4,531 matches
-
și intelectual. Tânărul meu tovarăș de drum îmi oferă, cu o oarecare zgârcenie și cu glas reținut, date, fapte, întâmplări, trăiri și reflecții despre el și familia lui. La un moment dat atenția mi-a fost reținută de o aserțiune surprinzătoare prin formularea și mesajul ei: mi-i dor să fac treabă! Trebuie să mărturisesc deschis că era pentru prima dată când auzeam enunțată o astfel de dorință din partea unui adolescent sau tânăr. Atunci, și mult timp după aceea, am reflectat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului fiecăruia cu sine. Surprinzătoarea afirmație a însoțitorului meu, mi-i dor să fac treabă, mi-a rămas în memorie ca expresie a unei atitudini rarissime. Dezinteresul și chiar repulsia multor tineri față de muncă mă îngrijorează și mă conduce la ideea că atitudinea negativă față de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
reconstituirile aceste ale mele nu sunt numaidecât preocupat de succesiunea cronologică a faptelor, mă opresc fără nici o ezitare la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-o bună zi, toată frumusețea și toată gloria aceasta e pusă la îndoială. Un scriitor despre care până atunci nu știa nimeni nimic, N. Lazu, din Piatra, acuză pe Coșbuc de plagiat. Cu o stăruință exasperantă, cu o minuțiozitate surprinzătoare, cu dovezi care nu sufereau nici o replică, eruditul avocat din Piatra ne-a demonstrat, luni de zile de-a rândul, că cele mai frumoase din baladele și din cântecele lui Coșbuc, ce zic? toată opera acestuia, era copiată din literaturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
artistică a Iașului, datează din timpurile aceste vitregi, cele mai vechi, din secolul al XV-lea, celelalte din secolii următori. În cazul acesta sunt peste cincizeci de asemenea construcții, toate de o frumusețe, de o varietate, de o originalitate uneori surprinzătoare. Din epoca aceasta datează Cetățuia, capodoperă de artă moldovenească, Galata, cu silueta-i zveltă, și mai târziu Frumoasa, cu aspectul său așa de diferit de al celorlalte două, și care, toate trei, au devenit și rămas de mult elemente esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucrurilor și cu libera acceptare a datoriilor pe care le implică. Nici nu mai vorbesc de imensele binefaceri pe care i le datorim în ce privește formarea limbei literare, care, în unele scrieri ale timpului, capătă o mlădiere, un colorit, o frumusețe surprinzătoare. Căci cu cât e pusă în serviciul unei culturi mai bogate și unei senzibilități mai mari, cu atât orice limbă tinde să devie și ea mai bogată, mai plastică, mai precisă. Cât preț are pentru noi cultura aceasta din secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
altă parte, îmi făceau impresia unei inconsecvențe strigătoare. Evident că, în situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se legitimeze, fiecare ascunde cu voință sau fără câte ceva din realitatea lucrurilor, dacă nu chiar realitatea întreagă. Nu de mult, un ziar din capitală a întreprins o anchetă în această privință. Răspunsurile adunate sunt cât se poate de instructive; adeseori surprinzătoare. Caracteristice sunt mai ales cele concepute cam în felul acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iată că românul s-a deșteptat... Cine strică?" Urma apoi o expunere critică a faptelor și a situației. Cu lucruri cunoscute, desigur, unele banale chiar. Totul însă ordonat cu o claritate, cu o logică și mai ales într-o formă surprinzătoare, impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
astăzi deciziunea să schimb raportul dintre aceste două domenii de activitate de care mă știu deopotrivă legat și să dau, de acum înainte, prioritate celeia pe care până azi o lăsasem pe planul al doilea, lucrul n-are deci nimic surprinzător. El e cu atât mai natural în sine, și pentru mine cu atât mai plăcut, cu cât ziarul care-mi oferă astăzi prețioasa-i ospitalitate, e unul din organele cu care am avut cele mai vechi și strânse legături și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
