5,418 matches
-
în acea lună a stabilit recordul pentru cea mai rapidă traversare estică a Atlanticului, cu o viteză medie de 23,69 de noduri (43,86 km/h). În septembrie 1909, "Mauretania" a câștigat Panglica Albastră pentru cea mai rapidă traversare vestică - un record care va dăinui timp de aproape 20 de ani. În decembrie 1910, "Mauretania" s-a desprins din legăturile ei de pe râul Mersey și a fost avariată, necesitând anularea cursei de Crăciun spre New York. Locul "Mauretaniei" în această călătorie
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
și "shinigami" este uniforma. Pe când "shinigami" poartă tradiționalele "hakama", negre, Quincy poartă tunici cu guler înalt, albe. Acestea au o oarecare asemanare cu haine Mandarin-chinezești și cu haina "cassock" a preoților catolici . Aceasta le dă Quincy-lor un stil "străin" și "vestic" fața de cel al "shinigami"-lor. Un motif al Quincy-lor care continua să se repete este crucea, care apare frecvent pe uniformele și artefactele lor. Această cruce nu are aceiași formă între toți Quincy (ex. Uryū folosește o cruce Celtică
Quincy (Bleach) () [Corola-website/Science/312573_a_313902]
-
descrisă de William Yarrell, ușor diferită la colorit . Specia cuibărește în Eurasia până la latitudinea de 75°N, fiind absentă din zonele arctice în care izoterma lunii iulie e sub 4 °C. Mai cuibărește în munții din Maroc și în Alaska vestică. Ocupă o varietate largă de habitate, dar lipsește din deșerturi.[ 5] Codobatura e rezidentă în zonele temperate ale arealului său ca Europa vestică sau bazinul mediteranean, dar e migratoare în mare parte a restului habitatului său. Exemplarele din nordul Europei
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
care izoterma lunii iulie e sub 4 °C. Mai cuibărește în munții din Maroc și în Alaska vestică. Ocupă o varietate largă de habitate, dar lipsește din deșerturi.[ 5] Codobatura e rezidentă în zonele temperate ale arealului său ca Europa vestică sau bazinul mediteranean, dar e migratoare în mare parte a restului habitatului său. Exemplarele din nordul Europei migrează iarna în jurul Mediteranei și în Africa tropicală și subtropicală,[8]iar exemplarele asiatice migrează în Orientul mijlociu, India,[7] și Asia de Sud-Est.[9
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
care era de fapt o zonă acoperită cu bolovăni, la nord - est de un crater cu diametrul de 400 de metri (mai tarziu s-a stabilit că era vorba de „Craterul de Vest”, numit așa deoarece era situat în partea vestică a sitului inițial de aselenizare). În acest moment, Armstrong a preluat controlul semi - automat și cu ajutorul lui Aldrin care îi dictă informații despre altitudine și viteza au aselenizat pe 20 iulie 1969, ora 20:17 TU (23:17 TLR) când
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
cutremurele de pe Lună. Au lăsat de asemenea un steag american, o insignă a misiunii Apollo 1 și o placă, montată pe o porțiune a ML care a rămas pe Lună, si pe care erau două desene ale Pământului (reprezentând emisfera vestică și cea estică) precum și o inscripție, dar și semnăturile astronauților și a președintelui Richard Nixon. Inscripția era "„Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came în Peace For All Mankind.”" ("Aici
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
în finlandeză "Itä-Karjala"), cunoscută și cu numele de"Carelia Rusă", este numele sub care este cunoscută acea parte a Careliei care a rămas sub controlul Imperiul Rus după Tratatul de la Stolbova din 1617. Această regiune a rămas seperată de partea vestică a regiunii, care a fost cunoscută cu numele de "Carelia Finlandeză" (sau din punct de istoric "Carelia Suedeză", mai înainte de 1808). Cea mai mare parte a Careliei Răsăritene este acum parte a Republicii Carelia, parte a Federației Ruse. Activiștii naționaliști
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
capete de pod a fost extins suficient pentru a fi ocupat de șase corpuri de infanterie sovietică. Pe 3 februarie, un grup blindat sovietic a penetrat rapid liniile defensive germane și a stabilit un nou cap de pod pe malul vestic al Narvei. Batalionul Panzer "Nordland", numit "Hermann von Salza", aflat sub comanda SS-Obersturmbannführer Paul Albert Kausch, ajutat de un pluton de tancuri grele Tiger în frunte cu asul german Otto Carius a intrat în luptă și a eliminat rapid capul
