42,528 matches
-
von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de Rezervă, funcție care îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui Hitler. Atentatul de la 20 iulie 1944 din Adăpostul lupului a fost punctul culminant al acțiunilor rezistenței germane, care încercase de mai multe ori fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței. Grupurile de conspiratori
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
culminant al acțiunilor rezistenței germane, care încercase de mai multe ori fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței. Grupurile de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr încă din 1938. Primii lideri complotiști au fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciului de informații militare, fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
declanșeze un nou război mondial. Toate aceste planuri au fost abandonate din cauza nehotărârii generalilor armatei Franz Halder și Walter von Brauchitsch, dar și din cauza incapacității, până în 1939, a puterilor occidentale de a se opune agresiunii lui Hitler. Acest grup de rezistență militară și-a amânat planurile după ce führerul a câștigat o popularitate imensă ca urmare a succesului neașteptat din bătălia Franței. În 1941, a fost format un nou grup conspirativ, condus de colonelul Henning von Tresckow, membru al statului major al
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
membru al statului major al feldmareșalului Fedor von Bock (care îi era unchi), comandantul Grupului de Armate Centru din Operațiunea Barbarossa. Tresckow a recrutat sistematic membri ai opoziției din cadrul Statului Major, formând unul dintre cele mai bine organizate grupuri de rezistență din cadrul armatei. Împotriva lui Hitler nu puteau fi făcute multe lucruri atâta vreme cât armatele germene înaintau triumfătoare în vestul Uniunii Sovietice, în anii 1941 și 1942, chiar și după eșecul din fața Moscovei (decembrie 1941), care a dus la demiterea lui Brauchitsch
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
înaintau triumfătoare în vestul Uniunii Sovietice, în anii 1941 și 1942, chiar și după eșecul din fața Moscovei (decembrie 1941), care a dus la demiterea lui Brauchitsch și Bock. În 1942, Oster și Tresckow au reușit să refacă o rețea de rezistență funcțională. Cel mai important nou recrut al lor a fost generalul Friedrich Olbricht, șeful cartierului general din Bendlerblock (Berlin), care controla un sistem independent de comunicații al unităților de rezrvă din toată Germania. Prin conectarea acestui nou recrut cu mai
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
important nou recrut al lor a fost generalul Friedrich Olbricht, șeful cartierului general din Bendlerblock (Berlin), care controla un sistem independent de comunicații al unităților de rezrvă din toată Germania. Prin conectarea acestui nou recrut cu mai vechiul grup de rezistență a lui Tresckow din Grupul de Armate Centru a fost creată o grupare care putea organiza o lovitură de stat cu sorți de izbândă. La sfârșitul aceluiași an, Tresckow și Olbricht au formulat un plan de asasinare a lui Hitler
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
început să capete o importanță mai degrabă pentru salvarea onoarei ofițerilor, familiilor lor și armatei, părând tot mai evident că evenimentul ar fi avut consecințe din ce în ce mai mici pentru cursul istoriei. Este surprinzător că, după luni de comploturi ale grupurilor de rezistență din Armată și a celor din aparatul de stat, în condițiile în care în mișcarea de rezistență erau implicați foarte mulți oameni, Gestapoul nu prinsese de veste. Gestapoul știa de fapt încă din februarie 1943 de existența grupurilor de rezistență
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
mai evident că evenimentul ar fi avut consecințe din ce în ce mai mici pentru cursul istoriei. Este surprinzător că, după luni de comploturi ale grupurilor de rezistență din Armată și a celor din aparatul de stat, în condițiile în care în mișcarea de rezistență erau implicați foarte mulți oameni, Gestapoul nu prinsese de veste. Gestapoul știa de fapt încă din februarie 1943 de existența grupurilor de rezistență din Abwehr (protejate de amiralul Wilhelm Canaris) și de rezistența civililor formată în jurul fostului primar al orașului
