5,341 matches
-
punct SM. Tomografia computerizată este o metodă de investigație care aduce date noi în diagnosticarea SM. Cu ea se pot evidenția leziuni care înainte de existența ei nu se puteau evidenția decât la examinările histomorfologice. Cu ajutorul tomografiei computerizate s-au putut pune în evidență în SM: hipodensități în substanța albă, contraste anormale în sistemul nervos central dar și mărirea spațiilor lichidiene ventriculare sau extraventriculare, lucru care de fapt se putea evidenția și prin radiografie simplă craniană executată după introducerea de aer în aceste cavități
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în RMN. Cu acestă metodă se pot studia și disfuncțiile metabolice și biochimice din sistemul nervos central în general și în special din SM. Deosebirile dintre nivelul mielinei normale și placa de mielinizare din SM este o altă cauză care pune în evidență cu ajutorul RMN modificările din această boală. Melina normală este formată în procent de 80% din colesterol, galactolipide și fosfolipide, placa de demielinizare acută are în compoziție lipide neutre rezultate din distrugerea mielinei. Placa veche conține o rețea glicodensă. Diferența de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Melina normală este formată în procent de 80% din colesterol, galactolipide și fosfolipide, placa de demielinizare acută are în compoziție lipide neutre rezultate din distrugerea mielinei. Placa veche conține o rețea glicodensă. Diferența de compoziție a acestor zone se poate pune în evidență de către RMN. În afara aportului său în diagnosticarea SM, RMN este un mijloc de imagerie ce permite o mai bună înțelegere a fiziopatogeniei bolii. Aceasta se datorează și perfecționării tehnicii RMN folosindu-se o substanță de contrast, care constă dintr-o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de relaxare. Această substanță este gadolinium și s-a dovedit că ea se distribuie în aceleași regiuni ale sistemului nervos central ca și compușii iodați, putând fi astfel folosită la detectarea zonelor de inflamație. Astfel, cu ajutorul acestor substanțe, RMN poate pune în evidență mai ales plăcile de SM active. În creierul sănătos această substanță nu trece de bariera hemotoencefalică. Existența unui contrast vizibil mai ales pe secvențele ponderate în T1 semnalează o ruptură a acestei bariere hematoencefalice care este un fenomen precoce al
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
spectroscopie este o metodă neinvazivă care permite caracterizarea seriată a leziunilor de SM prin analiza modificărilor moleculare de la nivelul plăcilor. RMN prin spectroscopie furnizează informații care definesc aspecte specifice ale demielinizării și ale pierderii axonale. De asemenea acestă metodă poate pune în evidență modificările timpurii din sistemul nervos central al bolnavilor cu SM. Aceste modificări cuprind creșterea conținutului de apă, apariția marcherilor imunologici ai inflamației. În timpul inflamației neuroproteazale, împreună cu alte enzime catabolice, sunt eliberate local de către macrofage, lizozomi, conducând la alterarea compoziției în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și cenușie. RMN prin transfer de magnetizație este scăzută în leziunile din SM. Gradul de reducere a RMN prin transfer de magnetizatie diferă în funcție de leziuni, astfel că există posibilitatea de discriminare între diversele modificări morfopatologice. RMN prin transfer de magnetizație pune în evidență regiuni în creier sub nivelul normal de TM, permițând evidențierea întinderii leziunilor din SM, constatarea iregularității acestora și prezența prelungirilor digitiforme în țesutul normal al creierului. Deasemenea, TM arată că arii din substanța albă normală la RMN clasic, pot avea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
creștere duce la scăderea concentrației sanguine a deoxihemoglobinei care determină creșterea semnalului pe rezonanța magnetică nucleară funcțională. Influența oxigenării sanguine cerebrale asupra susceptibilității magnetice cerebrale permite utilizarea unui tip de ponderație a imaginii, care să reflecte „Blood oxygen level dependent“ pus în evidență de RMN funcțională. RMN prin difuziune are la bază măsurarea coeficientului propriu de difuziune (HORSFIELD M.A. și colab., 1998). Toate moleculele din lichide au o mișcare browniană ca rezultat al interacțiunilor cu alte molecule. Un grup de molecule dintr-
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
demonstrează rolul pe care îl are oxidul nitric în patogenia SM. RIECKMANN P. și colab. (1997) testează adezivitatea celulelor endoteliale în ser și LCR-ul bolnavilor cu SM și o găsește crescută. La aproximativ jumătate din bolnavii cu SM se pun în evidență complexe imuno-circulante în LCR. Aceste complexe imuno-circulante sunt formate din anticorpi, antioligodendrocite, anti-celule endoteliale și anti-limfocite, anti-PBM și anti-galactocerebrozide (SADATIPOUR B. T. și colab., 1998). Valorile crescute ale complexelor imue circulante în ser, dar mai ales în LCR, reprezintă un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
