5,246 matches
-
război, pentru a cere ajutorul zeilor, au fost îngropați de vii un bărbat și o femeie. Mormântul nu a mai fost deschis, scheletele sunt încă acolo, iar noi trecem pe deasupra lor. Lucrătorii râdeau, fiindcă știau cum să-l sperie pe timidul egiptean. Manlius, țăranul din Velitrae, cum îl numeau cu îngâmfare rafinații arhitecți de la Roma, stătea în mijlocul noilor fundații, cu desenele în mână. În timpul prizonieratului din insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care a fost invitat și la noua căsătorie... Cineva slobozi un hohot de râs, ușurat sau din stupiditate. Imediat însă, numele acelea, pomenite într-un discurs vulgar, sporiră neliniștea generală: nu vinul îl făcea pe Callistus să vorbească. În fundul sălii, timidul Helikon se sufoca de spaimă. Între timp, Împăratul, în mijlocul curtenilor care, slugarnici, se prefăceau că nu observă, se lansase într-o discuție licențioasă cu femeia, stând foarte aproape de ea, de gura ei, iar ea râdea fără reținere. Însă Împăratul privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Te iubesc, te iubesc. Poți să mă și omori acum; nu mi-aș da seama. Cuvintele acelea rostite în șoaptă, dintr-o singură suflare, ca și cum n-ar fi avut aer, erau extrem de intense. Ea, care i se păruse atât de timidă, ridică brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
c-o să se Întoarcă el, n-avea grijă, dar cum dracu’ de afli tu toate porcăriile ce se-ntâmplă?“ „Ce, nu știi că sunt confidentul damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o fată timidă din grupa noastră, pe care n-am observat-o până acum; Îmi scrie lucruri extraordinare, este atâta decizie și delicatețe În rândurile ei cam crispate, că mi se face frică să mă Întâlnesc cu ea. O caut la cămin, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceas, peste o zi, brusc, Îl Întâlnesc pe stradă sau În alt loc; atunci Îmi amintesc că subconștientul meu l-a solicitat; așa era la liceu când, Îndrăgostit de E., ieșeam „pe centru“ să mă plimb, să ne plimbăm, liceeni timizi În uniforme Închise la culoare, cu fețele spuzite de coșuri și profesori aspri cu multe dioptrii la ochelari, aflați aproape de pensie, cu carnețelele În mână gata să-i noteze pe plimbăreți (era mai ales unul de geografie, Mustață, cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În limbă“ pornind de la raporturile de sinonimie/omonimie. „Este falsă poziția unor teoreticieni conform căreia literatura ar avea funcție de cunoaștere. Aceasta este sarcina exclusivă a științei!“, enunță el bățos, iar noi rămânem perplecși. „Atunci care ar fi funcția literaturii?“, Întreabă timid o colegă, care, se vede clar, nu este de acord cu poziția magistrului. „Aceasta exprimă, și nu creează nimic“, spune C. „Iată, continuă el, dacă luăm o strofă ca «A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată,/ Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțit clipa aceea! Ce mult o simt și acum, când știu că nu o voi mai avea niciodată! Oricât de mare va fi depărtarea dintre noi, Petre drag, inima mea va bate totdeauna când Îmi voi aminti de acel gest timid și nespus de minunat când te-am sărutat. Tu ai uitat de mult, Petre, nu-i așa? 30 octombrie 1961 (luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văd că ea pornește de la modestie, Îmbinată cu un element frivol, de acceptare a tuturor. Toate Însă le face cu puțină judecată, mai mult instinctiv. După toată logica mea, Eugen e cam prost. Naiv, deficient În aprofundarea unor fenomene inteligibile. Timid În fond, romantic și platonic iremediabil, vrea femeia doar ca s-o țină de mână și ca s-o mângâie Într-una. E opus lui Vasile. Câteodată, mă făcea să țin la el, să-l iubesc pot spune, dar calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și la filme cu dragoste; În ea totuși era veșnic un zgomot de tren care pleacă departe. Parcă ar fi vrut să trăiască cu toată ființa ei și parcă era oprită de mersul liniștit al limbilor de ceas. Era foarte timidă, roșea toată când cerea unei vânzătoare o cutie cu bomboane. Deodată, s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se uită cu acești ochi, pe care Îi scoate la iveală decât În Împrejurări speciale. Într-o privire e toată; se uită cu tot corpul și sufletul ei, pe care le concentrează brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zic și dumneavoastră același lucru pe care l-am zis domnului detectiv Bell. Nu știu nimic despre amenințările pe care le-a primit domnul Grady. Se întoarse apoi către Bell, care îi întoarse privirea. Uneori, detectivul putea avea un aer timid și rezervat, dar niciodată când confrunta un suspect. Privirea sa trăda acum un calm absolut. - Înțeleg și sunt de acord că trebuie să vă faceți datoria. Dar credeți-mă când vă spun că nu am nicio intenție de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
