8,991 matches
-
domiciliu”. Asta Însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținînd unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat Întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să fie citit persoanei respective de către judecător, care o Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvîrșindu-se În afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai Într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente În special, destine vreau să spun. CÎteodată, În somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo cîte unul, răzlețit, pe care memoria Îl aduce la țărm, cum se Întîmplă cu scoicile pe plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și poate: mie În primul rînd, cel care avea să-i citească testamentul Întocmit de avocat la cererea ei, s-o Întreb dacă aceasta Îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență a sorții care era vizibil aproape, apoi să i-l Înmînez pentru a-l semna. Pentru noi stînjenitoare, pentru ea definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cea adusă de prezența, mult anterioară, a medicului care i-a stabilit diagnosticul, vizibil de altfel pentru oricine; a avut tăria să i-l confirme, ea Însăși cunoscîndu-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea Îmi răspunse cu o vioiciune pe sfîrșite, o politețe ieșită cu greu din adîncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic, o Întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de care eram obligat să-mi dau seama În prealabil. Femeia, deși bolnavă, cu puterile pe sfîrșite, păstra, se vedea clar, o frumusețe ce strălucise cîndva. Vă numiți..., Îi citii numele dactilografiat În testament. Avocatul atestă identitatea: - Da, domnule judecător: Evelina Perussi. - Atunci să citim. Și continuai: „Subsemnata... domiciliată În..., las după Încetarea mea din viață toată averea mea mobilă și imobilă (era vorba de imobilul În care ne aflam), În deplină proprietate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iunie, cînd tocmai terminase școala. - Știu. Am cunoscut-o pe cînd eram toți elevi la vremea aceea. Ne vedeam toți, grupuri, pe stradă În centru sau la grădina publica. Ceea ce vă rog, pentru coincidența aceasta teribilă de a-i face testamentul mamei e ca un destin, căci se putea nimeri oricare alt judecător, vă rog să-mi dați telefon - Îi Întinsei un cartonaș cu numerele de telefon de la tribunal și de acasă - cînd va muri doamna, căci vreau să vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit o tulburare imensă, așa cred. Nu e ușor să fi avut o fiică, iar fostul ei coleg, după șapte ani de la moarte să-ți facă testamentul. Vă dați seama ce-ar fi răscolit această coincidență? - Aveți dreptate. - De altfel, doamnă, despre fiica ei, eu n-am știut c-a murit, și nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă să vă spun că v-a respectat și vă mulțumește pentru tot ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
m-am gîndit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf În beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
elogiul iubirii care învinge moartea și dezagregarea materială: Când viermii te vor roade cu sărutări haine, Atunci, frumoaso, să le spui și lor Că am păstrat esența și formele divine Și duhul descompusului amor!” T. Arghezi afirmă programatic, în poezia Testament, estetica urâtului. Această idee este exprimată printr- o serie de simboluri referitoare la caracterul purificator al artei: "Veninul strâns l-am preschimbat în miere, Lăsând întreagă dulcea lor putere.(...) Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în formă ― în fond însă pentru a cuceri întreg
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
roman au avut și mai grele înfrîngeri, căci biserica protestantă, în special Luther, au introdus în biserică limba națională. Și această respectare a limbii naționale în biserică e nu numai permisă, ci este de-a dreptul un postulat al Noului Testament. Națiile cari nu-l respectă ar trebui să șteargă din calendarul lor sărbătoarea Coborîrei Sf. Duh asupra apostolilor, care în frumoasa concepție a Noului Testament pluti în limbi de foc asupra lor, arătând că în multe limbi vorbește spiritul sfânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în biserică e nu numai permisă, ci este de-a dreptul un postulat al Noului Testament. Națiile cari nu-l respectă ar trebui să șteargă din calendarul lor sărbătoarea Coborîrei Sf. Duh asupra apostolilor, care în frumoasa concepție a Noului Testament pluti în limbi de foc asupra lor, arătând că în multe limbi vorbește spiritul sfânt al îngăduirii creștinești și al iubirii aproapelui. E cunoscut că după Coborâre apostolii au știut toate limbile pământului. Pomenim în treacăt că noi românii în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
