5,010 matches
-
și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea și să aducă bucurie și lacrimi în ochi. Când dansează, oamenii trebuie să exclame: Uau! cu o încântare plină de uimire. Dar ar trebui să i se pună în vedere că nu va mai dansa și nu va mai cânta după căsătorie ca să aducă rușine familiei. Fata trebuie să-și ia toate examenele printre primii, dar să asculte cu atenție ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decât să-i provoace suferință lui Baba al Maimuțelor. De fapt, dacă maimuțele erau eliminate, nici măcar nu-l vor mai putea numi pe Baba al Maimuțelor Baba al Maimuțelor, pentru că nu vor mai fi maimuțe. — Trădătorule, strigă ea și, spre uimirea tuturor, mai ales a lui Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adevărate, nu e nici o iluzie, ne place și nouă, nu numai ție. Și i l-am dat să vad ce face cu el. L-a apucat foarte strâns în brațe și, o dată luat în posesie, după câteva clipe în care uimirea lui s-a întors înapoi de unde ieșise, l-a dus la gură și a vrut să muște din el. Ei bine, i-am spus, asta să n-o faci, chiar dacă soarta te ra împinge să ajungi un cuceritor. Pământul nostru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
apere decât într-un singur fel, eliminîndu-și, de pildă, conținutul intestinal, adversarul meu a împuțit aerul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrîngerea? ... Era o luptă de copii, pe un câmp plin de verdeață, idilic. Dar de atunci mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
parte dintr-o operă mare, dar nu mi se par definitorii pentru originalitatea lui I. L. Caragiale. În schimb, oricare din nuvelele sau schițele sale, numite Cănuță om sucit sau Situațiunea, sau Atmosferă încărcată, chiar luate separat, stârnesc deodată în noi uimire extremă, pe care o simțim totdeauna în fața capodoperelor și în care e amestecată admirația, încîntarea și chiar și cea atât de ironizată de unii și de însuși Caragiale "emoțiune impersonală" a lui Maiorescu, care nu se mai șterge niciodată din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
UN AUTOMATISM; SĂRI ÎN PICIOARE ȘI FĂCU CÂȚIVA PAȘI ÎNAPOI, DUPĂ CARE AVU O REVELAȚIE BRUSCĂ, ÎNȚELEGÂND CE SE ÎNTÂMPLASE. Era vorba de un dispozitiv mecanic. Bizar, aproape incredibil, dar era o mașină, nu o formă de viață. Acum că uimirea dispăruse, pericolul se reducea la enigma pe care o reprezenta fenomenul și venea din partea celui care pusese totul la cale. Se îndreptă spre cuier, unde își lăsase haina și scoase neutralizatorul din buzunarul drept. Aruncă haina pe podea și înconjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
preluă comanda. Se opri lin la pasarela de îmbarcare, iar Marin care reușise să doarmă o jumătate de oră în timpul călătoriei coborî, pregătit să folosească restul serii pentru rezolvarea problemelor personale. LA JUMĂTATEA DRUMULUI SPRE IEȘIRE SE OPRI, OBSERVÂND CU UIMIRE CĂ ÎL AȘTEPTA SLATER. ÎNTR-O SECUNDĂ SIMȚI CUM CĂDEA DE LA ÎNĂLȚIMEA POZIȚIEI SALE DE COMANDANT AL ARMATEI ÎNTR-UN ABIS DE INCERTITUDINE. SE ÎNDREPTĂ SPRE ȘEFUL CENTRULUI DE CONTROL. ÎN TIMP CE DĂDEAU MÂNA, MARIN SE GÂNDI: "TREBUIE SĂ AIBĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ridica de la locul lui, din spatele biroului de recepție și Îi aducea un pahar cu apă rece de la frigider femeii care Își aștepta rândul, murmurând: Va fi bine. Sau: Bea, te vei simți mai bine. De obicei trezea doar o ușoară uimire, dar uneori reușea să aducă un zâmbet de recunoștință pe chipul pacientei, la care răspundea cu o mișcare ușoară a bărbiei, de parcă ar fi zis: Măcar atât să pot face. Când nu trebuia să răspundă la telefon sau să completeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a doua zi În zori, ca să se adreseze Consiliului Național Palestinian. Nu va ezita să arunce responsabilitatea istorică a suferințelor arabilor din țară pe umerii propriilor lor conducători extremiști, Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl trase de păr spre ea și Îi sărută vârful nasului, așa cum se sărută un bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi se cuvine. Ai să primești și rest. Și spre propria-i uimire, Îi Îmbrățișă deodată genunchii, Îi trase cu putere trupul din fotoliu pe podea și amețit de dorință, fără să se mai oprească să-i scoată hainele, ci căutându-și drumul orbește, dar cu ceva din siguranța somnambulului, o pătrunse aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum l-ar fi atins pe obraji niște degete care nu erau degete. Când se dezmetici din uimirea care Îl cuprinsese, reuși să recunoască fulgii mici de zăpadă. Fiindcă peste Ierusalim Începuse să cadă o ninsoare ușoară. Cu toate că se topea și dispărea chiar În clipa În care atingea pământul. N-avea puterea să albească orașul cenușiu. Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a primi cinci puncte de credit? Sau dacă a aduce pe lume un copil pe care nu-l vrei și pe care nici mama sa nu-l vrea este o crimă sau o faptă bună? Dar peste o clipă, spre uimirea sa, regretă puțin că nu acceptase, chiar dacă numai pentru a-i face o mică bucurie acestui tânăr nord-african cu costumația sa religioasă voliniană 1 sau galițiană, care cu toată șmecheria sa transparentă i se păru lui Fima naiv și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îmi spuneau că de-abia așteaptă să intre în Mafia din Procuratură sau să se facă avocați ca să-i jecmănească pe țăranii care veneau la judecată pentru pământ și altele — Când ați spus că lumea era timorată, era aceasta o uimire în urma faptului că un judecător a fost arestat sau că în sfârșit ni se putea întâmpla și nouă? — Până în anul 2001 nu se auzea decât cel mult de presiuni politice, de dosare care umblă pe la guvern, erau lideri puternici ai