veni răspunsul lui Sachs. Asta este tot. Rhyme începuse din nou să analizeze dovezile când cineva sună la ușă. Thom merse să deschidă și se întoarse după câteva momente însoțit de un agent de poliție în uniformă. Rămase să aștepte timid în ușa încăperii, la fel cum majoritatea tinerilor polițiși făceau când pătrundeau în bârlogul legendarului Lincoln Rhyme. - Îl caut pe domnul detectiv Bell. Mi s-a spus că este aici. - Eu sunt, vorbi Bell. - E vorba despre raportul cu privire la spargerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o scurtă examinare, bărbatul vorbi din nou: - Pare în regulă. Ai putea să-l duci la un veterinar, deși eu nu văd vreo zgârietură. - Dar tu cum l-ai calmat? Ești cumva... - Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar de a calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
perfect. Ne vedem la grajduri. - Excelent, spuse Cheryl. Nu te-am întrebat: îți place să călărești englezește sau occidental? - Fără șa, de cele mai multe ori. Am fost profesionist. - Da? Unde? - Îți vine să crezi sau nu, răspunse el pe același ton timid, am lucrat la circ. Capitolul XIV Un sunet specific al computerului îl anunță pe Rhyme de primirea unui nou email. - Un semn de la prietenii noștri de la intersecția străzii 9 cu Pennsylvania, spuse el începând nerăbădător să decripteze mesajul de la laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putea privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă îi pătrunse în nas și în gură. Aer, aer, aer... Vreau aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș Crăciun o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a împărtăși povești și trucuri și pentru a sta la taclale. Într-unul din aceste magazine, băiatului îi fu dat să afle ceva nou chiar despre el, anume că, în ciuda faptului că era slab ca un pai și foarte timid, era din cale afară de îndemânatic. Magicienii de acolo obișnuiau să-i arate diverse trucuri, iar băiatul le prindea imediat. După un moment ca acesta, unul dintre maeștri se uitase la copilul de treisprezece ani și, ridicând o sprânceană, spuse: - Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndreptă spre ieșire. Întoarse capul spre stânga și văzu cum privirea înghețată a lui Balzac îl urmărește. Iluzionistul își îndreptă apoi privirea spre Kara, care tocmai se apropiase de el. În prezența lui, Kara deveninse o cu totul altă persoană, timidă și care își cunoaște limitele. Metamorfoză, gândi Rhyme, în timp ce îl privea la rândul său pe Balzac cum închide ușa, separându-l pe vrăjitor și pe ucenicul său de restul lumii. Capitolul XXXV - O să repet. Dacă vrei, poți avea un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o amuze pe cealaltă, mai ales atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în copilărie, iar amintirea sentimentului sfâșietor că lumea așteaptă de la mine ceva ce eu nu pot face mă mai vizitează din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află și alții de față, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fix în ochii mei; de a țipa la ea: „E cineva acolo?“ - sau ceva de genul ăsta. Oare ce simțea această ființă umană aparent indiferentă cu care împărțisem puțină vreme același loc mic de pe planetă? Poate că și ea era timidă: poate că lipsa de interes pentru mediul înconjurător era doar o mască. În definitiv, o văzusem plesnind puțin la apropierea managerului. Aveam să îi descriu toate astea lui Judy când ajungeam acasă, făcând-o, poate, să râdă de felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că nu-mi arată niciodată una de dinainte - am văzut la fetele la care scriu că multe țin morțiș să trimită poze. Cam ăsta e și jumate din rost să le scrii altora care-s obezi - nu trebe să fii timid, că toți suntem la fel. Ba chiar se face ca un fel de concurs, să vezi cine-i mai mare. O invidiez pe Crystal că se simte așa îngrijită de Iisus și de îngeri și restu’. Îngeri dubli, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
venit de departe, draga mea“, i-am șoptit eu imaginii mele aplecându-mă puțin ca să inspectez culoarea buzelor, „dar nu destul cât să nu te mai preocupe să arăți bine pentru soțul tău. Ce păcat, asta e.“ Mă simțeam aproape timidă întorcând capul dintr-o parte în alta și exersând vreo două zâmbete. M-am întins spre una dintre sticlele de parfum și mi-am pulverizat puțin pe bărbie și pe încheieturi - de ceva vreme nu mă mai deranjasem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de afaceri la care trebuia neapărat să ajungă și dispăru pe ușă. Dispăru atât de repede că lui Leigh nu-i mai rămase niciun minut să se pregătească pentru ce avea de spus. Sau pentru când. Sau cum. Bună, spuse timid Leigh, uitându-se cu atenție la chipul lui Russell să vadă dacă nu cumva auzise ce vorbiseră ele. Era imposibil, desigur — doar auziseră liftul în hol și nu scoseseră nicio vorbă până a urcat la etaj — dar poate că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cum rîdea singur lîngă balustradă, observă că cineva se uita fix la el de pe docul de dincolo de debarcaderele funerare. Un bărbat cu haină și beretă de marinar american stătea la timona unuia dintre cele trei vase cu cărbuni, parțial construite. Timid, dar ca de la căpitan la căpitan, Jim Îi făcu semn cu mîna. Bărbatul Îl ignoră, fumîndu-și țigara ascunsă În palmă. Îl urmărea nu doar pe Jim ci și pe un tînăr marinar aflat Într-o barcă de salvare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umbra zidurilor, amurgul cumpărat. E ca și cum ar fi o eclipsă parțială de soare și mi-aș aduce aminte de Marc Chagall, de un tablou anume: Entre chien et loup. E ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]