8,137 matches
-
rana aceea, fiindcă datorită ei - și curajului în luptă - semăna cu marele Hannibal. — Trebuie s-o răzbuni. — N-o să fiu în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da, o să fii, așa cum eu sunt în stare să urăsc. Îi urăsc pe romani. I-am urât dintotdeauna, chiar dacă, printr-o veche alianță, mulți dintre noi luptă alături de ei. Nu plătim tribut, în schimb ne-au impus să le dăm soldați. Unii fac parte din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și curajului în luptă - semăna cu marele Hannibal. — Trebuie s-o răzbuni. — N-o să fiu în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da, o să fii, așa cum eu sunt în stare să urăsc. Îi urăsc pe romani. I-am urât dintotdeauna, chiar dacă, printr-o veche alianță, mulți dintre noi luptă alături de ei. Nu plătim tribut, în schimb ne-au impus să le dăm soldați. Unii fac parte din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Luă săculețul de piele pe care-l lăsase jos când intrase și i-l întinse hangiului, care-l îndepărtă imediat. — Ți-am cerut vreodată bani? Nu de asta am venit să te previn că Hector te trăda. Și eu îi urăsc pe romani. Ei îl caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
După asta va fi liber - dar dacă pierde... Oamenii spun că Vitellius nu-i iartă pe cei învinși de campionul lui. — Am auzit și eu, dar... — Să mergem repede la Ludi! Vorbește cu Manteus. Ți-l amintești? La Tolosa îl uram cu toții... E hrăpăreț, dar dacă îi oferi mulți bani... — Nu-ți face iluzii. Manteus nu va renunța la Salix tocmai acum. Va câștiga o grămadă de sesterți de pe urma luptei de mâine. Numai Vitellius are suficienți bani să-l cumpere, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și le țină în frâu, ca să nu înșface singure un pumnal și să-l înfigă în inima imperator-ului. Îl ura pe Vitellius. Îl urâse de cum îl văzuse. Îl recunoscuse imediat pe bărbatul din viziunea pe care o avusese pe când lupta împotriva quazilor. Multe nopți, Antonius fusese urmărit de amintirea acelui chip necunoscut, ale cărui trăsături le știa însă prea bine. Acum știa cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient că îl reprezenta pe împăratul Otho, Antonius nu putea decât să tacă și să încerce să-și stăpânească mânia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bătând cu pumnul în masă. Vorbește! — Unii dintre soldații noștri s-au alăturat trupelor vitelliene. Printre alții, s-a predat lui Caecina și Julius Briganticus, batavul care comanda un flanc al cavaleriei noastre. — Nepotul lui Julius Civilis! Știu că-și urăște unchiul, dar să meargă până într-acolo... Antonius își frecă obrajii cu ambele mâini, apoi se uită la Titus cu ochi strălucitori. — Și Otho ce face? exclamă furios. E pe câmpul de luptă? Se bate cu vitellienii, cot la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre Caecina și Valens ce poți să-mi spui? — Va trebui să profiți de rivalitatea lor și să-i stârnești unul împotriva celuilalt. Divide et impera... Valens îl disprețuiește pe Caecina, considerându-l încrezut și superficial. Caecina, la rândul lui, urăște firea vicioasă a lui Valens. Fiecare tânjește să aibă supremația asupra celuilalt. Soldații îl preferă însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că te vor pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius, simțind cum i se pune un nod în gât. N-a pierdut nici o luptă... Și-apoi... știi câte ciocniri am avut, după ce i-am dat pumnul ăla? Mă urăște. O să se distreze de minune cu mine. Da, dar nu e foarte rezistent. Tu reziști mai mult. Încearcă să-l obosești, punându-l să alerge. Ăsta e punctul lui slab. Adu-ți aminte ce făcea la antrenamente... Fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea noastră? — Dar n-au fost oare umiliți și ei după victoria lui Caecina și a lui Valens, când au trebuit să ridice cu mâinile lor amfiteatrele de la Cremona și Bononia, înainte de a se întoarce aici? Oare nu-l urăsc și ei pe Vitellius? De ce ți-e teamă? — Poate că Vitellius a plasat câțiva oameni de-ai lui în legiune ca să... Ca să ne spioneze? întrebă Antonius, îndepărtând o frunză pe care vântul i-o lipise de obraz. Ca să-l informeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un băiat frumușel, iar el e un ticălos. Nu-i este credincios lui Vitellius, în ciuda inelului de aur pe care i l-a dăruit împăratul și a titlului de cavaler. Trânti pe masă aluatul, care părea un cârnat uriaș. Îl urăsc pe porcul ăla! — Vitellius a judecat și niște plebei pentru că au manifestat împotriva echipei Albaștrilor, adăugă Lucilius. Îi explică lui Listarius că, la cursele de care, Vitellius ținea cu echipa Albaștrilor, ca și Tiberius, Nero și Caligula. — Împăratul a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu brațele deschise, oferindu-i bani. Iar Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi țintă. — Tu ești ciudat. Mi se pare că rumegi niște gânduri pe care nu ni le spui nouă. Eu cred că-l detești pe Vitellius. — Un gal care-l urăște pe Vitellius. N-ar fi nici primul, nici ultimul, spuse Lucilius. Dar Listarius e băiat bun. — Nu tot gal e și gladiatorul ăla după care sunt înnebunite toate femeile din Roma, cel care a sosit de puțină vreme din Gallia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
