9,719 matches
-
Rol pe care îl putem identifica examinând întregul context în care este folosită, de obicei, acea expresie. Dacă și în ce măsură o anumită exprimare din limbajul unei comunități exotice va fi redată bine, bunăoară în limba română, va depinde de capacitatea traducătorilor de a găsi o expresie care are în această limbă o poziție asemănătoare cu cea pe care o are în limbajul acelei comunități.28 Descrierea unor situații în care aceleași expresii ale limbajului primesc folosiri din cele mai diferite ne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
continuă să le scoată, cu o rară dedicație, pe piața românească. Toate acestea explică, firește, și de ce în ultima vreme scriitorul Marius Chelaru a lăsat impresia că laboratorul po(i)etic propriu e văduvit față de cel al altora, că infatigabilul traducător sau observator al liricii orientale și-a permis, cu bună știință, să își neglijeze temporar creația poematică. Volumele sale de poezii, în ciuda unei circulații restrânse, contrazic, totuși, această impresie, dovedind că travaliul de traducător și antologator ori veleitățile de critic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
față de cel al altora, că infatigabilul traducător sau observator al liricii orientale și-a permis, cu bună știință, să își neglijeze temporar creația poematică. Volumele sale de poezii, în ciuda unei circulații restrânse, contrazic, totuși, această impresie, dovedind că travaliul de traducător și antologator ori veleitățile de critic literar doar i-au oferit suficiente resurse din care să își extragă poeticitatea de substanță. Unele, dintre cele mai evidente desigur, sunt cele recunoscute de poet în elementele peritextuale. Motoul volumului despre iluzie și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Făurari și alchimiști (1996); Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere (1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile românești pentru Franz Kafka, Scrisori (1998) și Henri Troyat, Teribilele țarine (1999). Numeroase premii și distincții literare: Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie "Mihai Eminescu" (1968); Premiul pentru dramaturgie al revistei "Argeș" (1969); Premiul Special al Revistei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ermetici amintește că în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
solicitante texte ale literaturii grecești și cunoștea deja limba latină, disciplina fundamentală a educației filologice pe care tatăl său Monaldo consideră necesar să o ofere fiilor. Apropierea timpurie de limbă latină a fost hotărâtoare pentru îndelungată carieră de filolog, cercetător, traducător și filozof deoarece prin intermediul ei Leopardi și-a definitivat o latură importantă a propriei erudiții, de care avea să devină conștient foarte de timpuriu.416 Poetul și-a arătat treptat chipul, pornind de la întâlnirea filologului cu limba greacă, ce a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Sicilia poetul făcea parte dintr-o familie cu origini în Peloponez, care se stabilise în Italia în urmă cu trei generații: bunica să, Roșa Papandreu era fiica unor refugiați cu rădăcini în Patras. De-a lungul vieții, poetul și traducătorul și-a trăit grecitatea că și când ar fi fost condiția existențiala a unui ales. Marcello Gigante rezumă această latura a personalității creatorului ermetic în cuvinte grăitoare: grecitate că rădăcina și țintă, (...) conștiința nobleții străvechi, semn distinctiv al poetului de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Homer, Platon, Aristotel, Vergiliu, Petrarca, Tasso, Descartes, Pascal, Leopardi. Apropierea de limbile vechilor civilizații și lecturile au reprezentat primii pași spre maturizarea să că poet (în scurt timp va publica primul volum de versuri Ape și pământuri) și, ulterior, ca traducător al unor autori greci, al lui Vergiliu, al lui Shakespeare și al contemporanilor.420 De-a lungul evoluției intelectuale a lui Leopardi, cunoașterea limbilor antice și studiile filologice au precedat și influențat creația originală în versuri. Dimpotrivă, Salvatore Quasimodo a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajunge. În anul 1817 începea prima perioadă a compozițiilor originale, ce poartă amprenta moștenirii culturii clasice. Deși preferă să creeze, tânărul Giacomo nu renunță la cercetarea și la traducerea textelor din vechime. Că și în