5,438 matches
-
spre el. Auta deschise ochii cât putu de larg, dar simți numaidecât că se leagănă toate împrejurul lui. Pământul îi luneca de sub tălpi. Și căzu în nesimțire... ... Nu știa cât zăcuse acolo, în grâu, lângă turnul străin. Când se trezi, zăcea tot cum căzuse, pe spate, cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât de slabă, nu răzbătea din el. Poate că ochii lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în iarba pădurii. Când îi văzu, își ascunse lucrul într-un lăstăriș și se sculă. Era abătut. La picioarele lui se zăreau câteva așchii de lemn. Nefert se aruncă de gâtul lui, tot plângând, dar de bucurie. Cuțitul cel lung zăcea la picioarele lor, în iarbă. - Ți-am găsit haine ca ale noastre! îi spuse cârmaciul. Și tu și Nefert vă îmbrăcați ca noi. De ce ai plecat, de ce ești trist? Desfăcîndu-se din brațele iubitei sale, Auta ridică cuțitul de jos și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acești oameni se adunară din nou, aprinseră focuri și stătură triști până când soarele ieși din cedri. Minunata luntre nu mai era pe pământ. CAPITOLUL XXXV Dincolo de țărmul Mării dintre Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri, pe care azi îl blestema
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-a mai putut ieși prin Babilon. L-a vegheat toată ziua singurul său prieten, Adapă. Iar seara târziu, când cerul înstelat se desfășură ca o mantie, cu ochii la stele și frământând în mâinile obosite țărâna pământului pe care zăcea, Auta muri. Omul care văzuse câteva lumi și întinderea înstelată dintre ele își dădu sfârșitul, mulțumit pentru sine și trist pentru cei din jur, în pulberea pământului din care se ridicase pe picioarele lui, prunc, întîia oară. EPILOG Stelele începeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii plini de lacrimi, parcă fiecare dorind să ia povara durerii celuilalt. Radu avea compasiune față de bătrânețea și amărăciunea bunicului său iar bătrânului pentru că încă îl vedea ca pe un copil. înainte de a intra în camera unde tatăl său acum zăcea neînsuflețit, dorind să mai amâne puțin acest moment dureros, Radu se duse în camera mamei sale. -Mamă... și începu să plângă. Mama lui nu plângea, ea îi făcu semn cu mâna să se așeze pe scaunul de lângă patul ei de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Prut. Apropiindu-se de pod, vedea abandonate sau pierdute în urma cine știe căror situații de luptă, sau din nepăsare, sau din rea credință: arme, saci cu făină, lăzi cu muniție de tot felul. Pe o pășune, la marginea unui sat, zăcea o grămadă de puști din dotarea armatei române, peste care trecuseră șenile de tancuri. Localnicii mai curajoși îndrăzneau să culeagă de pe drum ce puteau, cum puteau. O femeie, târâia o ladă care-i păruse frumoasă, convinsă că dăduse peste o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
umană, distilată până la a cere cu insistență serviciile de urgență. M-ai dat la o parte băi. M-ai respins. M-ai tras pe sfoară și ai distrus totul Între mine și adevărata mea iubire. Te-am mai văzut. Demult, zăcând acolo, așa ca acum. Negru, vraiște, pe moarte. Atunci am fost bucuros și acum tot bucuros sunt. Bag mâna În geantă și Îmi scot ciocanul cu vârful despicat. O parte din mine se află undeva departe, când Îl lovesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
craniul și Înfigându-i ciocanul În creier. Așa cum am spus și mai devreme, prietenii noștri din serviciul de salubritate au găsit corpul. Prietenii tăi din serviciul de salubritate Toal. Eu n-am prieteni din ăștia zdrențăroși. — L-au lăsat să zacă acolo ca pe un gunoi, clatină Gus din cap. — Poate că iera un gunoi. Pizda măsii. Mi-a scăpat. N-ar fi trebuit să spun asta. Se uită cu toții la mine. Pentru căcănaru care l-a dilit, adică, adaug eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă lași să aștept Tony. Nu-mi place să aștept. Asta mă face să mă simt singur și melancolic, iar eforturile gâfâite ale comentatorului de gimnastică pedofil mă irită și mă hotărăsc să apelez la compania vecinilor. Ziarele Încă mai zac prin jur din weekend. Pot să văd fața aia În ziar. Rup pagina și o mototolesc Înainte s-o azvârl În foc. Mai citesc o dată repede postscriptumul din Sunday Mail despre prăpădul de zero la trei de sâmbătă din Rugby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În biroul aflat În partea din spate a garajului. S-a dus Într-acolo. Bruce a deschis ușa și a aprins lumina. Și iată-l aici. Costas. Sau mai bine zis ce mai rămăsese din el. Tortura lui fusese sistematică. Zăcea Întins pe masă, cu fața În jos. Bărbia i se reazămă de masă, cu capul ridicat Înspre Bruce. Maxilarele Îi fuseseră rupte și dinții Îi fuseseră smulși. Se află lângă degetele lui amputate. Ochii lui văd asta. Pleoapele Îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
