5,147 matches
-
timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare. Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de Vasilie-vodă acéia avuțiie"". În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
alți trei. În cetate a rămas de atunci o garnizoană polonă care se implica deseori în diferite acțiuni politice. Astfel, în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
parte din domeniul cetății Sinteu. Tradiția locală atribuie lui Matei Corvin înnobilarea locuitorilor din satul Beznea, cu ocazia unei călătorii (1464) pe aici a regelui ungar. De atunci datează toponimia - Dealul Crai, Piatra Craiului. În 1660 Bihorul intră sub stăpânire turcească, iar în 1692 sub stăpânire austriacă. Tot atunci apar și primele conscrieri (recensăminte) care relevă o populatie redusă numeric (10 familii) și slabă din punct de vedere economic. Până în secolul XIX locuitorii satelor comunei Bratca sunt supuși unor obligații tot
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
sub denumirea "oppidium Byhar". Aceste date presupun prezența unor funcționari, dar și a unor manufacturieri: dogari, rotari, fierari. Datele de după recensemântul din 1552 nu le cunoaștem exact, acestea au fost întocmite deja de încasatorii turci de impozite. Din păcate trupele turcești, prin incursiunile lor, tot mai des jefuiesc, devastează, ard satele. Populația se refugiază când în stufăriș, când în munți. După dominația turcă, măsura ravagiilor se face simțită prin satele părăsite, localități transformate în pustiu, ruine de biserici acoperite de buruieni
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
des jefuiesc, devastează, ard satele. Populația se refugiază când în stufăriș, când în munți. După dominația turcă, măsura ravagiilor se face simțită prin satele părăsite, localități transformate în pustiu, ruine de biserici acoperite de buruieni. Comuna Biharia a supraviețuit lumii turcești. Biharia a suferit și în timpul luptei de libertate a lui Rákóczi. După aceasta, pentru o perioadă de peste un secol și Biharia s-a putut dezvolta nestingherit. Membrii gărzii naționale din Biharia au luptat vrednic și în timpul luptei de libertate din
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
1610 făcea parte din domeniul Șinteului. Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, trupul satului este amputat în două, granița arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafața sa. Stăpânitorii vremelnici
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
care mai tarziu s-a mutat la Beiuș. Raporturile feudale de pe aceste locuri sunt reconstituite după circumscripțiile urbariale din 1589 și de la 1 august 1600. Acest urbariu arată că aceste locuri se găsesc într-o zonă primejdioasa, expusă incursiunilor, jafurilor turcești sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
vremii . În conscripția din 1552 satul se numără printre cele 56 de așezări cu câte 6-10 porți, încadrându-se în categoria așezărilor mici și mijlocii, cu un număr relativ mic de locuitori Cei 32 de ani (1660—1692) de ocupație turcească în Bihor au lăsat urme în planul demografic și al dezvoltării economico-sociale a comitatului. Conscripția din 1692 spunea, tendențios că: „Banoka, Banlaka: Praedia sequentia tanto tempore sunt desertae, cuius memoria non extat" (această predie (pământ) este pustie de atâta vreme
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează din secolul XIII, de atunci păstrându-se doar fundațiile și intrarea. Distrusă în urmă năvălirilor turcești din 1421 și 1432 bisercia a fost reconstruită în stil gotic și fortificată în 1521. În 1529 Petru Rareș intră în Țara Bârsei trecând și prin Vulcan. Pe aici trece și Mihai Viteazul, în 1599, când poposeștele cu armatele sale
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
înscris ca voluntar în armata română participând în războiul contra turcilor, făcând parte din Regimentul 2 linie unde a participat și pe fronturile din Bulgaria participând la luptele de la Grivița și Smârdan. De asemenea a luat parte la încercuirea armatei turcești la Plevna și a fost prezent la predarea lui Osman Pașa. Pentru meritele sale a fost decorat de Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei cu cea mai mare decorație a vremii ""Crucea Sf. Gheorghe"", iar de Carol I al
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
ale satelor învecinate. Se dețin, de asemenea, date despre satul Mănicești sau Mănești, atestat în același act din 1513, care era așezat între satele Bășești și Crîngeni (sat dispărut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea datorită incursiunilor turcești). În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urmă Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești se înființează satul Rata cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
traseul unui drum comercial al sării care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpații pe la Rodna, ajungea la Dej și de aici, prin Zalău, la Crasna. Mai departe drumul trecea prin Oradea și Szolnoc. În urma ocupării Ungariei de către oștile turcești (conduse de Soliman Magnificul 1541), Transilvania și Partiumul trec sub suveranitate otomană. Cetățile sunt distruse. Încetul cu încetul importanța Crasnei scade sub concurența Șimleului Silvaniei și a Zalăului. Alte așezări menționate în documentele mai vechi și astăzi dispărute sunt: Leupach
