7,762 matches
-
un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sclipitoare, ce se dorește un atemporal și înțelept conte Augenstein. Adrian MIHALACHE, "COTIDIANUL Supliment cultural", Nr. 224, 1995 (Litere, Arte, Idei, nr. 36, sept. 1995) Cartea de nisip Când discursul istoriei religiilor sau, pur și simplu, al cercetării etnologice, este trădat în favoarea celui beletristic, ne putem teme de un eșec spectaculos, care ar demonstra, în fond, existența unei singure vocații. Nu acesta este cazul lui Andrei Oișteanu care [...], ne deschide o altă ușă spre aceleași mesaje criptice ale unei lumi ascunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
convins că toți care ar cunoaște perfect situația ar judeca la fel. Fac sforțări s-o reconstituiesc ca să pricep ce a făcut. Caut acum din memorie să refac scenele dintre noi, în toate nuanțele - căci mai cu seamă nuanțele pot trăda adevărul. Să dau exactă însemnătate unor vorbe pe care nu le-am adâncit atunci decât vag, pentru că atunci nu mă interesau decât rareori, când aveam vreo nemulțumire sau când nervii mei mă chinuiau mai ascuțit. Să aflu adevărul după niște
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când în când dorind-o, iar restul timpului petrecîndu-l cu ea, uneori din afecție, alteori din milă sau din plictiseală și mereu cu impresia că-mi sacrific tinerețea în mod neinteresant. Mintea ei capabilă de a uita imediat s-a trădat mai ales atunci când a trebuit să se mute cu familia ei în provincie. Cred că acest eveniment a produs, de fapt, tragedia de la urmă, și de am fi rămas împreună nu știu cum s-ar fi terminat legătura dintre noi. N-aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe un obraz, fie el greșit numai cu un milimetru, îmi face insomnie. N-am putut să ridic capul, a plecat fără să știu când și cum. L-am văzut pe stradă și a voit, cu un ton care nu trăda nici un gând ascuns, să-mi explice neapărat un nou pas de dans. Pe la mine n-a mai venit. l octombrie. Uneori era drăguță Irina, ca atunci înainte de plecarea mea, la masa din parcul Carol, cu Niki Mihail împreună. Lacul, negru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu care ne asculta, ea a întrebat pe Ioana: "De ce i-ai spus?" Într-adevăr, aceasta a fost la capătul întregii noastre tragedii. Ca să-și liniștească remușcările, Ioana putea să se comporte cu mine ca o vinovată, fără să se trădeze deloc, să-mi suporte capriciile, să nu mai aibă nici o intenție de luptă. Dar așa n-ar fi putut face, căci durerea ei de a nu se simți iubită durează întreagă, la fel, și izbucnește cu toate că-și mărturisise păcatul. Se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spectaculos când formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu l-a trădat când i-a rezumat poziția în formula lapidară pe care totuși nu a scris-o: Credo quia absurdum. Gândire întru totul originală de astă dată, dar e greu de crezut că cineva, fie el și orator, a așezat criteriul adevărului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un tip osos. 29 martie 2004 AM FOST ȘI SUNTEM PRECUM IUDA Am fost și suntem precum Iuda Nu cu Iisus, cu noi am fost, Căci ne-am trădat cinstea și truda; Și totul, totul fără rost. Am fost și suntem precum Iuda Chiar în adâncul eu din noi, Căci zilnic ne îndeamnă ciuda Că alții au, deși sunt goi. Am fost și fi-vom câtă vreme Va fi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spectaculos când formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
încleștare de astăzi, în care mai ales tineretul se jertfește, răscumpărând greșelile atâtor generații bine intenționate, se reduce insă tot la problema restaurării sau dispariției Europei; a acestei Europe care nu ține seama decât de acele țări care nu-și trădează destinul și nu-și suprimă istoria. Salazar a încercat să salveze Portugalia printr-o revoluție creștină, adică o revoluție care pleacă întotdeauna de la lucruri mici și bine făcute - dar care ajunge, firesc, la o reintegrare a omului în unitățile organice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și e înfrînt. E înfrînt de asemenea la Leiria, în ianuarie 1834, la Almoster în februarie, la Viana în martie, și înfrîngerile se țin lanț deși țara e alături de el, deși trupele sale sunt curajoase, deși aproape nimeni nu-l trădează și nu-l părăsește. Dar, printr-o serie lungă de greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