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
rezistență din Armată și a celor din aparatul de stat, în condițiile în care în mișcarea de rezistență erau implicați foarte mulți oameni, Gestapoul nu prinsese de veste. Gestapoul știa de fapt încă din februarie 1943 de existența grupurilor de rezistență din Abwehr (protejate de amiralul Wilhelm Canaris) și de rezistența civililor formată în jurul fostului primar al orașului Leipzig, Carl Goerdeler. Dacă toți complotiștii despre care existau informații sigure ar fi fost arestați, Gestapoului i-ar fi fost posibil să descopere
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
în condițiile în care în mișcarea de rezistență erau implicați foarte mulți oameni, Gestapoul nu prinsese de veste. Gestapoul știa de fapt încă din februarie 1943 de existența grupurilor de rezistență din Abwehr (protejate de amiralul Wilhelm Canaris) și de rezistența civililor formată în jurul fostului primar al orașului Leipzig, Carl Goerdeler. Dacă toți complotiștii despre care existau informații sigure ar fi fost arestați, Gestapoului i-ar fi fost posibil să descopere și grupul din cadrul Grupului de Armate Centru, iar atentatul din
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
să-l hotărască pe Hitler să renunțe la această ultimă decizie. Până seara, forțele sovietice începuseră deja să cucerească orașul, iar Gollwitzer a ordonat în cele din urmă garnizoanei să se retragă, în ciuda ordinelor explicite ale OKH-lui, care cereau continuarea rezistenței. Până pe 27 iunie, Corpul al 53-lea fusese dispersat, cei mai mulți dintre cei 30.000 de soldați ai acestui corp fiind uciși sau luați prizonieri. Un grup de câteva sute de germani ai diviziei a 6-a Luftwaffe a reușit la
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări ample de fortificație, atacul sovietic era sprijinit de unități de geniști dotați cu arme grele. Armata a 11-a de Gardă sovietică a atacat pe 23 iunie pe direcția
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
ale Armatei a 4-a au primit ordin să se oprească din retragere și să reziste, în ciuda faptului că fiecare dintre ele fusese depășite pe flancuri de trupele sovietice aflate în ofensivă. Hitler a proclamat Minskul "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) și a ordonat resturilor Armatei a 9-a să întărească defensiva orașului. Armata a 5-a Panzer și elemente ale Armatei a 4-a germane au a luat poziții lângă Barisau la nord-est de Minsk. Regimentele Armatei a 5
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a 4-a și a 9-a au fost încercuiți, cam 40.000 din ei au fost încercuiți, iar restul au fost capturați. Partizanii au jucat un rol de primă importanță în localizarea și distrugerea forțelor încercuite. După distrugerea oricărei rezistențe germane, forțele sovietice au primit ordinul să forțeze înaintarea spre apus cât mai departe cu putință, depășindu-și obiectivele inițiale care vizau doar eliberarea Minskului. Noile obiective erau reprezentate de eliberarea orașelor Grodno și Bialistok. Armata a 5-a Panzer
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
cei polonezi, discută încă dacă decizia de a opri ofensiva în fața porților Varșoviei în timpul insurecției organizată de Armia Krajowa a fost un act generat de necesități militare reale, sau a fost un act deliberat de distrugere a unei mișcări de rezistență poloneze care s-ar fi putut dovedi neprietenoasă în viitor. Prin comparație cu alte bătălii, aceasta a fost cea mai mare victorie sovietică. Armata Roșie a provocat un număr uriaș de pierderi germanilor și a eliberat un teritoriu vast în
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
regiunea Minskului a coincis cu distrugerea unităților germane de pe frontul de vest din punga de la Falaise. Atât pe frontul de vest cât și pe cel de răsărit, ofensivele ulterioare au fost încetinite mai degrabă de problemele de aprovizionare decât de rezistența germanilor. Totuși, germanii au reușit să transfere unități de blindate din Italia pe frontul din Polonia.
