5,010 matches
-
unul din cuptoarele din Birkenau. Hotărăsc să facă spectacol din spînzurarea sa. "Am rămas în picioare, încovoiați și cenușii, cu capul plecat, și ne-am descoperit abia după ce ni s-a dat ordin. Trapa s-a deschis, corpul s-a zbătut oribil; fanfara a reînceput să cînte iar noi, noi am intrat în rînd și am defilat prin fața ultimelor spasme ale muribundului." Nemții au reușit ceea ce și-au propus: "E greu să distrugi un om, aproape la fel de greu cum e să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din vid (adică din cerc) rămânea absolut inutilă apoi zidurile au devenit - neașteptat - mișcătoare se ondulau precum niște ape marine cutremurate de aer apoi prin perdele cineva nelămurit a schițat un gest tăcut - misterios și brusc a început să se zbată - viol alb - dimineața
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
rugăciune. Nu sunt nici trist, nici bucuros, nici singur, nici cu altcineva, nu mă mișc, mă țin cu firea, atâta numai că sunt cam departe de ceea ce sunt. Ploaia se întețește și se domolește ca un foc. Sângele mi se zbate în inimă. Am de oferit câte ceva. Sunt dintr-o țară unde frumusețea și sărăcia merg mână în mână. Sunt de unde mă întorc. Sunt din inspirația și expirația unei dureri nemărturisite, potrivită cu ploaia de afară, care mă ține în casă
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
cu mai multă disperare, zgomotul și furia: "Vreau să mă trezesc și somnul îmi atârnă greu de pleoape și de mâini. Visez că mă agit, că dau din mâini, dar somnul e mai tare decât mine și, după ce m-am zbătut o clipă, mă cuprinde mai greu și mai tenace. Încep atunci să țip, vreau să rezist somnului, vreau ca cineva să mă trezească, îmi trag palme cu violență ca să mă scol, mi-e teamă că somnul mă va scufunda prea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu domestic, protejat de căldura focului: "Eternul frig licărea în ochii jivinelor, în bizarele jocuri fosforice ale zăpezii, în luciul tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant a stelelor zbătându-se de prisos, în înghețul întunericului fără fund și zare". Toate sugestiile luminoase, care, în mod curent, implică pulsul vital, sunt vidate de căldură: fosforescența hibernală, strălucirea palidă a bolții cerești, cristalele de carbon ale briliantelor. Din fața asaltului concertat al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sculpturii lui Dimitrie Paciurea, pe care o consideră "expresionistă", în termeni care răspund însă sensibilității simbolisto- decadente. Paciurea concepe un Eminescu ieșit din zona puterilor infernale, a "plutonicului" (Ion Negoițescu), un geniu damnat, bântuit de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avea un control mai amănunțit (subl.ns.) și nici mobilizarea lor la anumite ședințe nu se poate face, deoarece sunt răspândiți prin diferite cartiere ale orașului”. Mai departe, noul secretar utemist Iacob, prezintă ștabilor de la București realitatea în care se zbate într-un oraș cu tineret refractar la „revoluția proletariatului mondial”, ce era lozinca preferată a gureșilor și mincinoșilor instructori școliți pe la cursurile scurte de cadre „de nădejde”. Repetăm afirmația făcută în anul 1945 de directorul Institutului de Reeducare a Minorilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cultural, economic și politic România a fost ulterior preluată de regimul comunist, care a prelungit conflictul dintre un stat național suspicios față de minoritățile etnice și religioase care ar putea păstra legături de fidelitate cu statele vecine și minoritățile care se zbăteau să-și salveze instituțiile culturale și identitatea în condițiile scăderii lor demografice accentuate (Illyés 1982; Andreescu 2005). Astfel, în ciuda caracterului său inițial pretins internaționalist, regimul comunist român din anii '70 și '80 exacerba prin propagandă discursul naționalist, inclusiv