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
masă și am întins cu promptitudine actele, dar fără să exagerez. Nu am pocnit din călcâie și nici nu am salutat energic. Nu voiam să îi creez o impresie greșită. Mi-a luat certificatul de identitate din mâna care, spre uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici un adevărat nume american. La fel de american ca și Stuyvesant. Știi că New Yorkul se numea Nieuw Amsterdam. Brooklyn era la început Breuckelen. Harlem, Haarlem. A mai murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un păr ca al Veronicăi înainte de a-l tunde; un nas mic și dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu știu ce este foamea? Ar fi fost îndeajuns de rău dacă m-aș fi oprit acolo. Poate dacă m-aș fi sinchisit să mă uit la chipurile ațintite asupra mea, cele ale fetelor mânjite cu mâncare și toate trei cuprinse de uimire și teamă, m-aș fi oprit. Dar nu mă uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns în jurul unei alte mese, la fețele cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
asta: am fost de acord, dar nu mai apelase la mine. Și-mi povestește de ce. A ajuns în Iași, s-a cazat la Hotel Unirea, în centru. Când să facă pe cont propriu câțiva pași prin oraș, a înghețat de uimire, năpădit de amintiri ca și cum s-ar fi întors în timp - și totul pentru că văzuse cum trece un tramvai. Nu înnebunise. A fost șocat să recunoască - aici, în estul Estului, la capătul lumii - unul dintre tramvaiele elvețiene care circulau pe vremea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
că e bine ca ei trei să meargă mai devreme. Puteau astfel conversa înainte de sosirea muzicanților. în realitate 233 se gândise la intrarea penibilă a prințului într-un public străin proa numeros. Elena îi primise cordial. Nu arătase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența lui nu-i pricinuise nici o emoție. Ieșise cu totul din ciclul de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cheremul lui! - Trebuie să ne gândim la un plan și tocmai de aceea ne-am adunat aici, spuse Morton, clătinând din cap. Apoi îl strigă pe Selenski. Pilotul, instalat pe unul dintre scaunele mobile, își scoase la vedere capul, spre uimirea lui Grosvenor, care nu-l observase până atunci. - Da, domnule director, ce doriți? întrebă Selenski. - Pune toate sistemele în funcțiune! Selenski își manevrăa cu dibăcie scaunul spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care luă legătura fu cea a chimiștilor; Grosvenor ceru să vorbească direct cu Kent, fiind sigur - și sperând - că acesta va refuza. Tocmai se pregătea să-i spună subalternului lui Kent că s-ar mulțumi cu informațiile sale, când - spre uimirea și dezamăgirea lui - capătă legătura cu Kent. Șeful secției de chimie îl ascultă cu vădită nervozitate și-i răspunse tăios: - Poți obține pe căile obișnuite informațiile de care ai nevoie. Totuși, datele privitoare la descoperirile făcute pe planeta pisicii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altă planetă. Când porni pe coridor spre camera lui, Grosvenor nu se putu opri să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care-l folosea mai ales ca punct de tranzit, dar și ca sala de cursuri. Celelalte patru încăperi cuprindeau aparatura specială a lui Grosvenor. Prin ușa deschisă ce ducea spre studioul lui de filme și de înregistrări, văzu cu uimire că și acesta fusese ocupat. Intră pe rând în fiecare dintre cele patru încăperi. Trei dintre ele - studioul, laboratorul și magazia de unelte - fuseseră ocupate. Invadatorii îngrămădiseră aparatele și mobila din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
văzu că totul e în ordine și-și spuse că se putea bizui pe oamenii aceia. Ieși așadar pe coridor și se îndreptă spre ascensoare. Peste câteva minute, intră în secția matematicienilor și ceru să-l vadă pe Morton. Spre uimirea lui, fu primit de îndată. Pe Morton îl găsi instalat comod înapoia unui pupitru masiv. Directorul îi arată un fotoliu, în care Grosvenor se grăbi să se așeze. Se afla pentru prima oară în biroul lui Morton, așa că privi plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de-acasă. E clar? - Foarte clar. - Acum începi să te trezești. O să număr până la trei. Când o să spun "trei", o să fii treaz de-a binelea. Unu... doi... trei! Trezește-te! Korita deschise ochii. - Ce s-a întâmplat? întrebă el, cu uimire în glas. Grosvenor îi explică în grabă, apoi îi spuse: - Și acum, urmează-mă! Imaginea luminoasă îmi stăruie în ochi, în ciuda puterii mele de contra-sugestie. Grosvenor îl trase pe arheolog după el pe coridor spre secția de nexialism. La primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]