cazul lui Quasimodo poetul și traducătorul lucrează alternativ. Astfel, în 1823 a început o a doua perioadă în care Leopardi a tradus frecvent din limbile antice, întrerupând pentru un timp și nu în totalitate, compunerea de poezii (dolci studi). După Către Angelo Mai (1820), poezie al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din Ceos. Ambii îi erau cunoscuți lui Leopardi în traducere, iar pentru al doilea a dovedit o afinitate deosebită, dat fiind că a introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi aparține. Trecerea în revistă a operei leopardiene de traducător pune în lumina prevalența autorilor greci indicând limpede preferință lui pentru această limbă, ce devenise pentru el idiomul ideal, exemplar prin naturalețe, spontaneitate și flexibilitate. Potrivită filosofiei, bogată în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
O parte dintre autorii tălmăciți, precum Homer, Safo, Anacreon, Simonide din Ceos și, nu în ultimul rând, Vergiliu (însă nu cel din Eneida, ci din Georgice) vor fi transpuși în italiană, un secol mai tarziu, si de Quasimodo. Carieră de traducător a acestuia a început, cum s-a arătat deja, cu volumul Poeți greci, publicat în anul 1940 și însoțit de un eseu introductiv semnat de Luciano Anceschi. Conținea varianta în limba italiană a unor versuri de Safo, Alceu, Alcman, Anacreon
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-le și traducându-le, el a transferat în prezent încărcătură lor enigmatica. Oreste Macrì afirmă că există un principiu de continuitate între varianta quasimodiană din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
așa măsură, încât putem înțelege că era mănat de propria să fire și că iubea natură mai mult decat că pe un bine, considerând-o un leac și un adăpost .435 În acest Vergiliu îl regăsim nu numai pe Quasimodo traducătorul Georgicelor, ci și pe cel anterior, din Odihnă ierbii, care dorește să se simtă aparat în îmbrățișarea naturii: deschid brazda și în ea mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo referitoare la solitudine, văzută drept caracteristică fundamentală a personalității vergiliene. Antologia Georgicelor (1942) face parte din seria celor mai bune file de traducere din literatura italiană, după cele de Foscolo și Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439 În ele poetul traducător a reînnoit poezia vergiliană eliberând-o de constrângerile clasicizante și redându-i prospețimea versurilor actuale. Spre deosebire de alegerea Georgicelor, ce se potriveau perfect cu personalitatea lui Quasimodo, traducerea din Catullus, continuatorul liniei alexandrine, părea mai puțin previzibilă; totuși, versurile veronezului fuseseră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
având dimensiuni mai reduse, aparatul explicativ pe care Quasimodo îl redactează în completarea traducerilor nu este lipsit de importantă. Astfel, variantele din poeții greci (Poeți greci, 1940) sunt precedate de textul Lămurire și note la traduceri, Antologia Georgicelor de Nota traducătorului, iar traducerile din Shakespeare de un alt text teoretic. Alături de Discursurile rostite în anii cincizeci, aceste trei studii dezvăluie unele convingeri ale autorului despre arta transpunerii, printre care, cele mai recurente, evitarea academismului și a exceselor filologice: acea terminologie clasicizanta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că firești de omul contemporan. Fiind oglindă vie a acestor convingeri variantele sicilianului, afirmă Finzi, sunt un amestec splendid de artă a cuvântului și metrica, de rostire cadențata lexicala și fonica: un rezultat ce va fi egalat cu greu de traducătorii ce vor urma.455 În eseul Poezia contemporană din 1946 sicilianul a dezvăluit că modelul vergilian și cel leopardian au fost, pentru el, fundamentale în căutarea limbii potrivite traducerilor și poeziilor: gândiți-vă la destinul lui Leopardi, (...) pentru că Leopardi, precum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Una din zonele în care opiniile lui Quasimodo se intersectează cu gândirea scriitorului din Recanati este cea a teoriilor referitoare la traducere. Ambii considerau că numai un poet poate să tălmăcească opera unui alt poet, ambii credeau că activitatea de traducător reprezintă un exercitiu util pentru pregătirea propriei creații, ambii refuzau să distorsioneze limba italiană și, nu în ultimul rând, amândoi au discutat de spre tălmăciri că imitații; în studiul introductiv la traducerile din Shakespeare, Quasimodo folosește chiar acest termen leopardian
