39,980 matches
-
acesteia înainte de introducerea turismului. 2. Natura spontană sau planificată a facilităților turistice oferite. 3. Natura localizată sau extinsă a zonei turistice. Dezvoltare spontană: Costa Brava - Coasta de Azur În ambele cazuri, turismul s-a dezvoltat în mod spontan. De-a lungul Coastei de Azur (Riviera Franceză), turismul s-a dezvoltat în două etape. Cea dintâi a fost caracterizată de venirea în regiune a persoanelor înstărite în secolele al optsprezecelea și al nouăsprezecelea, care a determinat apariția unor stațiuni ca de exemplu
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
a construit în mod neorganizat. Au fost introduse unele măsuri de planificare, dar nu a putut fi evitată total degradarea mediului. De asemenea, s-a realizat și o reorganizare spațială importantă a regiunii. Facilitățile turistice s-au dezvoltat de-a lungul coastei, infrastructura s-a modernizat și au fost create căi de acces care leagă coasta nu numai de restul regiunii, ci și de restul Spaniei și, într-o oarecare măsură chiar de Europa. A apărut astfel o unitate funcțională. Cu
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
astfel într-o competiție reală și benefică pentru calitatea lor. 7.2.3. Stereotipul dezvoltării unei stațiuni de litoral Modelul clasic al dezvoltării unei stațiuni de litoral include, în mod simplist, câteva elemente obligatorii: o alee de promenadă de-a lungul țărmului, flancată de palmieri, o plajă largă, cu umbreluțe de stuf, hoteluri aliniate paralel cu țărmul, centre de distracții variate și dispuse pe tot arealul stațiunii. Raportarea doar la acest model poate, evident, fi dăunătoare. Deși strategia de dezvoltare cel
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
în vederea elaborării monografiilor, rămase în stadiu de proiect, Martin Luther și Sf. Francisc de Assisi. Cărțile publicate de S. dau seamă prea puțin de dimensiunile activității sale literare. Din sutele de cronici dedicate fenomenului teatral românesc și universal de-a lungul a patru decenii el nu reușește să tipărească decât o mică antologie, Dramă și teatru (1926), cu care debutează editorial, pe când dintr-un vast proiect, Istoria universală a dramei și teatrului, conceput în treizeci (sau chiar patruzeci) de volume și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii pe fundalul evoluției, de-a lungul mai multor generații, a unei familii în funcție de circumstanțele istoriei. Pe de o parte, abordarea dintr-o multitudine de unghiuri de analiză psihologică, unele foarte moderne, pe de alta, familiaritatea autorului cu lumea luată ca prototip au avut ca rezultat depășirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
responsabile conform unor logici procedurale. 7. De la asimilare la inserție și integrare. Prin politica de asimilare se nega identitatea celor mai diferite persoane și grupuri, urmărindu-se ca doar caracteristicile culturale ale majorității să fie recunoscute și împărtășite. De-a lungul anilor s-a renunțat la termenul asimilare, fiind folosit cel de inserție ca să se arate că politicile în vigoare luau în seamă particularitățile, respectau diferențele ("Să trăim împreună cu toate diferențele dintre noi"). Inserția a devenit și leitmotivul politicilor urbane atunci când
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trimite la mai multă autonomie, polivalență, aptitudini organizatorice, tehnice, gestionare, la lărgirea câmpului de acțiune, la raționalizarea cunoștințelor și aplicarea lor pertinentă. Un om calificat are cunoștințe formale, atestate de diplomă, certificat, în vreme ce competența ține de experiența acumulată de-a lungul pregătirii teoretice și practice, care face cunoștințele operaționale, eficiente, indiferent de situațiile profesionale întâlnite (omul competent se poate întâlni cu situații și probleme despre care nu a învățat pe parcursul pregătirii lui inițiale, și totuși, confruntat cu acea situație, este capabil
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
micilor producători, agricultori sau nu. Instituția municipală joacă aici un rol important în producerea unui serviciu public echitabil organizat și în reglarea conflictelor locale. Ea nu intervine însă în sferele economică și funciară, care țin de domeniul privat. De-a lungul acestui mozaic, dificila geneză a democrației locale relevă mai mult grija de a asigura menținerea ordinii sociale, decât pe aceea de a instaura deplina recunoaștere a socialității politice a orașului. Într-adevăr, completa tutelă asupra administrației locale îndepărtase mult primarul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dat, a animatorilor profesioniști în favoarea noilor elite, echipamentele socioeducative aveau să servească drept bază pentru acapararea municipalităților de către noii notabili. Cine nu-și aduce aminte comentează Jean-Pierre Augustin și Jacques Ion de numeroasele dezbateri, de controversele nesfârșite care, de-a lungul anilor 1960 și la începutul anilor 1970, opuneau animatorii și benevolii responsabililor politici atunci când se interzicea fie o anumită dezbatere, o anumită expoziție, o reprezentație teatrală, fie organizarea unei întâlniri în localul care aparținea municipalității sau era finanțat de aceasta
