12,807 matches
-
stăm la coadă la carne o dată pe săptămână, câte 88 opt ore, să facem rost de carne de vacă. Eu nu puteam să-i dau lui în biberon carne de pui sau de porc. Deci trebuia să iau carne de vacă macră, pe care s-o pasăm - n-aveam mixer pe-atunci, aveam doar o sită. O fierbeam și o pasam, umpleam biberoanele, puneam glucoză, morcovi pasați sau orez. Și tatăl meu ne ajuta foarte mult, mama la fel, cu scandaluri
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
parcă să spună ceva, dar nu rosti nimic. — Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise băiatul. — E prima dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce-i cu tine? zise vagabondul zîmbind. Te-ai săturat de muls vaci la fermă, nu? Am dreptate? Băiatul zîmbi Încurcat o clipă, apoi zise: — Da. — Mi-am Închipuit eu, spuse vagabondul chicotind grosolan. O, Doamne! Vă cunosc eu pe voi, ăștia picați acum de la țară, după felul cum pășiți. După puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-un loc ca ăsta?! Ia, ascultă... Doamne... ai auzit? Cred c-o fi unul mare care se pregătește să iasă... Doamne, Dumnezeule! Toți sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de dimineață, creier și ouă, și slănină, și cotlet, și terci de ovăz, și pișcoturi calde, și un cîrnat, și două-trei cești de cafea, la masa de prînz și de seară cîte două-trei feluri de carne, ficat și friptură de vacă și de porc, și pește, și pui, și tot felul de legume, fasole și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot ce știu, numai mă trezesc că știu. Știu, de pildă, că stră-stră-moșii mei au fost de trei feluri: tigrii fioroși, pisici sălbatice și zei. Zei sau zeițe. Pisicile erau considerate animale sfinte la unele popoare, la fel cum sunt vacile, la alte popoare. Mă rog. Dar dacă ești considerat sfânt, trebuie să știi multe și, mai ales, trebuie să faci multe lucruri bune, nu doar pentru pisici, ci pentru toată lumea. Nu sunt lingușitor. Dar mă port ca un cavaler. Nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri ar putea, mai devreme sau mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi servit într-un timp mai vechi ca și Sciților la hrana animală, singura de care dispun popoarele nomade. După așezarea Geto-Dacilor, caii serveau pentru călărie. Boii erau întrebuințați pentru lucrarea câmpului și căraturi, probabil și carnea lor pentru hrană. Vacile pentru laptele lor din care știeau a extrage untul, prin urmare și smântăna și brânza. Oile erau de asemenea îngrijite atât pentru lapte cât mai ales pentru lâna lor, foarte trebuitoare spre învestmântare într-o țară așa de friguroasă în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
S-a uitat la mine sfios. Am spus bună seara și am dat să mă întorc, dar m-a prins de braț și mi-a spus pe bîjbîite în ureche: — Ai dreptate, fetele nu sînt bune de nimic, sînt niște vaci, și chiar dacă nu mă placi pe mine, am prieteni, militari... M-a tras din strînsoarea lui și am intrat în baracă. Nu m-a urmărit. Baraca nu era prea mare, dar era lungă și mai toată podeaua era ocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care, sper, le vei considera utile. Am auzit că refuzi mesele noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
compoziției pantofilor cu tălpi din cauciuc care ne izolează de curentul htonian, lăsîndu-ne pradă influenței lunare. Cîndva aș fi rîs, bineînțeles, dar știința modernă reconfirmă multe lucruri pe care le consideram pure superstiții. Se pare că aricii chiar sug țîțele vacii... Lanark stătea întins pe pernele de la nivelul cel mai de jos. Cineva îi scosese pantofii și tălpile lui explorau delicat părțile moi ale unui trup îmbrăcat în mătase. Obrazul se odihnea pe un altul, iar fiecare mînă se sprijinea confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părut mai întâi o preocupare mult prea calmă. Apoi puse în funcțiune magnetofonul și se calmă treptat. Citea acum cu mai multă atenție, prânzi citind. Și când se înseră era cu totul destins. Își tăie din ultracongelator un antricot de vacă consistent. După cină luă "Istoria planetei Venus". Acolo era povestită viața primilor oameni pe planetă, către sfârșitul secolului al XX-lea, și se relata cum a fost temperat, încă din primul sfert al veacului al XXI-lea, infernul arzător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata. Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un crescător din Noua Zeelandă și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inimitabil. La Boulangerie, restaurant frecventat situat pe strada Panoyaux, simbolizează această revenire la origini prin cîteva basoreliefuri, datorate artiștilor din cartier, care fac să reînvie semănăturile, secerișurile și munca brutarului la vatra sa. O evocare care, în această epocă a vacilor nebune și a orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
părut mai întâi o preocupare mult prea calmă. Apoi puse în funcțiune magnetofonul și se calmă treptat. Citea acum cu mai multă atenție, prânzi citind. Și când se înseră era cu totul destins. Își tăie din ultracongelator un antricot de vacă consistent. După cină luă "Istoria planetei Venus". Acolo era povestită viața primilor oameni pe planetă, către sfârșitul secolului al XX-lea, și se relata cum a fost temperat, încă din primul sfert al veacului al XXI-lea, infernul arzător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zice. Nicu se sculă din adâncimile moi ale fotoliului, băgă mâna în buzunarul de la pantaloni și scoase din el un obiect. — Și ți-a dat matale asta. Ia uite! Era o jucărie care aproape că-i încăpea în palmă, o vacă albă ca zăpada, moale, cu urechi roz și un ochi acoperit c-o pată neagră, cum au pirații. Toate cele patru picioare erau strânse sub ea, ca patru mâini cuminți într-o poală. Jacques apucă lucrușorul cu o grijă nesfârșită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut lui nea Cercel și, fiindcă era cu jocuri, mi l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut lui nea Cercel și, fiindcă era cu jocuri, mi l-a dat. Și Nicu întinse mâna după vaca lui, o luă înapoi și-o ascunse cam repede în adâncimile buzunarului. — Strrăinul ți s-a părut întrreg? — Adică Jacques vrea să spună dacă era în toate mințile... — O, da. Coborî tonul: De când cu maică-mea, de când o mai ține
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi primit recompensa. Și nici maică-sa, cu vreo boroboață. Era prima dată că vorbea cu conu Costache, și de-aproape îi păru mai puțin înspăimântător decât de departe. Povesti ce-și aduse aminte, începu cu partea cea mai frumoasă, vaca de jucărie, iar la urmă își spuse și el părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu dacă ați aflat despre ei, adăugă, scrie în ziarul de ieri. Matale ești sigur că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să-i deseneze bine picioarele adunate, subțiri ca firele de păr și terminate cu câte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întinse privind în lături. Conu Costache o cercetă, apoi se sculă, se duse la șemineu. Nicu fu sigur c-o s-o arunce în flăcări și se ținu să nu țipe. Costache îi dădu drumul anume sau poate o scăpă, dar vaca Fira, se agăță cu picioarele de grilajul de fier și rămase lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas greșit, parcă nu-i croit pe măsura lor... Vrei să fim frați? Nu primi răspuns. Tăcu și el o vreme, și oftă. Scoase vaca din buzunar și îi mișcă picioarele. Acum o cheamă Fira, să știi... Uite, io am venit să te-ajut, zise, trăgând cu ochiul la pâinea ce dispărea în gura străinului, care se sculase și se așezase la marginea patului. Te-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că a dat peste Fira. A privit-o fără interes și-a aruncat-o în „groapa cârtiței“, apoi imediat a găsit în buzunarul stâng al surtucului și plicul. Nu știa să citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]