melancolic revela suferințele pătimite care l-au maturizat înainte de vreme. Un tovarăș de-al lui de joacă spunea: «Simțeam în tânărul Calabria ceva aparte, sugestiv, ceva ce nu întâlneam în ceilalți dintre bunii și bravii noștri tovarăși. Se arăta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le vedea reacția. Și mulți erau cei care se întorceau după el pentru a vedea acel carnaval neprogramat. A intrat în clasă și s-a simțit străpuns de privirile cu subînțeles ale colegilor, care nu au știut să-și rețină surâsurile și comentariile înțepătoare. Și, ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, în acea dimineață i s-a pus numele acelei jachete comice legată de tema meditației, așa încât s-a ajuns la o și mai mare batjocorire între colegi. În jargonul veronez
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Un pahar de vin genuin e mai bun decât o mulțime de medicamente: ucide microbii și alungă bolile», spuse râzând Gaetano. Soldatul Calabria s-a prezentat la cazarmă mult mai reîmprospătat și mai zdravăn. Colonelul l-a primit cu un surâs de mulțumire și cu un salut surprinzător: «Bine ai venit, caporal Calabria!». Au vrut să-i dea acest atestat de recunoștință și de prețuire pentru serviciile sale de infirmerie medicală și pentru seriozitatea sa; dar galonul de gradat nu a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deszăpezit. Cu lopata în spinare, ritmez pasul: „un, doi...“, până când am ajuns la locul de muncă. M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru ingenuitatea mea și mi-am făcut treaba singur». Altă dată, era responsabilul unui dormitor de soldați. După semnalul de tăcere, a apărut locotenentul pentru a face împreună un rond de inspecție: «Caporal Calabria, e totul în ordine?». Totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]