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și autonomia colectivităților locale. Într-adevăr, procesul de metropolizare 300 face să devină dificilă considerarea tuturor comunelor urbane ca orașe, în contextul în care formele luate de dezvoltarea urbană determină ca însăși noțiunea de oraș să devină incertă. De-a lungul anilor 1990, numeroși specialiști au asimilat creșterea periurbană cu declinul orașului. Este deci legitim să considerăm orașul ca actor colectiv atât timp cât nu știm precis ce reprezintă el și cine îl domină? Sociologia politicilor publice apelează la conceptul de "guvernanță urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai des citată), aceste operații se generalizau. De altfel, cum ar fi putut aleșii să rămână pasivi în fața unor evenimente care puneau în pericol echilibrele economice, sociale și politice ale orașului lor? Acest șir de ilegalități ale muncipalităților de-a lungul anilor 1970 a fost însă tolerat de puterea publică. Faptul se înscria în creșterea rolului primarului (mai ales în cazul primarilor marilor orașe, care puneau în act, în cadrul municipalității, un serviciu economic cel mai adesea direct subordonat cabinetului lor). Se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin influența grupurilor de presiune locală. În anii 1960, acțiunea socioculturală a comunelor însemna crearea de echipamente colective a căror gestionare era încredințată echipelor de animație afiliate marilor organizații cu caracter asociativ. Sylvain Petitet este de părere că, de-a lungul anilor 1980, raporturile dintre comună și asociații s-au transformat radical în jurul acestei chestiuni a gestiunii serviciilor publice locale. Mediul asociativ "nu mai este considerat un loc de emergență pentru inițiativele locale, care sunt încurajate, urmate și controlate destul de informal
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fiecare de a accepta, mai mult sau mai puțin, șocul întâlnirii față-în-față cu ceilalți"552. Concluzie Căile urbane ale democrației moderne Poliție a orașului, planificare urbană, proiect urban. Aceste practici nu s-au substituit radical unele pe altele de-a lungul istoriei. Cu toate că e posibil să identificăm pentru fiecare epocă un discurs dominant și preocupări prioritare, aceste modalități de conducere a orașului nu s-au exclus niciodată unele pe celelalte. Se observă astfel, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cei care locuiau acolo până atunci. În plus, acțiunea lui Haussmann ilustrează, în aceeași măsură, cu claritate, o constantă a intervenției publice asupra urbanului: necesitatea de a se acorda cu interesele private. În sfârșit, într-o manieră transversală de-a lungul acestor trei perioade, iluzia că este posibil a regla problemele sociale printr-o acțiune întreprinsă asupra urbanului a fost pregnantă în spiritul responsabililor și profesioniștilor. Astfel, unele practici de guvernare întrețin în ele sedimentele celorlalte, ceea ce face mai complexă, odată cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și să cercetez condițiile ce-l fac potrivit pentru a fi un sentiment total concluziv. El se naște prin trăirea contradicțiilor vieții, prin conflictul dintre sentimentele individuale, cu colaborarea gîndirii și năzuinței spre un scop ce este păstrat de-a lungul timpului cu energie și fidelitate. Și are posibilitatea de a-și menține receptivitatea pentru noi trăiri. Posibilitatea psihologică a unui sentiment total, pericolele care îl amenință și condițiile cărora le este supus vor fi cercetate în capitolele următoare ale prezentei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