află lângă degetele lui amputate. Ochii lui văd asta. Pleoapele Îi fuseseră retezate, iar globurile oculare Îi fuseseră Îndepărtate cu grijă, fără a-i tăia nervii optici. Aceștia fuseseră cumva Întinși, ca ai unui personaj de desene animate, iar ochii zac fiecare pe câte un maldăr de cărți, fiecare văzând o parte dintre degete, dinți, pleoape și urechi, care și ele fuseseră Îndepărtate și tăiate cu foarfeca chirurgicală. Foarfeca se află lângă unealta de tăiat sârma și lângă pistolul cu cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rău ce ești. Cu cât munceai mai din greu, cu cât Încercai mai tare să-i faci plăcere, cu atât mai urât se purta cu tine000000000000000000000000000000000 Televizorul se stinge. Nu știu dacă e zi sau noapte. Niște cutii mov goale zac În fața mea. Focul Încă pâlpâie. O femeie de la asistența socială a sunat la un moment dat. Nu-mi pot aminti ce-a spus. Trebuie să fac ceva. Îmi trag pe mine niște haine și mă duc afară, luând-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noastră". Nevoia de "puritate" a unui "om nou" a impus ruperea de "nefastele" influențe ale trecutului printr-o prezentare total tendențioasă a acestora. Sistemul unor subtile puniții a îngăduit transformarea unora dintre "recalcitranți" în instrumente mincinoase ale căror nume mai zac și astăzi în dosare încă nedezvăluite. • Cultul confesiunii este direct legat de imperativul purității, fiind o consecință a acestuia. În societățile totalitare de tip religios, confesiunea este stimulată pentru că apropie enoriașul de rînd de idealul "divinității umane" venerate. În regimurile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
avangardă etc. El a procedat, cu un cuvânt al lui Harold Rosenberg, la "de-definirea" artei. S-au reciclat ori s-au înghesuit în acest sac tot fel de absurdități, exotisme sau deșeuri pe care predecesorii noștri le lăsau să zacă în canal. Subzistă un dogmatism ascuns sub acest hiper-empirism, un autoritarism larvar sub acest anarhism vizual: ideea de sac. Am azi dreptul să bag aici totul și orice flacoane cu urină de artist, suporturi de sticle, uscătoare de păr, rame
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru cunoștințele sale de matematică, ci pentru lucrarea Mângâierile filozofiei, un tratat în care se pune pe el însuși față în față cu filozofia lui Aristotel. Curând după aceea, a fost omorât în bătaie.) În orice caz, noul calendar a zăcut nefolosit timp de mai mulți ani. Lipsa unui an zero a început să ridice probleme două secole mai târziu. În anul 731 d.Cr., în momentul în care tabelele lui Dionysius pentru sărbătoarea Paștelui erau pe cale să expire, Beda, un călugăr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și închipuite în dumnezeiescul botez, în vol. Cateheze baptismale, p. 47-48) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) „Se numește credință, credința care face semne și minuni. Dar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să-l 125 înfrunte pe Hector, nu are răbdare nici să-și primească darurile de împăcare, nici să lase trupele să se odihnească și să mănânce, iar orice zăbavă la vorbă i se pare timp pierdut câtă vreme atâția războinici zac pe câmpie, răpuși. Dar nu era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
forță cetatea și s-o cucerească. Dar se oprește, își amintește un lucru pe care nu s-ar fi căzut să-l uite nici măcar o clipă și totuși era gata să-l uite de atâta avânt: că leșul lui Patrocles zăcea încă neîngropat. Și atunci se întoarce în tabără târându-l pe Hector după carul lui. Nemăsurată era puterea de mânie a acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în el. Și totuși are un gând și pentru leș, se teme să nu cadă pradă muștelor și viermilor. 144 Tetis însă îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu numai că nu va putrezi, chiar de-ar zăcea așa un an, ci va fi încă și mai frumos. Apoi, după ce Ahile se împacă cu Agamemnon, e cuprins de o aprigă nerăbdare, vrea să intre neîntârziat în luptă, spune că, până nu-l va îngropa pe Patrocles, nu vrea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și să-l înfrunte pe Hector, nu are răbdare nici să-și primească darurile de împăcare, nici să lase trupele să se odihnească și să mănânce, iar orice zăbavă la vorbă i se pare timp pierdut câtă vreme atâția războinici zac pe câmpie, răpuși. Dar nu era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
forță cetatea și s-o cucerească. Dar se oprește, își amintește un lucru pe care nu s-ar fi căzut să-l uite nici măcar o clipă și totuși era gata să-l uite de atâta avânt: că leșul lui Patrocles zăcea încă neîngropat. Și atunci se întoarce în tabără târându-l pe Hector după carul lui. Nemăsurată era puterea de mânie a acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mânia în el. Și totuși are un gând și pentru leș, se teme să nu cadă pradă muștelor și viermilor. Tetis însă îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu numai că nu va putrezi, chiar de-ar zăcea așa un an, ci va fi încă și mai frumos. Apoi, după ce Ahile se împacă cu Agamemnon, e cuprins de o aprigă nerăbdare, vrea să intre neîntârziat în luptă, spune că, până nu-l va îngropa pe Patrocles, nu vrea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dincolo de Mănăstirea Țuțcani, și încă peste câteva sate din Ținutul Tutovei. Moșierul a scăpat cu viață, ca prin minune, de sub acoperișul casei pădurarului, prăbușit în flăcări peste el, tras afară, în ultima clipă, pe zăpadă, de Anuca, fata pădurarului. A zăcut în spitalul Spiridoniei din Iași, peste o jumătate de an și a ieșit, cum spunea chiar el... „har Domnului“, cu rănile închise, cu multe părți din trup mutilate, dar și cu mintea scăpătată, din pricina spaimei. „De atunci, din dimineața aceea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]