cu scopul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Lucrarea conține adevăruri, principii, cuvinte de ordine, fundamentări fără de care nu putem identifica, pentru o necesară punere în practică, rolul mamei în societatea contemporană. Scopul lucrării e adus în atenție de multe ori. Părintele suferă din pricina crizei în care se zbate societatea contemporană, din pricina fragilității relațiilor interumane. Sunt frământările unui preot dedicat misiunii și păstoriților săi. Întro lume destul de bulversată ca cea de astăzi, pe care autorul o evaluează ca mergând într-o direcție “nu prea bună”, în care nonvaloarea, cunoscută
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
să o rănească cu acuzele sale nefondate. Hotărârea soției de a-i rămâne alături de Sfintele Sărbători de Paști, când el își făcuse un cu totul alt plan, îl surprinde neplăcut și reacția e a lașității secretoase și corupte care se zbate să iasă pe orice cale din încercuire: Spune drept: vorbește-mi pe față: vrei să rămâi, pentru că știi că are să fie și Lică aici. Ești un om netrebnic și grozav trebuie să te fi ticăloșit tu în tine pentru ca să-mi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aceste condiții de vină tragică în cazul eroului de la Moara cu noroc? Și apoi făcând un pas în spate, este sau nu Ghiță al Anei un erou tragic? Dar Iorgovan...? Între acest "a fi" sau "a nu fi om" se zbate cu o forță vitală ieșită din comun cârciumarul de la Moara cu noroc. Între aceste două exigențe de semn contrar se produce macularea și apoi prăbușirea sa. După judecata de la Ineu, bărbatul își redefinește cu claritate reperul ființial într-o analiză
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de către unchi și cealaltă căsătorie pe care vor să o pună la cale cu fiica domnului Geronte de la nevasta lui de-a doua, cu care se spune că a fost însurat la Tarent. Octave: Unde pui sărăcia în care se zbate ființa iubită și neputința mea să-i vin în ajutor. Apare din partea lui Scapin o reacție de evaluare a situației (Evaluare-Pn3), care vine să închidă ceea ce putem considera o povestire din cadrul expozițiunii: Scapin Asta-i tot? Iată-vă dați peste
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scriitorul (intuind, după titlu) este de a face distincția între trei secționări istorice: prin Anca - reprezentanta generației doumiste care are posibilitatea de a înflori, profesional, în orice spațiu geografic, în funcție de preferințe și aptitudini; Irina (mama Ancăi) - intelectual care s-a zbătut o viață încorsetată de monstrul comunismului, dar ucisă de reminiscențele acestuia; Vitoria (mama adoptivă a Irinei)- intelectualul care s-a lăsat mutilat de-același monstru, trădând o sfântă prietenie și trăind o viață în minciună. Radu Țuculescu Femeile insomniacului "Good
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu evlavie la Zidul Plângerii. Tonul confesiv este sfâșietor de trist: „voi” „nu mai știți ce este un om” liber, despovărat de teama clipei ce va urma. Un laitmotiv al dramaticului prezent: „Nu știți ce este un om / care se zbate în mâlul zilelor efemere...” Incertitudinea devine motivul central, emoție supremă, amintind (posibil) de primul exod forțat, în Babilonul anului istoric 586 î.er., „efemerul Babilon”, gândind la rănile posibil cicatrizate și la puterea de a reveni mereu în „Cetatea Eternă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
tinere traversând inedite trepte ale existențialului. însă majoritatea consemnărilor sale ne îndreptățesc să apreciem un condei de o sensibilitate pură, cu judecăți de valoare, cu frazări de o poeticitate ornamentală și metafizică. Expansivă, imprevizibilă, exigentăși (auto)ironică. Descoperim o geni zbătându-se în lanțurile iubirii. Descoperim o geni neliniștită, rostind: „Viața are... gust de cenușă...” Descoperim o geni a esențelor analitice (gândind la diversitatea lecturilor sale) sau la profesorii săi (de exemplu, pe Tudor Vianu îl consideră un „obsedat de poezia
