5,154 matches
-
roz. Continua să se uite fix la ea. Dar îi anticipasem reacția. — Iar mie mi-am cumpărat o cămașă portocalie. E un început nou, nu? Dar noi purtăm aceleași haine dintotdeauna. O să te simți altfel în culori vii. Am fost uimită cât de bine m-am simțit. —Dar eu nu vreau să mă simt altfel. Eu sunt foarte mulțumit să mă simt la fel ca înainte. Parcă m-ar fi plesnit. Folosise exact aceleași cuvinte când l-am întrebat prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
singură dată, așa că vreau să profit de fiecare moment. Din moment ce reputația mea de la Modern Woman mi-a distrus orice posibilitate de a mă mai angaja în domeniu, am de gând să transform sarcina într-o nouă carieră. Și știi de ce? —Uimește-mă. — Pentru că se presupune că trebuie să disprețuiești mamele. Chiar dacă vor încerca să-și transforme copiii într-un prototip al lor, vor eșua. M-am născut pentru asta. Am îmbrățisat-o bucuroasă să văd că încă mai are putere să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toată partea întâi din Faust, în original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru a treia oară, zise el, descoperindu-se. Întâia dată urmase dânsul surâzând, ne-am cunoscut la vitrina fotografului de lângă Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate dăruit atunci, o făcu să-mi înțeleagă admirația. Ca să mă uimească și mai mult începu să-mi vorbească. - Mă cheamă Amidé, spuse dânsa fără să o întreb. Pronunțase vorbele fără efort, parcă fără a întrebuința aerul plămânilor, construind o gamă surdă de țimbal cu coarde și ciocănașe de lemn. Tăcurăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul slujbei, Îi șopti că dorea să Împartă cu el una dintre trăsurile Împodobite, negru cu argintiu, care urmau să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi a vehiculului, Îl uimi mărturinsindu-i că era logodită cu altul dintre clienții lui Balestier, Rudyard Kipling, și Încă și mai tare rugându-l să o conducă la altar, În locul fratelui ei. — Wolcot avea mult respect pentru dumneavoastră, Îi spuse ea cu toată seriozitatea. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le făcuse pentru sine și pentru frații În viață ai lui Alice, lectura lui fusese la fel de tulburătoare ca și a caietului de Însemnări al lui Fenimore, pe alocuri chiar mai tulburătoare, căci referirile la el erau mult mai explicite. Fusese uimit și relativ stânjenit să constate că micile conversații banale cu care Își Întreținuse sora bolnavă - unele ușor malițioase la adresa cunoștințelor sale, altele dezvăluind propriile sale probleme - fuseseră atent Înregistrate În paginile lui. Stilul viu al prozei surorii lui Îl impresionase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi cu zi a bătrânului domn în mijlocul acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
raza vizuală!“, m-am postat în mijlocul drumului ca să fiu ușor de recunoscut și, conform ordinului, să opresc vehicolul blindat: ca stângaci ce eram, cu brațul stâng ridicat. Se poate ca vehicolul care se apropia cu atâta repeziciune să mă fi uimit, fiindcă venea cu toate farurile aprinse și, când vehicolul blindat a oprit la doi pași în fața mea, uimirea mea a fost confirmată. ăsta nu putea fi decât rusul, care nu făcea economie de lumină și care, fără să stea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar eu m-am trezit că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe o latură a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se cere găsit, printr-un salt în timp, un tunar-tanchist care stă lângă un caporal vorbind tărăgănat-berlinez, cercetează uimit împrejurimile și se strâmbă întruna. Nu mai sunt sigur de locul în care namila de bucătar de campanie împărțea supă de cartofi și unde noi stăteam față în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a înspăimântat, fiindcă era o noutate la el: pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și la călcat rufe. O jumătate de duzină de tineri evrei, care numai favorizați de hazard supraviețuiseră în diferite lagăre de concentrare și care acum voiau cu toții să se ducă în Palestina, dar nu aveau voie. Ca și noi, erau uimiți de cantitatea mare de resturi de mâncare - munți de piure de cartofi, grăsime din slănina prăjită și pui cărora nu le lipseau decât pieptul și copanele - care era aruncată zi de zi în pubele de gunoi. Deoarece priveam la risipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între vaze și sticle. În vremurile de azi, pline de praf și aranjate ca atunci, ele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri prieteni parizieni erau uimiți, fiindcă Anna și cu mine apăream din senin, ca într-o piesă de teatru nerepetată, în chip de părinți. Și Paul