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de acestea, la mijlocul secolului trecut ele au oferit anticilor o nouă viață. Leopardi, care îmbinase din adolescență studiul asupra scrierilor vechi cu făurirea versurilor, admitea, la rândul său, în prefață la traducerea Eneidei că o calitate sine qua non a traducătorului de rime este cea de poet: Dacă nu ești poet nu poți traduce versurile unui poet adevărat opinie care se reflectă și în cea quasimodiană.460 Ugo Foscolo, care i-a inspirat atât pe Leopardi, cât și pe Quasimodo, respinsese
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este cea de poet: Dacă nu ești poet nu poți traduce versurile unui poet adevărat opinie care se reflectă și în cea quasimodiană.460 Ugo Foscolo, care i-a inspirat atât pe Leopardi, cât și pe Quasimodo, respinsese activitatea de traducător cu o frază memorabilă: Nu, nu, eu nu sunt făcut de Mama Natură ca să slujesc; iar traducerea, nu este ea oare o sclavie de care trebuie să mă dezbar?461 Pentru Leopardi acest exercițiu nu are funcția nociva pe care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că mi-am dat seama că traducerea că exercițiu trebuie să preceadă compunerea versurilor și că este, nu numai benefică, ci chiar necesară pentru a deveni un scriitor renumit, dar mi-am dat seama și că pentru a deveni un traducător excelent, trebuie sa fi compus și să fii, mai întâi, un scriitor bun.462 La Quasimodo reapare aproape intactă ideea leopardiană că numai un artist și un filolog, prin munca asidua, pot face să renască mesajul versurilor, în special al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conform apărătorilor lui Quasimodo, ele au oferit cititorilor din cultura țintă efectul pe care textele îl aveau în limba de origine. Acest ideal către care toate traducerile trebuiau să aspire fusese teoretizat, mai întâi, de Leopardi. Potrivit autorului din Recanati, traducătorul ce dorește să obțină o versiune performanță trebuie să pătrundă în gândirea autorului tălmăcit și să o redea într-o limbă cât mai naturală: am incercat sa ma contopesc cu gândurile autorului grec, scria el în Scurt discurs despre Batrachomyomachie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
studieze și să traducă, menționam, versurile acelorași autori antici: alături de Simonide di Ceos îi mai putem enumeră pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în cel al sicilianului poetul și traducătorul conviețuiesc, isi transmit moduri, cadențe, iar rezultatul este pe de o parte o tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poeziei quasimodiene originale, întâlnit în Vânt la Tìndari, în Latomie, în Cuvânt, dar și în traduceri: Și asta voce neștiuta / până la noi răsună, silaba cu silaba (Safo, Catre Atthis, Amintindu-mi de prietena rămasă departe)487 acolo unde un alt traducător ar fi ales un termen mai apropiat de sensul lui ymnos din textul de origine. În mod similar sunt utilizate adjectivele cupo, celeste, profondo ce fac parte din paletă quasimodiană predilecta și care sunt utilizate chiar și acolo unde nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
i-a împrumutat poetei propria-i voce se află un punct de contact cu poezia leopardiană. Asta noapte am fost cu Safo, îi scria el viitoarei sale soții, Maria Cumani, în perioada în care studia textele poetei, identificând activitatea de traducător cu cea mai intimă dintre experiențele sale personale: Eu mă gândeam să îți spun ție acele cuvinte (vei găsi traducerea din greacă pe spatele acestei foi) din cea mai înaltă poezie a antichității, și acel ceva grecesc din sângele meu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a traduce. Cercetarea noastră a arătat faptul că majoritatea concepțiilor quasimodiene despre traductologie se pliază pe o seama de idei enunțate de Leopardi în Zibaldone, libertatea tălmăcirilor sale fiind tributara, în opinia noastră, teoriei acestuia despre imitație. În acest sens traducătorul trebuie să creeze ceva nou, urmând cât se poate de îndeaproape un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește poezia Imitație. Imitația perfectă, precizează poetul ermetic, nu poate fi obținută printr-o reproducere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]