definit din punct de vedere genetic. Ambalat astfel, antigenul va fi atunci recunoscut și „omorât“ (legat) de celule T, cu ajutorul unor receptori, și ei specifici. Se pare că aceste celule T cu receptori specifici de a distruge mielina au fost puse în evidență de către cercetătorii americani. Care sunt consecințele practice ale acestor descoperiri? Nu se poate încă afirma, firește, că s-a găsit celula T responsabilă de SM. Prezența unei celule T identice la 8 persoane decedate de SM, nu ne permit să
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de interferon Beta, indiferent de produsul care i-a generat, după apariția acestora schimbarea unei forme comerciale cu alta fiind ineficientă. Se pune problema duratei de tratament cu interferon Beta în SM RR. Studiile PRISMS 4 și European Dose-Comparison au pus în evidență faptul că eficacitatea medicației cu interferon Beta se menține pe termen lung (chiar după 4 ani). Hotărârea de continuare a terapiei se face pe baza analizei individuale a fiecărui bolnav, analizând raportul eficiență-siguranță, neexistând încă reguli științifice recunoscute. Studiul european
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
tratament. 10. Terapia trebuie continuată timp îndelungat, nedefinit, cu excepția următoarelor circumstanțe (oprirea tratamentului poate conduce la o revenire a activității bolii ca înainte de tratament): a) Apare o lipsă clară a beneficiului terapeutic; b) Apar efecte secundare intolerabile; c) Date noi pun în evidență alte rațiuni de încetare a tratamentului; 260 d) Apar forme terapeutice mai bune. 11. Se recomandă ca toate formele terapeutice să fie incluse în programe terapeutice acoperite financiar de un sistem de asigurări de sănătate, astfel încât medicul și pacientul să
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
parametri ai funcției cardiace înainte, în timpul și până la 10 ani după tratament. EDAN G. propune următorul algoritm pentru monitorizarea funcției cardiace: a. Istoric fără antecedente de afecțiuni cardiace sau medicație cardiotoxică; b. EKG fără aspecte patologice; c. Ecocardiografia trebuie să pună în evidență o FEVS de cel puțin 50% la începutul tratamentului și FEVS să nu scadă cu cel mult 10% față de prima examinare, în timpul tratamentului; d. Tratamentul va fi oprit imediat dacă pe parcurs apar semne clinice de suferință cardiacă. 2. Efectele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
repaus reproductiv, nu îndeplinesc criteriile descrise mai sus. Leziunile celulare pot fi letale (celulele mor) sau subletale (celulele se pot repara pe ele însele). Efectele asupra celulelor pot fi deterministe sau stohastice. Mai târziu, când în cadrul ciclului celular a fost pusă în evidență existența mai multor faze, fiecare cu evenimentele moleculare caracteristice, radiosenzitivitatea (susceptibilitatea relativă a celulelor și țesuturilor față de efectul distructiv al radiațiilor ionizante) s-a dovedit a fi mai redusă în faza S, ea crescând în G1 și G2, celulele ajungând
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fost de părere că radiațiile nu se adresează celulei in toto, ci unor ținte precise din componența acesteia. Mai târziu, a devenit din ce în ce mai clar că ținta principală este ADN-ul, purtătorul informației ereditare. Puțin timp după ce Watson și Crick au pus în evidență structura bicatenară a ADN, ideea după care radiațiile acționează asupra acestui purtător de informație, a fost pe deplin confirmată. Confirmarea s-a sprijinit pe doi piloni principali. l Primul pilon a fost constituit din testele clonogenetice elaborate de T. T.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
iepurelui Shope, domeniu în care a luminat multe necunoscute legate de infecțiozitatea acestui agent tumorigen. Vom detalia aceste contribuții ale lui P. Rous la subcapitolul Virusul Papilomului Shope, p. 36. Abandonul virusului sarcomului găinii de însuși cel care l-a pus în evidență, nu a însemnat că acest agent filtrabil numit în epocă „Tumor 1 Agent“, nu a continuat să-i intereseze pe alții. Dimpotrivă, tumorigeneza obținută cu ajutorul unor filtrate, care a readus încrederea în teoria virală a cancerului, a devenit o preocupare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
protooncogenă celulară, ca și identificarea homeodomeniilor src (SH2 și SH3) ca mediatori ai interacțiilor proteină-proteină. O descoperire capitală pentru biologia moleculară și implicit pentru înțelegerea cancerizării celulei infectate cu retrovirusuri, a fost prilejuită de studiul aceluiași virus tumorigen al galinaceelor, pus în evidență de Peyton Rous în 1911. Lucrările ulterioare ale lui Harward Temin și, independent de el, ale lui David Baltimore, au adus în orizontul cunoașterii și enzima catalizatoare a procesului, reverstranscriptaza (ADN polimeraza-ARN dependentă), prezentă în particulele virale purificate. Atât H.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ochiul liber), în timp ce după 1960 s-au luat în calcul și inițierile tumorale depistate histopatologic. Confirmarea etiologiei herpetice a carcinomului renal al broaștei a fost făcută de un cunoscut specialist în microscopie electronică, Don W. Fawcett, care în 1956 a pus în evidență în țesutul renal al broaștelor afectate particule virale herpetice.29 Don W. Fawcett (1917-2009) de la Departamentul de Anatomie al Universității Harward (Medical School, Boston), a fost un pionier al electronomicroscopiei și unul din cei mai cunoscuți practicieni ai studiului organizării