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
murdărie. În portul sătenilor din Plopi intră obiecte de vestimentație și încălțăminte precum: pieptarul, fota, ia, călțunii. În perioada comunistă (anii 70), a fost descoperit în vatra satului, cu ocazia muncilor agricole, unul dintre cele mai mari tezaure de monede turcești timpurii, format din 211 piese, bătute în a doua jumătate a sec. XV și primele două decenii ale sec. XVI. În anul 1993 s-a descoperit un tezaur de c. 200 de denari romani republicani din argint, datând din sec
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Oamenii acestor locuri, care erau apți de luptă (și în special tineretul), au răspuns cu riscul vieții la chemările conducătorilor în cazuri de apărare a teritoriului sau în cazuri de eliberare de stăpânire străină. Astfel pentru obținerea independenței față de stăpânirea turcească, din Cioara au luat parte în confruntările de la Plevna, printre alții: Ciobanu Marin, Dincă Petre, Neacșu Marin, Mitruș Niculae, Mitruș Ivan, Mitruș Mihalache. Primii trei au decedat în timpul confruntărilor, urmașii lor ca și cei rămași în viață au fost împroprietăriți
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
turcilor. Între 1397 - 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419 - 1420, aici a fost instalată o garnizoană militară otomană. Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turcești dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ultimul comandant otoman al cetății este Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitățile din jurul cetății, adăugându-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
la poalele sudice ale podișului Niculițelului. Situat pe valea superioară a râului Taița, sătul apare menționat documentar pentru prima dată că "Islam", în anul 1543, într’un defter otoman. De altfel, fostă denumire a satului este "Islam - Geaferca" sau "Geaferca Turcească". La mijlocul secolului al XIX-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak îl notează în anul 1849 că "Zamfirca", iar peste numai un an Ion Ionescu de la Brad îl menționează "Djafer". Fondul Tapiurilor otomane din perioada
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
otomane localitatea se numea "Canat Calfa". După 1877 aici vin veterani împropietăriți prin decrete regale, din regat și din Ardeal. Satul se află la cca 4 km vest de Comuna Dorobanțu (DN 222-Topolog-Cerna). Denumirea „Meșteru” din 1963 este traducerea toponimului turcesc. Locuit în exclusivitate de români care se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor domestice și apicultură. Are Școală și Biserică. Este situat pe versanții unui pârâu ce izvorăște din estul satului și care curge sinuos spre Dorobanțu, apoi, „șiret” se
Meșteru, Tulcea () [Corola-website/Science/301850_a_303179]
-
concentrare Pe data de 24 februarie 1942, la ora 9 dimineață, vasul Strumă a fost scufundat de un submarin sovietic (în carte se susține că de un submarin german, așa cum s-a crezut mult timp). Abia a doua zi, echipaje turcești de salvare au început să caute victimele, care evident că nu au rezistat o zi și o noapte în apă rece a mării, exceptând un singur supravie țuitor, numit în carte - Victor (în realitate singurul supravie țuitor s-a numit
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
1942 s a procla maț zi de doliu național. Comisarul a murit de moarte bună pe 19 septembrie 1969, nimeni nu l-a judecat pentru rolul lui nefast la această crimă. Michel Solomon nu menționează nimic despre Mefkure, un vas turcesc scufundat tot de un submarin sovietic pe data de 5 august 1945, în Bosfor. Transporta aprox. 300 de evrei din Polonia, Ungaria și România, cu destinația finală tot Palestina. De data aceasta, se poate presupune că acești nefericiți, migrau de
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
comunitate avea un nume, care s-a transmis până la noi sub denumirea de Murgeni. Descoperirile arheologice de aici constau în: Observăm că în timpul lui Alexandru cel Bun se găsesc doar 2 monede naționale, celelalte fiind de origine poloneză, rusescă, germană, turcească și chiar și monede false. În 1528, Voievodul Petru Rareș întărește stăpânirea lui Barta și a descendenților săi dar în 1550, într-un document emis de Ilieș Vodă se adeverește faptul că o a treia parte din Murgeni se vinde
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
otomană a împiedicat dezvoltarea economică a Țărilor Române și în principal, a constituit un obstacol în calea dezvoltării orașelor și târgurilor din Moldova. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi - Dobrogea din anul 1774 s-a făcut o primă breșă în monopolul economic turcesc cu urmări pozitive în procesul de destrămare a feudalismului, de dezvoltare a relațiilor de producție capitaliste, care impun lărgirea pieței interne și dezvoltarea orașelor și a târgurilor. A doua breșă este cea prin Tratatul de la Adrianopol din 1829 care permite
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]