42,528 matches
-
operațiunile rezistenței au devenit treptat mai active, ajungându-se la primele acte de sabotaj. Mai multe grupuri daneze au reușit să ia legătura cu SOE britanic, de la care au primit primiot provizii pe calea aerului. Numărul parașutărilor de materiale pentru rezistența daneză a fost relativ scăzut până în august 1944, dar a crescut în ultima parte a războiului. Pe 23 aprilie 1940, membrii serviciilor daneze de informații au stabilit contacte cu serviciile britanice de spionaj prin mijlocirea misiunii diplomatice britanice din Stockholm
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
autoritățile daneze încercau să rezolve problema. La sfârșitul lunii august, germanii au preluat în totalitate administrarea Danemarcei. Acțiunile polițienești naziste s-au desfășurat fără vreo restricție, dar, din acel moment, tot mai mulți danezi s-au implicat în acțiunile de rezistență. A fost înființat un guvern în ilegalitate, iar guvernele aliate, care fuseseră sceptice cu privire la hotărârea Danemarcei de a lupta împotriva Germaniei, au recunoscut sus-numitul guvern în ilegalitate ca aliat deplin. În 1943, rezistența daneză a reușit să salveze aproximativ 7220
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
danezi s-au implicat în acțiunile de rezistență. A fost înființat un guvern în ilegalitate, iar guvernele aliate, care fuseseră sceptice cu privire la hotărârea Danemarcei de a lupta împotriva Germaniei, au recunoscut sus-numitul guvern în ilegalitate ca aliat deplin. În 1943, rezistența daneză a reușit să salveze aproximativ 7220 din cei circa 7800 de evrei care trăiau în Danemarca și care urmau să fie trimiși în lagărele de exterminare. Evreii au fost ajutați să ajungă în Suedia neutră. Mai târziu, Israelul a
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
aproximativ 7220 din cei circa 7800 de evrei care trăiau în Danemarca și care urmau să fie trimiși în lagărele de exterminare. Evreii au fost ajutați să ajungă în Suedia neutră. Mai târziu, Israelul a acordat mai multor membri ai rezistenței care au participat la acțiunea de salvare titlul de „Drept între popoare”. Ca urmare a cererii unanime a luptătorilor, salvatorii au fost oficial recunoscuți ca un grup organizat și decorați colectiv. Un alt succes al rezistenței daneze a fost subminarea
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
mai multor membri ai rezistenței care au participat la acțiunea de salvare titlul de „Drept între popoare”. Ca urmare a cererii unanime a luptătorilor, salvatorii au fost oficial recunoscuți ca un grup organizat și decorați colectiv. Un alt succes al rezistenței daneze a fost subminarea rețelei feroviare din țară în perioada imediat următoare a Zilei Z, acțiune care a întârziat deplasarea trupelor germane din Danemarca spre Franța. Până la sfârșitul războiului, cu prețul jertfei a aproximativ 850 de luptători, rezistența daneză a
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
succes al rezistenței daneze a fost subminarea rețelei feroviare din țară în perioada imediat următoare a Zilei Z, acțiune care a întârziat deplasarea trupelor germane din Danemarca spre Franța. Până la sfârșitul războiului, cu prețul jertfei a aproximativ 850 de luptători, rezistența daneză a obținut mai multe successe.) În Copenhaga funcționează .Muzeul rezistenței daneze
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
în perioada imediat următoare a Zilei Z, acțiune care a întârziat deplasarea trupelor germane din Danemarca spre Franța. Până la sfârșitul războiului, cu prețul jertfei a aproximativ 850 de luptători, rezistența daneză a obținut mai multe successe.) În Copenhaga funcționează .Muzeul rezistenței daneze
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
de 1600 de coroane. Acest lucru a fost posibil datorită legăturilor de prietenie dintre parohul local Valeriu Florianu și renumitul pictor. În 1948 biserica a trecut în administrarea Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu fără a fi consemnate conflicte sau mișcări de rezistență: În 1970 biserica a fost pictată în stil neobizantin de către pictorul bucureștean Dumitru Bănică, sfințirea sa fiind făcută de către mitropolitul Nicolae Mladin la data de 22 noiembrie a aceluiași an. Costul pictării bisericii a fost suportat prin contribuțiile tuturor racovicenilor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
a ținut până la 1660. În timpul răscoalei țărănești din 1381 Turnul Londrei a fost asediat în timp ce regele se afla înăuntru. Când Richard a ieșit călare să se întâlnească cu Wat Tyler, liderul rebelilor, mulțimea a pătruns în castel fără a întâmpina rezistență și a prădat Casa Nestematelor. Arhiepiscopul de Canterbury, Simon Sudbury, s-a refugiat în Capela Sfântul Ioan, sperând că mulțimea îi va respecta sanctuarul. El a fost însă luat de acolo și decapitat pe Dealul Turnului. După șase ani, au