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și de ce murim, care este scopul vieții, de ce suferim, su nt întrebări care își găsesc răspunsul așteptat în această carte. Și mai ales care este relația oamenilor cu Divi nit atea?! Văzând că oamenii nu înțeleg mai nimic și se zbat în ignoranță, acum 2000 de ani, Tatăl Ceresc, l-a trimis pe singurul fiu creat ( Adam ) să-i ajute. Pentru a-și duce la îndeplinire misiunea, Isus și-a ales câțiva oameni dintre cei mai evoluați spiritual a i momentului
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
imprima în spiritul unui om decât în urma unor experiențe de durată. Dumnezeu nu ne impune nimic. El vrea să înțelegem singuri. Și această experiență se produce mai ale s când omul se lovește de probleme și greutăți. Atunci când omul se zbate, își pune întrebări și caută răspunsuri, face asociații de idei, atunci spiritul său învață, progresează mai repede. În momentele de cumpănă și de suferință, gândul omului se îndreaptă cel mai adesea spre Divinitate. Iată de ce Biserica spune, și pe bună
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Tănase, Emil Hurezeanu, Petre Mihai Băcanu și Adrian Marino, care a devenit și purtătorul ei de cuvânt, am visat la realizarea unui proiect politic miraculos pentru acei ani: Convenția Democratică. La mitingul din 12 aprilie 1991, pentru care s-au zbătut foarte mult Stelian Tănase, Mihai Petre Băcanu și Emil Hurezeanu și care a avut loc în Piața Palatului (Revoluției) din București, pentru prima dată au apărut la aceeași tribună Corneliu Coposu (PNȚ) și Sergiu Cunescu (PSDR). Noi eram adunați la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o operă a bunătății lui grijulii (tutela). În a patra epistolă, după atâta dezolare, Ovidiu dezvăluie bucuria unui fericit presentiment. El povestește că, în timp ce se plimba trist pe plaja din Tomis, i s-a părut că o aripă s-a zbătut în spatele lui. Nu a putut să zărească niciun corp, dar aceste cuvinte au lovit urechea Sulmonezului: "Iată, eu sunt Faima (Fama), care alunecând în zbor pe imensele căi ale aerului, vin să-ți anunț lucruri fericite: în timpul consulatului lui Pompeius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor între neîncredere și idolatrie. Existența, coeziunea și evoluția rapidă a acestei opoziții explică de ce, în pofida unor analogii inaugurale, România este azi membru al NATO și UE, alături de țările baltice, și nu a rămas blocată în limbul în care se zbat încă vecinii săi de la est. Acest rezumt mai suscită o întrebare: să fie oare continuitatea nomenclaturii românești un efect al intervenției (post)sovietice? Nu mă număr printre cei care atribuie KGB-ului meritul revoluției române istoria nu e niciodată atât
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vreo zece câini. Au sărit cu toții la fratele meu, dar mai ales la Tarzan. Acesta, s-a uitat două clipe la ei. Fratele meu povestea că nu știe dacă a durat o jumătate de minut și vreo șase cotarle se zbăteau în țărână, mușcați mortal la gât, ceilalți părăsind lupta schelălăind. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu Tarzan al nostru, dar știu că tata a mai adus un câîine, tot lup, pe care l-a numit Tarzan 2. Când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Înainte de a muri, ne-am întâlnit undeva, într-un loc unde tăcerea nu este sfâșiată decât de strigătul unui cocoș în ziuă sau în noapte, speriat de vulpe, unde și apele tac, iar vântul fâșâie alene printre sălcii, unde se zbate peștele răpitor în căutarea pradei, unde zgomotele cotidiene sunt excluse și unde dacă dilați puțin nările, parcă-parcă îți vine o miroznă de fân abia cosit și de ciuperci care așteaptă să fie culese și părpălite pe cărbunii aprinși ai focului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]