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
sudică a pridvorului și o alta în peretele sudic al altarului. Pridvorul are formă pătrată și este atașat pe latura sudică a pronaosului. Deasupra pronaosului se înalță un turn de formă pătrată care servește pe post de clopotniță. În patea vestică a pronaosului se află cafasul (balconul pentru cor). Catapeteasma actuală datează din 1978, cea veche fiind demontată și predată, spre păstrare, la Mănăstirea Golia. În patrimoniul bisericii se află 41 de icoane cu reprezentări ale Praznicelor Împărătești, care au fost
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
poliția locală, eu efectiv etnic polonez.. Tineretul polonez, organizat în unități paramilitare "strzelcy", a terorizat („pacificat”) populația ucraineană sub pretextul menținerii legii și ordinii. În septembrie 1939, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Polonia vestică a fost ocupată de Germania nazistă, iar estul de Uniunea Sovietică. Volânia a devenit provincie a RSS Ucraineană. Sovieticii au început eliminarea burgheziei orășenești și a păturii țăranilor înstăriți (culacii), care erau preponderent de etnie poloneză. Familii întregi au fost
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
UPA din Volânia. Polonezii au ucis la rândul lor un număr relativ mare de ucraineni, ca represalii. Până la sfârșitul verii, polonezii au fost ținta mai multor acte teroriste în Galiția estică, scopul principal al atacurilor fiind alungarea polonezilor pe malul vestic al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din timpul
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Bătălia de la Mohi), sub comanda lui Bătu Han, nepotul lui Ginghis Han, si apoi Polonia fragmentată (Bătălia de la Legnica), sub comanda lui Kadan, un alt nepot al lui Ginghis Han. Bătu Han era interesat în primul rând de asigurarea frontierelor vestice ale noilor sale cuceriri din Rusia de azi, și doar dupa distrugerea armatelor maghiare și polone a început să se gândească la cucerirea Europei de Vest. Cronicile mongole arată că Subutai plănuia cucerirea tuturor țărilor europene, incepand cu un atac
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
prinse la mijloc, într-o Libie greu de apărat. Poziții defensive mai ușor de organizat existau în vest, în Tunisia. Tunisia este mărginită la est de Golful Sidra și la nord de Marea Mediterană. Cea mai mare parte a frontierei terestre vestice cu Algeria este definită de crestele Munților Atlas. Această zonă de frontieră era relativ ușor de apărat, în regiune neexistând decât un număr limitat de trecători pe direcția nord-sud. În sudul Tunisiei, o serie de munți de înălțime mică controlează
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
nopții de 16 februarie 1943, apărarea aliată a început să se clatine, iar, pe 17 aprilie, Sbeitla a trecut în mâinile germano-italienilor. Astfel, toate câmpiile interioare tunisiene erau în mâinile Axei, iar resturile forțelor Aliate s-au retras spre ramura vestică a munților, în Algeria, la Sbiba și Kasserine. În acest moment, germanii trebuiau să alegă varianta de urmat, în condițiile în care toată Tunisia era sub controlul lor și Armata a 8-a încă nu sosise de la Tripoli. Ofensiva germano-italiană
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
era sub controlul lor și Armata a 8-a încă nu sosise de la Tripoli. Ofensiva germano-italiană a încetat, chiar dacă americanii se retrăgeau în dezordine. Până în cele din urmă, Rommel a decis doar să ocupe bazele de aprovizionare americane de pe versantul vestic al munților. Deși asta nu ar fi schimbat în mod simțitor situația armatelor sale, pierderea bazelor de aprovizionare împiedica orice viitoare acțiune americană în regiune. Pe 19 februarie 1943, Rommel a lansat ofensiva care avea să fie cunoscută ca „Bătălia
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
1-27 iulie 1942 a fost una dintre principalele lupte ale Campaniei Deșertului Vestic a celui de-al doilea război mondial, având ca beligeranți forțele Axei comandate de Erwin Rommel pe de-o parte și forțele Aliaților comandate de Claude Auchinleck. Bătălia a marcat oprirea înaintării spre est a Axei. El Alamein (Egipt) a
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