temelia bisericii creștine, mai nici nu coprinde teze de cosmogonie sau de teogonie, încît nici așa-numita liberă-cugetare, care substituie Cărții Facerii doctrine naturaliste, nu are a face de-a dreptul cu miezul bisericii creștine, ci cu accesoriul dogmatic al Testamentului Vechi. Ieie cineva în mod cât de superficial ideea despre Dumnezeu din Testamentul Vechi în care creatorul se mânie, cere jertfe crunte și poruncește prin judecători și proroci ca poporul ales să nu ucidă numai pe dușmanul armat ci și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încît nici așa-numita liberă-cugetare, care substituie Cărții Facerii doctrine naturaliste, nu are a face de-a dreptul cu miezul bisericii creștine, ci cu accesoriul dogmatic al Testamentului Vechi. Ieie cineva în mod cât de superficial ideea despre Dumnezeu din Testamentul Vechi în care creatorul se mânie, cere jertfe crunte și poruncește prin judecători și proroci ca poporul ales să nu ucidă numai pe dușmanul armat ci și pe femeea, copiii, ba până și animalele lui, și compare apoi ideea de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atitudine ar răsări pentru noi mari foloase momentane, dar pierderile pe viitor ar fi nespus de mari. Poate că, prin izolarea noastră între elemente radical străine, sîntem singurul popor condamnat a nu face politică momentană, ci pe secole înainte, dar testamentul lui Ștefan Vodă al Moldovei ne arată că nici în eroii creștini ai veacului nostru de mijloc interese trecătoare, identitatea de religie ș. a. nu erau mai tari decât sentimentul obscur, însă puternic, al conservării neamului și țării. Românul e în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e o școală primară catolică vizitată de câțiva copii de evreu. În ora de religie, la care evreii se înțelege că nu iau parte, învățătorul s-a servit de un manual al istoriei biblice în care se zice, conform Noului Testament, că Hristos a fost răstignit fără vină de către evrei. Numaidecât capul havrei locale s-a plâns la guvern, cerând înlăturarea acelui manual pentru că escită ură și dispreț contra evreilor. Așadar în numele toleranței pitica minoritate [î]și arogă dreptul de-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
marelui apostol Pavel, a cărui nume l-a primit când s-a botezat, s-ar instrui lesne asupra acestor simple adevăruri. Vază d. Cassel de va găsi auditori cu crezare pentru doctrina inventată de dumneasa despre "Hristos Sem", pe care testamentul nou nu-l cunoaște; noi germanii creștini ne ținem de Evanghelia fiului lui Dumnezeu. Același spirit de imensă prezumțiune se vede din aserțiunea d-lui Cassel că poporul evreiesc a fost abătut de la evlavia lui prin germanii cei frivoli. Heine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fost asasinat în luna martie 179215. Inspiratorii conspirației au sperat că asasinarea regelui avea să constituie semnalul unei lovituri de stat militare. Totuși, din motive care nu au fost, încă, elucidate, ideea a fost abandonată și a fost acceptat testamentul său politic. Astfel că tronul a fost ocupat de fiul său minor, Gustav al IV-lea Adolf, în vârstă, atunci, de 14 ani, care a domnit, până la 1 noiembrie 1796, sub regenta unchiului sau după tata, ducele Carol 16. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia sălilor de clasă se cuvine a fi istoricizată. Inspectorul se declară de-a dreptul izbit de constatarea că "maĭ pe toțĭ pĕrețiĭ sălilor [de clasă] ve'ĭ înșirate tablourĭ cu scenariul Vechiuluĭ Testament; nicĭ o urmă de hârtióră represintând chipul vreunuĭ Domn, saŭ vreun subiect din trecutul istoric al patrieĭ" (Michailescu, 1888, p. 86). Religia nu mai poate face față cerințelor timpului. Doar cunoașterea istoriei naționale "descéptă pe om și la datoriile ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-l va trata cu dispreț dacă el își va exprima dorința sinceră de a-i asigura viitorul și-i va oferi o sumă de șaptezeci și cinci de mii de ruble. Mai adăugă precizarea că oricum această sumă îi era destinată în testamentul său; într-un cuvânt, nu-i nici într-un caz vorba de vreo despăgubire... și, în sfârșit, de ce nu i-ar admite și i-ar scuza dorința omenească de a-și ușura măcar cu ceva conștiința ș.a.m.d., ș.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permanentă două locuri într-un azil, pentru ca două bătrâne bolnave să-și poată alina, pe cheltuiala mea, ultimele zile pe care le au de trăit pe lumea asta. Mă gândesc să transform aceste locuri în donație pe veci, lăsând prin testament capitalul necesar. Ei, asta-i tot. Repet că, poate, am mai făcut multe greșeli, dar că această faptă, în adâncul conștiinței mele, o consider cea mai urâtă dintre toate pe care le-am săvârșit în viață. — Și-n locul celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui om care se teme că din clipă în clipă va fi luat la pumni pentru asta. XVItc "XVI" — Afacerea e sigură, anunță, în sfârșit, Ptițân, împăturind scrisoarea și întinzându-i-o prințului. Fără bătaie de cap, pe baza unui testament indiscutabil al unei mătuși, primiți un capital extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar fi tras cu tunul. Toți rămăseseră din nou cu gurile căscate. Adresându-i-se în special lui Ivan Feodorovici, Ptițân dădu lămuriri că prințului, cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să dea de urma prințului, încredințându-i această treabă lui Salazkin, și apucase să-și facă testamentul. Probabil nici prințul, nici doctorul la care acesta locuise în Elveția nu doriseră să aștepte înștiințări oficiale sau să ceară relații, iar prințul, cu scrisoarea lui Salazkin în buzunar, se hotărâse să vină personal... — Vă pot spune un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]