4,205 matches
-
poate trezi și interesul altora... Fie ea de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două ceasuri, Ciolac a murit, că pierduse mult sânge. Toader Rotaru Călina este râul ce străjuiește de veacuri pădurea Carpilor și când plouă mai mult râul se umflă puternic și e mai greu de trecut, contribuind la paza codrului de răufăcători. Iarna, apa este liniștită și înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își astâmpără setea cu apa cea rece și bună. Păsările se întrec în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-te jos și termină-l. — De ce să nu trag de aici? — Nu tragi Într-un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era Început sau sfârșit. Căruțele erau Încărcate cu tot ce aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi până la piele, se țineau pe lângă căruțe, strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și copii stăteau În căruțe, Îngrămădiți printre saltele, oglinzi, mașini de cusut și boccele. O femeie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
facă altă plută din ei. Pe de altă parte, era posibil să nu vină nimeni să-i ia, deoarece câțiva bușteni ar fi costat mai mult decât făceau. Și dacă nu-i lua nimeni, buștenii rămâneau pe mal până se umflau de apă și putrezeau. Tatăl lui Nick presupunea mereu că asta o să se-ntâmple, așa că angajă câțiva indieni să vină să-i taie cu fierăstrăul și să-i despice În așchii și butuci de ars În cămin. Dick Boulton coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de frânar. Își pipăi din nou umflătura. Ei, până la urmă, era doar o vânătaie. Asta e. Scăpase destul de ieftin. Ar fi vrut să vadă cum arată. Da’-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Inima mea bate mai Încet. Doar de patruzeci de ori pe minut. Ia-mi pulsu’ să vezi. Nick ezita. — Hai, spuse bărbatul, apucându-l de braț. Ia-mă de Încheietură și pune-ți degetul aici. Avea Încheietura groasă, cu mușchii umflați pe os. Nick simți sub degete bătaia rară. — Ai ceas? — Nu. — Nici eu. Fără ceas nu merge. Nick Îi dădu drumul la Încheietură. — Auzi? Apucă-mă din nou de mână. Tu numără bătăile și eu număr până la șaizeci. Simțind bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
loc cu botul Înfipt În curent, mulți dintre ei stând unde apa era mai adâncă și curgea mai repede, ușor distorsionați, așa cum Îi vedea el În adânc, sub suprafața sticloasă și convexă a apei. La suprafață, apa se-mpingea ușor, umflându-se peste stâlpii de lemn ai podului care-i opuneau rezistență. La fundul micului bazin stăteau păstrăvii mari. Nick nu-i văzuse la Început. Abia apoi Îi văzu la fundul apei, păstrăvi mari căutând să se țină de fundul pietros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă pentru cafea. Scoase o ploscă de pânză din sac și, trecând peste marginea pajiștii, coborî la râu. Peste celălalt mal se lăsase ceața albă. Îngenunche pe mal și scufundă sticla În apă, iarba era rece și umedă. Pe măsură ce se umfla, plosca era trasă tot mai tare de curent. Apa era rece ca gheața. Scoase plosca și se-ntoarse la cort. Aici, deasupra râului, nu era așa de frig. Mai bătu un cui, de care agăță plosca plină. Umplu ibricul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce-l Împingea pe taur dedesubt și Înainte, Încât coarnele trecură pe sub burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să cânte. Canarul Își scutură penele și Începu să le ciugulească. Mi-au plăcut mereu păsările, spuse doamna din America. Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul ciripea și penele de pe gât i se umflau. Trenul trecu peste un râu, apoi printr-o pădure foarte Îngrijită. Trecurăm prin multe din orășelele de pe lângă Paris. Tramvaiele mișunau prin orașele pline de reclame mari lipite pe ziduri: Belle Jardinière, Dubonnet, Pernod. Toate locurile prin care trecurăm aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se gândea ca fiind ai noștri, erau surprinzător de puțini, observă Nick. Și hainele lor fuseseră deschise și buzunarele Întoarse și din pozițiile În care se aflau Îți dădeai seama de felul În care se desfășurase atacul. Din cauza căldurii se umflaseră toți, indiferent de ce nație erau. Era evident că ultima linie de rezistență a orașului fuseseră mitralierele de pe drumul Înfundat și erau foarte puțini austrieci, poate chiar nici unul, care să fi căzut la impactul cu ea. Pe drum erau doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liber unde sînt așezate În cele mai diverse poziții cadavrele celor ce-și donează carcasa În scopuri științifice. SÎnt și copaci, iarbă, floricele, cîntă păsărelele și, cînd te aștepți mai puțin, apare ceva care aduce a om, dar e mai umflat, are altă culoare, și arată oarecum nefiresc. Spațiul este amenajat astfel pentru detectivii criminaliști: li se Înlesnește studiul modificărilor ce se produc cu cea mai definitivă lipsă de grație În corpul uman părăsit de spirit sau ce-o fi chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-un aparat negru cu mercur. Le arăt stetoscopul. Am un stetoscop foarte mare. Le rog să-și scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult iubirea noastră, deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt, lin, fără grabă, și Darie înainta tot mai greu, încleștîndu-și dinții ca să nu geamă. Zamfira umbla alături de el, Iliescu la vreo douăzeci de metri înainte. Târziu, aproape de 3, le făcu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine cu o perie. — Mergi mai Încet, i-am spus lui Eddy. — Dacă apare la suprafață? — L-am lăsat să cadă la vreo mie trei sute. Se duce pînĂ la fund. Asta-i ditamai distanța, frățioare. Nu iese pînĂ nu se umflă de la gaze, și pînĂ atunci o să-l tot poarte curentu’, și-o să mai fie și hrană pentru pești. Așa că, la dracu’, n-ai tu nici o grijă În ce-l privește pe domnul Sing. Da’ ce-ai avut cu el? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tovarășul Henry, spuse omulețul. Dar stați să vă mai zic ceva despre Largo Caballero. — E neapărat nevoie? Întrebă Al. Reține, eu fac parte din armata poporului. Nu crezi că asta m-ar descuraja? — Știi, atît de tare i s-a umflat capu’, c-a ajuns să fie cam nebun. E prim-ministru și ministru de război și nimeni nu se mai Înțelege cu el. Știi, În perioada răposatului Sam Gompers și a lui John L. Lewis era doar un șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucea Întunecată, apoi untura Începu să sfîrÎie și să facă bulbuci, și atunci mai puse niște untură; pe urmă turnă Încet aluatul și-l urmări cum Începe să facă bulbuci și apoi să se Întărească pe la margini. Observă cum se umflă și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]