a rezistat eroic până seara, când au fost în cele din urmă depășiți. Răgazul obținut de indieni a fost folosit de Auchinleck pentru organizarea unui grup de luptă format din infanterie și artilerie, grup care a fost amplasat la capătul vestic al Înălțimii Ruweisat, unde au făcut față atacului forțelor Axei de a două zi dimineața. Încercările repetate ale tacurilor Axei au fost respinse, iar pe seară, blindatele s-au retras. Înălțimile Ruweisat au fost reîntărite în noaptea de 2 iulie
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
provenind probabil din timpul marii invazii tătaro-mongole din anii 1241-1242 care a afectat și Huedinul. Partea centrală a bisericii actuale a fost construită în sec. al XIV-lea, la care, în secolul următor, s-a adăugat turnul care reprezenta partea vestică a fortificației. În 1483, prin grija familiei Bánffy, s-a ridicat partea de est, cu elemente specifice stilului arhitectonic gotic, servind ca și capelă familiei amintite. În anul 1661 tătarii lui Ali Pașa, după victoria de la „Podul Vinerii”, au asediat
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
desemnează nu numai limba oficială a Olandei, ci și una din cele trei limbi oficiale ale Belgiei, unde această limbă este vorbită sub forma variantei flamande. Olandeza ("Hollands" în neerlandeză) este doar un dialect a limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos. Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele. În Evul Mediu, limba era
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
de 9.642 km, primind în schimb Dobrogea cu o suprafață de 15.570 km. Regiunea Cahul, Bolgrad și Ismail avea o suprafață de 10.288 de verste (9.642 km). Limita sudică era Dunărea și talvegul brațului Chilia, cea vestică era râul Prut, cea estică era Marea Neagră iar cea nordică o frontieră terestră, urmând de la nord către sud aliniamentul Nemțeni-Bolgrad și de la vest către est aliniamentul Bolgrad-Tuzla (la vest de lacul Alibei), ajungând la Marea Neagră la capul Balaban. În perioada
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
asupra acestora (vol. II și III - 14b* și 14b**). Parcurgând această ediție, s-au numărat 346 de piese muzicale înscrise în codice (inclusiv variante și repetări), dintre care un număr însemnat aparținând unor compozitori ce proveneau din toate părțile Europei vestice. Lor li se adaugă transcrierea (în scriitură minimală, de regulă la două voci) a unor piese anonime, foarte la modă în Transilvania vremii și bucăți compuse chiar de redactorii culegerii - există un număr mic de asemenea piese scrise de Căianu
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
volți și este crescută până la 230 kV pentru distribuirea către consumatorii Californiei. Unele dintre aceste fire de 230 kV sunt conectate la Path 66, care face parte dintr-un mare proiect ce pune în legătura curentul transmis nord-sud, în partea vestică a Statelor Unite. Conducând prin fața barajului se poate vedea Muntele Shasta, conul unui vulcan stins. Muntele se ridică la 4316 m deasupra nivelului mării și este cel mai mare munte vulcanic din partea continentală a Statelor Unite. Statul Californian (cu puțin ajutor federal
Barajul Shasta () [Corola-website/Science/311529_a_312858]
-
de unitățile "Grenzwacht" - trupe de frontieră care acționau în Rhineland imediat după remilitarizarea regiunii. Bunkerele au fost contruite în imediata vecinătate a frontierelor. Programul „Limesului” a fost declanșat ca urmare a ordinului dat de Hitler pentru întărirea fortificațiilor de pe granița vestică a Germaniei. Cazematele construite începând cu 1938 erau mult mai puternice. Fiecare bunker tip 10 construit în această fază a necesitat folosirea a peste 287 m de beton, cam aceiași cantitate necesară pentru construirea unui mic bloc de locuințe. Bunkerele
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: ""Io Ștefan Voievod, cu
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
în doua ape, având învelitoare din țiglă roșie. Anterior, aceasta era din șiță. Printre trăsăturile care o deosebesc de alte construcții ecleziastice ștefaniene sunt de remarcat următoarele: În lăcașul de cult se intră prin două uși: una situată pe latura vestică și alta prin care se intră în diaconicon. Ușa de intrare de pe latura de apus are un ancadrament cu muluri terminate în arc frânt. Interiorul este luminat prin șapte ferestre. Pe latura sudică și nordică a pronaosului se află câte
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]