Celan, cel a cărui mâhnire nu putea fi atenuată decât pentru câteva ore, îmi făcea curaj atunci când lucrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Vezi că io Îl șteam dă dămult pă malacu dă Sampaio, da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iera tot un cioclop, da să lățea odată pă șase fețe. Nu-mi vorbi dă guri și alte anatomii Încă, că dăm ortu popii. Da, dacă pui și că unu ieșea dân altu, dând roată pă brânci, n-o să te uimești că-mi dădea manda așa un Început dă năuceală, ca când te bunghești În apa care dă roate. Părea că se Înluminau pân propia lor glisare și că veneau așa În mine, că, de-aș fi Întins gheara așa, d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tiparului de cum va sucomba vigurosul poet, secerat În plină tinerețe și sănătate, ne informează că versul căpcăun sălășluiește folcloric lipsit era la Început mai lung. Fiecare amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și suna așa cum strălucește În continuare: Căpcăun din Creta, minotaurul sălășluiește În propriu-i domiciliu, labirintul: pe când eu, folcloric și oacheș, lipsit sunt de-adăpost la orice oră. În ce privește titlul, Să te trezești cu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că, dă cum primim pușcoacea, ne și cărăm la Berazategui, chiar dă ne-am duce unu pă altu În cârcă, d-a mielu gras, și acolo, după ce ne umplem burdihanele cu escarola, pă bază dă arme, o să cumpărăm, ca să-l uimim dă tot pă funționaru dă servici, două bilete de Întors la Tolosa! Parcă șuetam inglezește, fincă Dinte dă Lapte pescuia nema boscârți, ca și mandea, iar tovarășii dă coadă făcea pă dragomanii, care aproape Îmi ciuruia timpanu, și-și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
slujba în memoria celor ce azi nu mai sunt. Ea, poarta ce stă de strajă, ca și monumentul eroilor căzuți în primul și al doilea război mondial, pentru apărarea pământului Sfânt al României Și copacii ce împrejmuiesc cimitirul bisericii sunt uimiți și ei de plecarea mea. Da, mi am decis înstrăinarea de tot ce-mi este interzis. Dar cerul nu a decis încă nimic, CEASUL despărțirii poate nu va sosi niciodată. Casele bătrânești nici ele nu vor da binecuvântarea. Așa că pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Avea nevoie să simtă că ceilalți au nevoie de el. Amândouă am urcat scările încet, cu brațele înlănțuite. Eu m-am prăbușit în pat. Mi-era somn și mă simțeam relaxată și calmă. Anna a stat câteva minute privind-o uimită pe Kate, apoi a insistat să aducă cele două baloane cu heliu (pe care le furase, împreună cu sticla de vin, de la petrecerea la care fusese) și să le lege de pătuțul lui Kate. Apoi m-a pupat de noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați, mai gravi, mai În vîrstă. Pentru Caius am avut constant o simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
punere În scenă, În abis, Însă nu pare a fi neocomunism. Mai degrabă neokafkianism. Fiindcă adevărul doarme Într-o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe altă coloană și cu cealaltă mînă scrie ceva magnific, păcat că nu se poate citi. Cel mai frumos articol e semnat C. Mihail. Ce-o fi C.? DÎnsul o dă-n vileag În scop constructiv pe Poliana Cristescu. Ne uimește de la Început: „Încă de la Începutul anilor ’80 s-a numărat printre tinerii oameni politici români care-au realizat că politica cuplului Ceaușescu”. Mai neplăcut că „nu bănuia” că va ajunge soția lui Nicu. După acest debut timid, unde Poliana doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea cu poza retușată cu carioca. SÎnt clipe de-o rară frumusețe. Astfel Încît nu Împărtășesc neapărat părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Pierce și l-am trădat mi se pare, sincer, ceva imatur. Omul acesta este atît de obsesiv recunoscător față de tatăl lui, Încît obsesia respectivă influențează fiecare pas pe care Îl face. Și totuși face acești pași, lucru care mă uimește. E.E. nu a insistat asupra detaliilor, dar adevărul esențial este că o parte din revistele pornografice artistice vîndute de Pierce acum cinci ani conțin modele care se potrivesc perfect cu mutilările suferite de cadavrul lui Sid Hudgens și cu rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi uitat. Așa că, probabil, nu e o întâmplare că iarăși le simțea în acest spital în care stă și așteaptă încă nu știe ce anume, din moment ce nu se putuse stăpâni să nu i le povestească lui Andrei Vlădescu zilele trecute, uimindu-se ea însăși de felul cum povestea. Trebuie că a avut un curaj nemaipomenit - îi spunea, iar el stătea în dreptul ușii-fereastră legănându-se, cu mâinile la spate și uitându-se țintă, fără să scoată o vorbă, știind că doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]