4,810 matches
-
producători de echipamente frigorifice și compresoare. Produsele lor sunt destinate uzinelor mari din metalurgie, gaz, uleiuri, chimice și alte ramuri ale industriei. Rusa și limba tătară sunt cele mai vorbite în oraș. Rusa este înțeleasă de toată populația, cu excepția bătrânilor tătari. Limba tătară este în special vorbită de tătari. Termenul mankurt (mañqort) este folosit pentru tătarii cărora le este rușine de cultura și limba lor. Engleza nu se vorbește în oraș, doar persoanele mai tinere o înțeleg. Kazan a candidat pentru
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
sunt destinate uzinelor mari din metalurgie, gaz, uleiuri, chimice și alte ramuri ale industriei. Rusa și limba tătară sunt cele mai vorbite în oraș. Rusa este înțeleasă de toată populația, cu excepția bătrânilor tătari. Limba tătară este în special vorbită de tătari. Termenul mankurt (mañqort) este folosit pentru tătarii cărora le este rușine de cultura și limba lor. Engleza nu se vorbește în oraș, doar persoanele mai tinere o înțeleg. Kazan a candidat pentru Universiada de Vară din 2011, alături de Poznan, Murcia
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
uleiuri, chimice și alte ramuri ale industriei. Rusa și limba tătară sunt cele mai vorbite în oraș. Rusa este înțeleasă de toată populația, cu excepția bătrânilor tătari. Limba tătară este în special vorbită de tătari. Termenul mankurt (mañqort) este folosit pentru tătarii cărora le este rușine de cultura și limba lor. Engleza nu se vorbește în oraș, doar persoanele mai tinere o înțeleg. Kazan a candidat pentru Universiada de Vară din 2011, alături de Poznan, Murcia, Kaohsiung și Shenzhen. Următoarea Universiadă se va
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
până azi diversitatea etnică a rămas mult redusă față de anteriorii 300 de ani de istorie a orașului. Astăzi, populația este în proporție de 97% poloneză, 2,5% belarusă și 0,5% mai multe alte naționalități, între care se numără ruși, tătari lipcani, ucraineni și romi. În mare parte, creșterea demografică modernă este bazată pe migrația internă în cadrul Poloniei și pe urbanizarea și înglobarea zonelor învecinate. Białystok, ca și alte mari orașe ale Poloniei, este un municipiu, adică un oraș cu atribuții
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Podlasiei. Aici se găsesc numeroase materiale de arhivă și iconografie ce ilustrează istoria Białystokului și Podlasiei, precum și un cabinet de numismatică cu o colecție de 16.000 de monede și medalii. Muzeul deține singura colecție din țară legată de stabilirea tătarilor în regiunea polono-belaruso-lituaniană. Muzeul Militar din Białystok (în ) a fost înființat în septembrie 1968 ca ramură a Muzeului Podlasiei, pentru a găzdui colecțiile și activitatea de cercetare a numeroaselor persoane legate de istoria militară a Poloniei de nord-est. Circa 32
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
deschiderea și închiderea porților orașului, se oprește brusc la mijloc. Conform legendei, ea era cântată în timpul invaziei tătărești din secolul al XIII-lea de către un străjer pentru a avertiza cetățenii de un atac. Străjerul a fost ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte scrisă în anii 1920 și intitulată " Gornistul din Cracovia", de Eric P. Kelly, care a câștigat premiul Newbery. Împărțirea actuală a fost introdusă
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă. În scopul de a diminua forțele moldovenești angajate în luptă, turcii au apelat la ajutorul tătarilor din Crimeea care au traversat Nistrul și au început să prade Moldova. Domnitorul Ștefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari. Ștefan cel Mare s-a retras
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
luptă, turcii au apelat la ajutorul tătarilor din Crimeea care au traversat Nistrul și au început să prade Moldova. Domnitorul Ștefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari. Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După eliberare s-a îndrăgostit de Ğewerkan din Alakapî, o frumoasă învățătoare cu douăzeci de ani mai tânără. S-au căsătorit și, dorind să se salveze din hărțuirea continuă a autoritățile din Dobrogea asupra musulmanilor tătari și turci, s-au stabilit la București unde pe 4 octombrie 1960 s-a născut unicul lor copil, Melek. a fost căsătorită cu Mircea Trofin, fiul fostului politician comunist Virgil Trofin. A avut o a doua relație cu Sergiu Mocanu
Melek Amet () [Corola-website/Science/312587_a_313916]
-
fost înfrînți, pe cîmpul bătăliei au rămas împreună cu conducătorii lor. După aceasta cazacii au avut cale deschisă spre Moldova. Fapta hatmanului Kalinovschi însă nu trebuie uitată! Erau vremuri cînd turcii doar percepeau haraciul, dar nu protejau aproape deloc Moldova în fața tătarilor și cazacilor!“ (cf. istoricului Ioan Mitican) Un anume "Dominic Kazanowski" este amintit de documente la anul 1640, cînd se căsătorește cu Ana Potocki (1615 - 1690), nepoata lui Petru Rareș. Îm zilele noastre din familia provine profesoara și memorialista Iulia Trancu-Iași
Cassanovschi () [Corola-website/Science/312713_a_314042]
-
a făcut o faptă bună, îi dă timp de la el pentru a educa acel copil. În următorii 10 ani de la lupta cu cruciații, regele i-a învins pe pecenegi și pe cumani și i-a alungat pe bizantini și pe tătari, întinzând țara de la munți la Marea Neagră. El este nemulțumit că tânărul prinț (interpretat de Vlad Nemeș) devenise o persoană crudă, lacomă și hrăpăreață. În acest timp, Gorun și copilul pe care-l salvase de la moarte au trăit în munți, căpitanul