meu și distrugându-se pe sine. — Împăratul meu a luat hotărârea asta fiindcă are convingerea că Ausper e un prezicător mincinos. A visat că Orpheus era ucis și că trupele sale te învingeau... Împăratul meu e convins că Ausper îl urăște și că vrea să-l distrugă amăgindu-l cu profeții false. De aceea, a hotărât ca Orpheus să moară în arenă. Moartea lui Orpheus îi va asigura împăratului meu o viață și o putere îndelungate. — Împăratul tău uită că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se învârtă încet în jurul lui. Mulțimea amuți. Marcus urmărea cu răsuflarea tăiată lupta ce se dădea în fața lui, atât de violentă, încât părea că în ea se înfruntau doi monștri, la fel de puternici, de curajoși și de cruzi. „Valerius îl urăște pe Skorpius“, se gândi. Zâmbi, fiindcă atunci când intri în arenă trebuie să-ți urăști adversarul cu mintea și cu sufletul, cu fiecare fibră a trupului. Ura aceea te ajută să învingi Moartea. Mult timp, cei doi fentară și alergară, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce se dădea în fața lui, atât de violentă, încât părea că în ea se înfruntau doi monștri, la fel de puternici, de curajoși și de cruzi. „Valerius îl urăște pe Skorpius“, se gândi. Zâmbi, fiindcă atunci când intri în arenă trebuie să-ți urăști adversarul cu mintea și cu sufletul, cu fiecare fibră a trupului. Ura aceea te ajută să învingi Moartea. Mult timp, cei doi fentară și alergară, urmărindu-se. Valerius își înfigea cu măiestrie lama în trupul lui Skorpius - care era acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Vespasianus și l-au părăsit pe Vitellius. — Dar tu de unde... — Știu. Și mai știu că o copie a scrisorii tale i-a fost trimisă lui Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse dur Calvia. Mucianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
remușcări, i-am prins uriașul cap în brațe și l-am strâns la piept. M-a trântit la pământ cu o bucurie nebună și un sac de bale. Am o fire veselă, îmi place să mă distrez cu prietenii, dar urăsc minciunile, prefer să mi se spună adevărul oricât de dureros ar fi el. În timpul când mă hârjoneam cu Droll, mama urcând scările la etaj, îmi spune calm, cu un firesc dezarmant „- Toate fetele, la vârsta ei, se uită după băieți
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi ceară ceva. Beau o gură din sticla mea scutită de accize. E trecut de miezul nopții, momentul meu preferat. Doamne, cum mai urăsc filmul ăsta. Și nu-i decât începutul. M-am uitat după un taxi, dar n-am văzut nici unul. Eram pe First Avenue, nu pe Second, și First e la periferie. Era ora la care toate taxiurile circulă în sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că sunt tânăr mă termină. Mi-am mâncat gustarea. Am văzut filmul - am avut de ales și am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai sunt așa de sigur. Am sorbit din pahar, lăsând-o să mă caute prin semiîntunericul care învăluia localul. La urma urmelor, Doris era beneficiara unei pregătiri universitare la Harvard. Putea să găsească și singură drumul. Ca o regulă, îi urăsc pe cei care beneficiază de pregătire universitară. Urăsc oamenii cu diplome, nivelul O, de nota unsprezece, teste Iowa, diplome de stenografie... Dar și voi mă urâți pe mine, nu-i așa? Da, da. Pentru că eu sunt omul nou, omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pahar, lăsând-o să mă caute prin semiîntunericul care învăluia localul. La urma urmelor, Doris era beneficiara unei pregătiri universitare la Harvard. Putea să găsească și singură drumul. Ca o regulă, îi urăsc pe cei care beneficiază de pregătire universitară. Urăsc oamenii cu diplome, nivelul O, de nota unsprezece, teste Iowa, diplome de stenografie... Dar și voi mă urâți pe mine, nu-i așa? Da, da. Pentru că eu sunt omul nou, omul care are bani, dar care nu-i investește decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pregătiri universitare la Harvard. Putea să găsească și singură drumul. Ca o regulă, îi urăsc pe cei care beneficiază de pregătire universitară. Urăsc oamenii cu diplome, nivelul O, de nota unsprezece, teste Iowa, diplome de stenografie... Dar și voi mă urâți pe mine, nu-i așa? Da, da. Pentru că eu sunt omul nou, omul care are bani, dar care nu-i investește decât în urâțenie. La care eu adaug: nu ne-ați acceptat niciodată cu adevărat Poate ați crezut că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]