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prin laptele supt de la mamă. În anii ce au urmat, s-a dovedit că „milk factor“ al lui Bittner (MMTV) este un betaretrovirus înrudit cu virusurile Human immunodeficiency virus (HIV) și Bovine leukemia virus (BLV). Evident că atunci când a fost pus în evidență și chiar 20 de ani după aceea, atât Bittner cât și contemporanii săi nu au avut condițiile teoretice și practice pentru a sesiza influența etiopatologică a factorilor genetici și hormonali, care, în alianță cu agentul viral transmis prin laptele matern
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
șoarece) a fost descoperit în 1953 de către Ludwik Gross. Această prioritate a sa a trebuit însă să fie împărțită cu Sarah Elizabeth Stewart (1905-1976), o cercetătoare de la National Institute of Health din Washington, care tot în 1953, lucrând independent, a pus în evidență același virus oncogen al șoarecelui.36 Împreună cu colega sa de institut Bernice Eddy (1903-1989), Sarah Stewart a studiat ulterior caracterele de infectivitate naturală și experimentală ale mai multor tulpini de virus polioma. Virusul Simian 40 (SV 40) Semnalarea existenței acestui
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
surdină descoperirii, dar ea a prezentat rezultatele obținute la o conferință de cancer, la New York. Pentru aceasta a fost retrogradată și și-a pierdut laboratorul. S-a retras în 1973. Curios este că un reprezentant al virusurilor SV40 a fost pus în evidență în același an, 1950, independent, și de alți cercetători din SUA: Benjamin Sweet (1924-?) și Maurice Ralph Hilleman (1919-2005), care au arătat și ei că acest virus vacuolizant este purtat în rinichiul maimuțelor verzi africane și deci este prezent în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
încă din 1970, că SV40 este capabil să transforme celule umane cultivate in vitro.39 Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială După 1990, cercetările italianului Michele Carbone de la Facultatea de medicină a Universității „La Sapienza“ din Roma, au pus în evidență prezența virusului SV40 în 60 % din tumorile mezoteliale pulmonare umane studiate.40 După anul 2000, numeroase alte laboratoare au confirmat rezultatele obținute de M. Carbone. Astfel, oncovirusologii americani de origine italiană Umberto Saffiotti (n. 1928) și Antonio Procopio, ca și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Samuel Blumberg și colaboratorii săi au reușit izolarea unui enigmatic antigen în serul unui aborigen australian cu leucemie. Prima lor presupunere, inspirată din lucrările celor care descoperiseră virusuri leucemogene la șoareci (I. Gross, Charlotte Friend ș.a.) a fost că a pus în evidență un virus care provoca leucemie la om. Ei au numit respectivul antigen „Australia“.50 Un an mai târziu, L. Melartin și B.S. Blumberg au introdus un test serologic pentru depistarea antigenului Australia,51 pentru ca la mai puțin de un an
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
încă student. Ulterior, în țară, V. Babeș a studiat boala Kaposi, în special din punct de vedere histopatologic, publicând mai multe lucrări cu acest subiect. Săgeata indică așa-numita „auto lumination“, cu vacuole paranucleare ce conțin eritrocite (o examinare atentă pune în evidență frecvente „autolumination“, în care eritrocitul este conținut într-o vacuolă clară paranucleară din citoplasma unei celule endoteliale fuziforme. Asocierea virusului Herpes 8 numit și Kaposi Sarcoma Herpes Virus (KSHV), la stări de gravă depresie imunitară (SIDA, „primary efussion limphoma“, anumite
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sonde genetice moleculare directe: sonde c. ADN corespunzătoare exclusiv la secvențele exonice; sonde de ADN genomic clonat în bacterii ori cu ajutorul reacției PCR și care provin din băncile genomice; ribosonde alcătuite din secvențe de ARN ș.a. Sondele genetice indirecte, care pun în evidență secvențele polimorfice distincte ale țintei de studiat, explorând între altele prezența și poziția determinanților genici ai markerilor genetici. c) Etapa explorării genomului normal și a celui patologic Cunoașterea à fond a arsenalului de gene și, de ce nu, a funcției acestora
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lipsesc de la genele vSRC; c) genele vSRC provin din cele celulare (cSRC); d) a fost fixat locul pe cromozomi al genelor cSRC. În 1990, oncogeneticiana americană Marie Claire King a comunicat la rândul său, că în cancerul de sân a pus în evidență foarte frecvent, la evreicele așkenaze din SUA, pe cromozomul 17, oncogena BRCA1 (genă care pre dispune la cancerul de sân și ovarian, cu o mare frecvență în populația evreiască de origine ucraineanorusă, din cauza înmulțirii în izolațiile de tip ghetou). l
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]