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Mișcarea daneză de rezistență (în ) a fost mișcarea clandestină insurgentă care a luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
Mișcarea daneză de rezistență (în ) a fost mișcarea clandestină insurgentă care a luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din 1943, numeroși danezi s-au implicat în lupta clandestină, care varia de la tipărirea și distribuirea de ziare ilegale până la spionaj sau sabotaje. După invadarea Danemarcei din 9 aprilie
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
dinainte de ocupație. Au apărut anumite schimbări: a fost instituită cenzura oficială, au fost instituite interdicții cu privire la comerțul și legăturile cu Aliații, iar guvernul danez a trebuit să accepte staționarea de trupe germane pe teritoriul național. Guvernul de la Copenhaga a descurajat rezistența violentă, temându-se de represaliile germanilor. Totuși, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți danezi s-au organizat în grupuri de rezistență. Când germanii au încercat să forțeze autoritățile daneze să semneze pactul anticomintern, în Copenhaga au izbucnit ample demonstrații de protest
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
Aliații, iar guvernul danez a trebuit să accepte staționarea de trupe germane pe teritoriul național. Guvernul de la Copenhaga a descurajat rezistența violentă, temându-se de represaliile germanilor. Totuși, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți danezi s-au organizat în grupuri de rezistență. Când germanii au încercat să forțeze autoritățile daneze să semneze pactul anticomintern, în Copenhaga au izbucnit ample demonstrații de protest. Numărul danezilor cu simpatii naziste a fost scăzut mai înainte de izbucnirea războiului și a rămas la niveluri scăzute și în timpul
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
ordinele germanilor. Alegerile au fost o mare dezamăgire pentru Partidul Național Socialist Danez, iar împuternicitul german („Reichsbevollmächtigter”) dr. Werner Best nu a încercat niciodată să impună un cabinet condus de liderul nazist danez Frits Clausen. În primii ani de ocupație, rezistența activă a fost reprezentată cel mult de producerea și distribuirea de presă ilegală. Nivelul scăzut al rezistenței naziste l-au determinat pe Winston Churchill să numească Danemarca „Hitler's Pet Canary” (canarul favorit al lui Hitler). După invadarea Uniunii Sovietice
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
dr. Werner Best nu a încercat niciodată să impună un cabinet condus de liderul nazist danez Frits Clausen. În primii ani de ocupație, rezistența activă a fost reprezentată cel mult de producerea și distribuirea de presă ilegală. Nivelul scăzut al rezistenței naziste l-au determinat pe Winston Churchill să numească Danemarca „Hitler's Pet Canary” (canarul favorit al lui Hitler). După invadarea Uniunii Sovietice în 1941, a fost formate primele rețele de rezistență ale comuniștilor, iat în 1942 a fost formată
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
și distribuirea de presă ilegală. Nivelul scăzut al rezistenței naziste l-au determinat pe Winston Churchill să numească Danemarca „Hitler's Pet Canary” (canarul favorit al lui Hitler). După invadarea Uniunii Sovietice în 1941, a fost formate primele rețele de rezistență ale comuniștilor, iat în 1942 a fost formată rețeaua de rezistență "BOPA". În 1942 - 1943, operațiunile rezistenței au devenit treptat mai active, ajungându-se la primele acte de sabotaj. Mai multe grupuri daneze au reușit să ia legătura cu SOE
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
au determinat pe Winston Churchill să numească Danemarca „Hitler's Pet Canary” (canarul favorit al lui Hitler). După invadarea Uniunii Sovietice în 1941, a fost formate primele rețele de rezistență ale comuniștilor, iat în 1942 a fost formată rețeaua de rezistență "BOPA". În 1942 - 1943, operațiunile rezistenței au devenit treptat mai active, ajungându-se la primele acte de sabotaj. Mai multe grupuri daneze au reușit să ia legătura cu SOE britanic, de la care au primit primiot provizii pe calea aerului. Numărul
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
numească Danemarca „Hitler's Pet Canary” (canarul favorit al lui Hitler). După invadarea Uniunii Sovietice în 1941, a fost formate primele rețele de rezistență ale comuniștilor, iat în 1942 a fost formată rețeaua de rezistență "BOPA". În 1942 - 1943, operațiunile rezistenței au devenit treptat mai active, ajungându-se la primele acte de sabotaj. Mai multe grupuri daneze au reușit să ia legătura cu SOE britanic, de la care au primit primiot provizii pe calea aerului. Numărul parașutărilor de materiale pentru rezistența daneză
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]