monument nu e numai istorică ci mai ales artistică. Arhitectura sa, inspirată din amestecul fericit al stilului bizantin cu alte stiluri orientale și occidentale, cu armonioasele sale coloane renaissance, cu ușa de intrare de stil oriental și de un efect surprinzător, face din acest monument unul din cele mai prețioase lucruri de artă ale fostei capitale. (Foto-Regal) Pag. 75. Turnul Golia, de un aspect impunător și neașteptat, întrucât reprezintă o concepție arhitecturală cu totul deosebită de monumentele înconjurătoare, datează, împreună cu zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o alteritate care îmbrățișează aproapele în Dumnezeu. Mistica ignațiană nu sfârșește așadar într-o contemplare extatică în fața Sfintei Treimi, ci în convertirea voinței proprii în slujire. Reflecția, rugăciunea și spiritul misionar rodesc aici indisociabil. Prin această confluență de două ori surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care nu exclude raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de lume îl retrimite transformat în mijlocul ei), Jurnalul mișcărilor lăuntrice corectează clișeul pe care mai mulți hagiografi i l-au confecționat lui Ignațiu de Loyola: ascet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lămurește - în diversitatea formulărilor din celelalte versiuni. De fapt, chiar și acest detaliu „tehnic” ne confirmă faptul că Exercițiile spirituale se cer într-adevăr explorate, dar nu numai și nici măcar întâi de toate ca o carte de citit. Trei indicii surprinzătoare confirmă acest lucru. În primul rând, autorul lor pare să ia distanță în raport cu cartea pe care o lasă spre publicare fără a-i păsa dacă-i poartă sau nu semnătura: „Atunci când vroiam să aflăm de la Părintele cum să prezentăm Exercițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cât în locul pe care-l ocupă printre „protagoniștii” acestora. Interesantă în acest sens ni se pare intuiția lui Roland Barthes 2, potrivit căruia, atunci când citim această cărticică„noi nu citim un singur text, ci patru texte”3. Dezvoltând o analogie surprinzătoare cu teoria scolastică a celor patru sensuri ale Bibliei 4, Barthes vorbește despre cele patru texte care se nasc din raporturile specifice instaurate între „actorii” Exercițiilor. Primul la care se referă este textul literal, adică textul propriu-zis și care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
profesional și moral pentru generațiile de studenți și de profesori formați sub directa sa îndrumare. Calitățile de excepție ale dascălului erudit și omului profund care a fost profesorul Constantin Ciopraga sunt rodul unei imense și neobosite munci cu o tenacitate surprinzătoare, dovedită până în ultimele clipe, care readuc în memoria noastră atât calitățile sale cât și, mai ales, noblețea sa sufletească. A fost ca un patriarh al școlii ieșene, cel mai longeviv, dar cu o experiență de viață extraordinară, prizonier de război
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie clinică, Asociația de Algeziologie din România și inclusă în Dicționarul biografic „Who’s Who din România“, 2002. A participat la simpozioane și congrese interne și internaționale. În ultima perioadă, bogăția sufletească s-a exprimat în mod surprinzător și în pictură, față de care avea o afinitate deosebită. Trecută în neființă la 19 decembrie 2008, după o lungă, nedreaptă și grea suferință, prof. univ. dr. Anișoara Hriscu a fost înmormântată în Cimitirul „Buna Vestire“ din Iași. HUSAR, ALEXANDRU (1920-2009
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident. Numai că între Marfa și banii și Moartea domnului Lăzărescu există o continuitate stilistică, în timp ce între Occident și 4, 3, 2 se cască o prăpastie (tot stilistică, la o adică) surprinzătoare. Mai mult, mizerabil distribuit, Marfa... a înregistrat o cădere în termeni de încasări, în timp ce Occident s-a descurcat bine la box-office, devenind unul dintre filmele de succes ale acelui an. Acest parcurs diferit al celor mai înalt profilați cineaști români