țara. Vom reveni îndată asupra acestui eveniment, care a fost hotărâtor pentru următorii douăzeci de ani ai istoriei portugheze. Dar, în legătură cu ultimatumul englez - al celei mai vechi aliate pe care o avea Portugalia și care nu pentru întîia oară își trăda legământul față de ea - să amintim câteva amănunte din drama africană. În 1891, un an după ce Portugalia primește ordinele Marii Britanii, agenții englezi înarmează pe Regele din Gaza, Gungunhana, și guvernul englez semnează cu el un tratat de alianță. Scopul nemărturisit era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
continuă cu tot mai multă vigoare în anii 1911 și 1912. De mai multe ori se declară grevă generală. Guvernul e silit să ia măsuri, împotriva lucrătorilor, închizîndu-le sediul și făcând arestări în masă. Vechii revoluționari strigă: "Revoluția a fost trădată!" și-și amintesc de bombele pe care le pregăteau sub Monarhie. Atentatele și actele de sabotaj devin repede episoade curente, de fiecare zi. Lisabona rămâne fără lumină și fără apă. Trenurile și tramvaiele nu mai circulă. La toate aceste greutăți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
antirepublicană și amenință regimul. Lumea începe să se dezguste de revoluție. "Nu pentru asta s-a făcut Republica!", strigă Machado dos Santos lui Afonso Costa. Izbucnesc certuri pentru Președinția Republicii. Fiecare fruntaș revoluționar susține alt nume. Venerabilul Bernardino Machado, care trădase Monarhia numai ca să ajungă Președinte de Republică, observă că aproape nimeni nu-i rostește numele. Se mulțumește atunci cu postul de ambasador la Rio de Janeiro. Marele Maestru al masoneriei, Magalhaes Lima, ar fi avut cele mai multe șanse să fie ales
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și omul de încredere al armatei. Prezența lui Barbosa în noul guvern indispune vechea lume democratică, fiind privită ca o capitulare în fața presiunilor armatei; Guvernul, așadar, nu avea sorți de durabilitate. Curând, însă, chiar militarii se conving că Barbosa îi trădează și că face tot ce-i stă în putință ca să zădărnicească realizarea planurilor Juntei. Tamagnini Barbosa încurajează câteva manifestații muncitorești - urmate, firește, de incidente - ca să demonstreze impopularitatea Juntei militare. El speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel dintâi lucru pe care îl face "Republica Veche", sută în sută democrată, condusă ca și până în 1917 de "furnica albă" - este să lichideze sidonismul. Zadarnic trădase Tamagnini Barbosa, zadarnic apărase el democrația de planurile Juntei militare. Guvernul Barbosa e demis, la 28 ianuarie, și îi urmează un nou cabinet, accentuat democrat, al lui José Relvas. De abia acum înțelege și Theofilo Duarte că a fost trădat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trădase Tamagnini Barbosa, zadarnic apărase el democrația de planurile Juntei militare. Guvernul Barbosa e demis, la 28 ianuarie, și îi urmează un nou cabinet, accentuat democrat, al lui José Relvas. De abia acum înțelege și Theofilo Duarte că a fost trădat. Deși aproape totul e pierdut, se revoltă împotriva lui Relvas și organizează, în Nord, un centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să lupte cu cealaltă jumătate a Portugaliei. Taberele erau prea îndîrjite ca să se mai poată nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale. Avea chemarea omului de știință, dar nu se simțea creator ca savant. Capacitatea sa de creație își găsea împlinirea în profesorat. Salazar se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sardinha decât în "Centrul Academic" de la Coimbra. În afară de aceasta, Salazar nu putea să nu recunoască amploarea și frumusețea acțiunii începute de Antonio Sardinha. Mai ales că găsea în ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea sigur că a citit cu atenție ziarele integraliste și că a cunoscut pe unii dintre șefii mișcării. Prevedea, totuși, o gravă ciocnire a integralismului cu Republica și nu s-a angajat în mișcare. Prefera, fără îndoială
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
minha resposta, în afară de savuroasa ironie și fermitatea morală care însuflețesc cele 15 pagini dactilografiate - este și un foarte prețios document autobiografic, - căci, așa cum nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea de profesor se trădează la fiecare pagină. Lipsit de darul oratoriei, lipsit de magia unei prezențe care tulbură și răscolește - Salazar câștiga pe studenții săi prin probitatea cu care îi așeza în fața realității și metoda cu care îi învăța să o cerceteze. Prelegerile sale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și în stânga fără să pună nimic în loc. Toate acestea, firește, amenințau să compromită definitiv mișcarea de la 28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]