progresul lent, ba chiar nimicirea personală coboară în ochii mei în ceva lipsit de importanță, comparativ cu închipuirea, ori mai exact cu siguranța că soarele se va răci cîndva și vom îngheța cu toții. Să-ți închipui un progres de-a lungul a milioane de ani și fiecare continent viermuind de oameni luminați și buni și, pe urmă, faptul că toate astea trebuie să se termine, fără ca, probabil, să urmeze un nou început, mai înainte ca sistemul planetar să fi redevenit un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un element de civilizație, din Caucaz până în Noua-Zeelandă, din Grecia Antică până în Africa, de la începuturile bâjbâite ale lui Noe până la perioada contemporană, el nu se mai mulțumește doar să sublinieze toate cuceririle, cantitative și calitative, ale nobilului produs de-a lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv al succesului său, este un profesor înnăscut, care știe să îmbine admirabil erudiția savantă cu o claritate care nu mai admite replică, analiza aprofundată cu sinteza luminoasă, esențialul cu anecdota
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de coastă ale Franței și ale Spaniei. Prima noastră podgorie a luat ființă la Massalia (astăzi Marsilia), adusă de către fondatorii foceeni cu aproape șase sute de ani înaintea erei creștine. Însă vița de vie a cunoscut o extindere sistematică de-a lungul Galiei de-abia odată cu sosirea romanilor. Aceasta s-a răspândit în secolul I în valea Ronului, apare în secolul al II-lea în Burgundia, pentru a atinge valea râului Loire în secolul al-III-lea, regiunea Champagne și valea râului Mosel în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a viței de vie și a vinului. Marile podgorii din delta Nilului sau din oaze, precum cea de la El-Fayum, erau renumite. Cu toate acestea, vinul era rezervat nobililor, pe când berea era băutura comună. În mormintele Egiptului faraonic, construite de-a lungul a treizeci de dinastii pe parcursul "unei perioade la fel de lungi precum cea care durează de la nașterea lui Hristos la aterizarea omului pe Lună"23 (21 iulie 1969), sunt înfățișate în detaliu în inscripții hieroglifice și în picturi metodele de obținere și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
într-o regiune continentală, statut pe care nu-l puteau pretinde Marsilia (Massalia) sau Nisa (de la grecescul nike: "victorie")44. Semnificația cuvântului mediterraneus, care desemnează astăzi un spațiu strict maritim, s-a inversat așadar într-un mod curios de-a lungul timpului. Într-adevăr, grecii și romanii erau preocupați mai degrabă de pământurile care înconjurau marea decât de mare în sine, care era văzută doar ca un mijloc de a ajunge la destinația dorită. În Eneida lui Vergilius, marea este un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să semnifice "spațiu marin", devenind apoi, prin ștergerea termenului mare, un toponim, un nume propriu pentru Mediterana de astăzi. În jurul secolului al XV-lea î.Hr., fenicienii (popor din grupul canaanean, având aceeași origine ca și evreii) brăzdau deja Marea Mediterană în lung și în lat, transportând la bordul vaselor lor comerciale vin produs în Grecia, în Italia sau în Spania. După fenicieni, despre care legenda afirmă că ar fi inițiat Elada în arta cultivării viței-de-vie, grecii au descoperit peninsula italiană (pe care
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cu Tanit (sau Tinnit), marea zeiță cartagineză. Odată cu căderea Cartaginei, situată la articularea celor două Mediterane, cea occidentală și cea orientală, centrul de putere din Mediterană s-a deplasat către Occident, iar galerele romane vor naviga de acum de-a lungul vechilor coaste punice 48. Victoria navală a Romei a fost cea a navelor de tip "V" sau "VI" (cu referire la numărul de vâslași pentru fiecare vâslă de pe aceeași bancă) "pline de ostași asupra ușoarelor trireme (corăbii sau triere de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
al XXIII-lea și continuat în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea (conciliul s-a ținut între 1962-1965), Biserica Romană a reintrodus accesul tuturor la potir, fără a preciza de altminteri limitele. Potirul s-a transformat și el de-a lungul timpului. Timp de aproape un mileniu, cupa comuniunii era făcută din lemn. Conciliul de la Reims, din 803, a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
limitele. Potirul s-a transformat și el de-a lungul timpului. Timp de aproape un mileniu, cupa comuniunii era făcută din lemn. Conciliul de la Reims, din 803, a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
comerțului cu vinuri. Nu este deloc surprinzător că odată cu fiecare ridicare a unei mănăstiri noi, tot mai spre nord, pe măsură ce zona de influență a creștinismului se lărgea, posibilitatea creării unei podgorii era luată în considerație pentru alegerea locului. De-a lungul Evului Mediu, pe parcursul dezvoltării ordinelor călugărești, călugării și-au perfecționat metodele vitivinicole, modificând solurile, crescând și selectând soiurile de viță de vie, lucrând la exploatarea vinului și la ameliorarea lui. Călugării erau singurii care posedau o mână de lucru abundentă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]