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că și-a atins pe deplin scopul : să trezească pasiunea pentru cinematograful românesc, în condițiile unei producții de austeritate. Prefer să vorbesc despre lucrurile care m-au tușat cel mai mult uman, nu doar profesional la acest eveniment, poate lucrurile surprinzătoare, lucrurile cu care rămâi. Henri Colpi, de pildă (87 de ani), venit special din sudul Franței pentru a asista la proiecția filmului său de acum fix 40 de ani, povestind cum a trebuit să-l înlocuiască la câteva scene pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pro !). Frumos e în septembrie la Veneția e în continuare o parodie irezistibilă la Anul trecut la Marienbad (chit că tinerii habar n-au de asta, pentru că ei nu au văzut filmul lui Resnais !), Cine-verite-ul lui Damian rămâne un film surprinzător și subtil, cel mai proaspăt părându-mi-se Arta apărării individuale a lui Bose Paștina Aproape toate degajă un aer de subversiune inteligentă și îndrăzneață, par filme făcute în stare de conspirativitate, prilej, după proiecție, pentru animate discuții despre cenzura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din centrul și estul Europei <endnote id="(3)"/>. Studiul lui Schwarzfeld este totuși o lucrare de dimensiuni relativ mici, depășită azi. Dar, În pofida limitelor acestui studiu „etnico- psichologic” - limite, În bună măsură, inerente epocii -, el conține unele elemente de o surprinzătoare modernitate. De exemplu, autorul este conștient de faptul că subiectul lucrării sale nu-l constituie atât evreul, cât mai ales românul : „[Studiul] va scoate În relief pe evreu cu calitățile și defectele ce le vede la el românul și ne
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(814, p. 30)"/>. Acuzații similare au fost aduse evreilor și În perioada interbelică, În reviste românești antisemite, precum Porunca Vremii : chipurile, codoașe evreice făceau trafic de carne vie, abuzând de „biete fete creștine” <endnote id=" (718)"/>. În mod surprinzător, această imagine a evreului a supraviețuit până În era contemporană. În 1968, de exemplu, la Orléans au fost Înregistrate tulburări Împotriva comercianților evrei, acuzați că ar fi răpit tinere franțuzoaice și le-ar fi vândut unor case de toleranță din Orientul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în scrisoarea din 6 martie 1973. Tot în acest an va folosi pe sunt în volumul Reacții critice. în cărțile anterioare (Aproximații critice, Ibrăileanu, B.P. Hasdeu) folosise pe sînt. Simultan a trecut și de la filozofie (filozof) la filosofie și filosof. Surprinzătoare pentru mine, n-am înțeles aceste schimbări din mers și, în intimitatea mea, le-am „taxat” ca mofturi. E drept, începînd din 1970 au fost dezbateri despre î din a (v. Luceafărul, 18, nr. 48, 28 noiembrie 1970, p. 3
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mare importanță și nu-i exclus să apară mai repede în altă parte. Vreau ca articolul să rămînă strict confidențial. L-ai arătat cuiva? Mă interesează în chip deosebit acest lucru. Lovitura, care va fi a noastră, vrem să fie surprinzătoare și de aceea cu un efect zdrobitor. M-am întîlnit ieri cu dl Tr. Diaconescu și mă roagă să-ți spun ca rubrica să se numească Incidențe clasice. Numai incidențe nu arată exact preocuparea, sensurile discuțiilor. Cînd ai de gînd
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că articolele despre Ibrăileanu ți-au plăcut. Credința mea e că schimb (sensibil măcar) optica despre Ibrăileanu. Pentru numărul 3 trimit un articol de aceeași mărime (12 pag.) despre Al. Hasdeu, filozof al istoriei (cu lucruri de o actualitate total surprinzătoare, care se poate chiar lega de unele aspecte ce vor fi în nr. 4) . Pentru nr. 4, un articol de actualitate ce urmează să-l scriu. Am vorbit cu Radu Cârneci și este de acord ca începînd chiar din nr.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
copil bolnav din care cauză nu poate eși din casă”. Bătăi de cap Îi dăduse și Secția tineretului deoarece, după cum declara În scris, „...nu găsesc un tânăr membru PCR pentru a-l pune În frunte”. Raportul se Încheia cu o surprinzătoare „Propunere” care suna astfel: „A-și (sic!, n.n.) propune ca S.E.P. (Secția de educație politică, n.n.) să deschidă o școală de cadre pentru educația membrilor PCR evrei cari mai mult sunt evrei decât comuniști (subl.ns.)”. a.d. După „alegeri”... După
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]