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
prințului. Nemulțumit de fetele de la curte, regele îl pune pe prinț să aleagă o fată din popor, iar acesta o alege pe hangița din Târgul Nuca. Fata provenea dintr-o familie de neam mare, dar părinții ei fuseseră uciși de tătari, ea fiind crescută apoi de hangiu. În dimineața de după nuntă urma să aibă loc un turnir între prinț și cavalerul Vartala. Gorun îl lovește pe Vartala, lăsându-l inconștient, iar fratele geamăn al prințului îi ia locul și îl ucide
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
schimbări în arta românească, fiind în contact cu cele mai noi manifestări artistice. Iser se inspiră din lumea țărănească, având contact cu universul dobrogean; el pictează de nenumărate ori peisaje dar și chipuri umane încărcate de exotism. Compoziția „Familie de tătari” este o lucrare deosebită, cu elemente de cubism dispuse într-o notă modernistă. Această lucrare înfățișează personaje ce au o tentă tragică, această trăsătură fiind întâlnită în majoritatea picturilor sale. A studiat la școlile de arte frumoase din București și
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
zone, rușii, polonii, românii și cehii, au fost expuși invaziilor asiatice înainte de a constitui state puternice. În secolul al XII-lea, o mare amenințare a venit dinspre triburile mongole din nordul Chinei care ocupau regiunea deșertului Gobi, la frontiera Manciuriei. Tătarii, sau mongolii, locuiau în vastele stepe asiatice, între pădurea din nord și munții din sud. Această zonă a fost întotdeauna un rezervor de popoare nomade , crescători de cai. În căutare de pășuni și de pradă, aceste popoare tulburau mereu pacea
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
Hoarda de Aur. În secolul al XIV-lea, acest stat se întindea de la Ural la Dunăre. Popoarele din această zonă au fost nevoite să recunoască suzeranitatea hanilor, care își aveau reședința la Sarai, pe malurile Volgăi. Ocuparea stepelor sudice de către tătari a avut urmări importante pentru popoarele din Europa orientala. Ea a întrerupt, pentru mult timp, legăturile dintre Rusia și Bizanț și a întârziat, pentru câteva secole, înaintarea rușilor spre Marea Neagră și Dunăre. În acest interval, s-a definitivat procesul de
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
orientala. Ea a întrerupt, pentru mult timp, legăturile dintre Rusia și Bizanț și a întârziat, pentru câteva secole, înaintarea rușilor spre Marea Neagră și Dunăre. În acest interval, s-a definitivat procesul de constituire a poporului român. La sud de Carpați, tătarii au distrus stăpânirea cumanilor și au frânat expansiunea statului ungar. Ungurii și cumanii nu au mai putut împiedică dezvoltarea voievodatelor românești amintite pentru prima dată de documente în anul 1247. Au instituit temporar „pacea mongola”, tot așa cum, în antichitate, un
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
în secolul următor, s-a adăugat turnul care reprezenta partea vestică a fortificației. În 1483, prin grija familiei Bánffy, s-a ridicat partea de est, cu elemente specifice stilului arhitectonic gotic, servind ca și capelă familiei amintite. În anul 1661 tătarii lui Ali Pașa, după victoria de la „Podul Vinerii”, au asediat biserica reformată care era întărită cu ziduri groase și bastioane, căzând victime mulți huedineni adăpostiți acolo. Biserica incendiată a stat în ruine mai mult de 30 de ani, fiind reconstruită
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”". 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
creșterea numerică și calitativă a forțelor de partizani în anul 1943. Dezertările din rândul forțelor de poliție controlate de germani, uneori a unor unități întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
moșiile lor. În timp de pace, ei îl asistau pe domn în administrarea țării și împărțirea dreptății. Se pare că aristocrația cea mai veche cunoscută de feudalismul românesc a apărut înainte de formarea statelor, în perioada contactelor cu pecenegii, cumanii și tătarii, care exploatau populația locală și bogățiile naturale (pește, sare, pășuni). Boierii din țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
a născut locuitor cu numărul un milion.. Populația oficială a orașului pentru data de 1 iulie 2008 este de 1343,5 de mii de oameni. Orașul este multinațional: în el locuiesc kazahi (53 %), ruși (33 %), uiguri (5 %), deasemenea se întâlnesc tătari (2 %), coreeni (2 %); ucraineni, germani, chinezi și alții (5 %) (conform recensământului din 2009). În pofida faptului că are o vârstă mică, procesele demografice în oraș sunt complicate și diverse, care este în mare măsură o reflectare a compoziției sale multinaționale. O
Almatî () [Corola-website/Science/311862_a_313191]
-
Din Dolhești la Brădicești este un drum de pământ mai greu accesibil. Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii "Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru"". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756) care s-au retras aici din cauza unei epidemii de ciumă. Episcopul Inochentie a adus o serie de adăugiri complexului mănăstiresc, el adăugând catapeteasma (1766) și pridvorul
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]