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
(în limba greacă:Εθνική Αντίσταση, "Rezistența Națională") este un termen generic sub care sunt cunoscute grupurile înarmate sau neînarmate din întreg spectul politic elen care au opus rezistență ocupației Axei în perioada 1941-1944 în timpul celui de- al doilea război mondial. Apariția mișcărilor de rezistență a fost
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
(în limba greacă:Εθνική Αντίσταση, "Rezistența Națională") este un termen generic sub care sunt cunoscute grupurile înarmate sau neînarmate din întreg spectul politic elen care au opus rezistență ocupației Axei în perioada 1941-1944 în timpul celui de- al doilea război mondial. Apariția mișcărilor de rezistență a fost declanșată de invadarea țării și ocupația puterilor Axei (Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria) din 1941 - 1944. Italia a declanșat prima încercare
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Εθνική Αντίσταση, "Rezistența Națională") este un termen generic sub care sunt cunoscute grupurile înarmate sau neînarmate din întreg spectul politic elen care au opus rezistență ocupației Axei în perioada 1941-1944 în timpul celui de- al doilea război mondial. Apariția mișcărilor de rezistență a fost declanșată de invadarea țării și ocupația puterilor Axei (Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria) din 1941 - 1944. Italia a declanșat prima încercare de ocupare a Greciei prin atacul din 1940 declanșat de pe teritoriul Albaniei, atac care a fost
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
de Uniunea Sovietică. Aliații occidentali au încurajat în mod constant, ba chiar l-au silit pe regele Greciei să numească miniștri liberali. Doar doi dintre miniștii guvernului elen din exil erau membri ai fostului regimului dictatorila interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
foametei, a făcut ca guvernul colaboraționist să-și piardă orice urmă de credibilitate în rândurile populației grecești. În plus, un număr de ofițeri superiori ai regimului dictatorial interbelic au colaborat cu ocupanții germani, ocupând diferite posturi administrative. Primul act de rezistență din Grecia a avut loc în Atena în noaptea de 30 mai 1941. Doi studenți tineri, Apostolos Siantas și Manolis Glezos, au escaladat nevăzuți fațada de nord-vest a Acropolisului și au doborât steagul german cu svastică, plasat aici de autoritățile
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Atena în noaptea de 30 mai 1941. Doi studenți tineri, Apostolos Siantas și Manolis Glezos, au escaladat nevăzuți fațada de nord-vest a Acropolisului și au doborât steagul german cu svastică, plasat aici de autoritățile de ocupație. Prima mișcare organizată de rezistență a apărut în nordul Greciei, unde ocuparea de către Bulgaria a unor teritorii elene au răscolit sentimentele naționaliste. Prima mare rebeliune populară a apărut în jurul orașului Drama din Macedonia Răsăriteană, în zona de ocupație bulgară. Autoritățile bulgare inițiaseră o operațiune la
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
dreapta „Apărătorii Greciei Nordice” (YBE). Primele formațiuni înarmate („"andartes"”) au apărut în munții macedoniei prin octombrie 1941, iar primele înfruntări armate cu germanii au dus la împușcare drept represalii a 488 de civili eleni. Aceste represalii au făcut ca mișcările rezistenței să fie diminuate în următoarele câteva luni. Până în cele din urmă, astfel de acțiuni violente de represiune, combinate cu jaful efectuat de germani au determinat reaprinderea inițiativei luptei împotriva ocupanților germani. Lipsa de legitimitate a guvernului marionetă și inactivitatea celor
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Această situație a dus la apariția de noi grupări, din care politicienii activi în perioada interbelică erau aproape cu desăvârșire absenți, care și-au asumat rolul de forțe de opoziție fața de puterile de ocupație. Primul grup important grup de rezistență a fost Liga Națională Republicană Greacă (EDES) condusă de colonelul demobilizat Napoleon Zervas. Următorul grup a fost Frontul de Eliberare Națională (de orientare comunistă), fondată pe 27 septembrie 1941 pe principiile „frontului larg unit împotriva fascismului”, prin care au fost
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
de Eliberare Națională (de orientare comunistă), fondată pe 27 septembrie 1941 pe principiile „frontului larg unit împotriva fascismului”, prin care au fost atrași în luptă și numeroși ne-comuniști. EAM s-a transformat rapid în cel mai numeros grup de rezistență și cea mai mare mișcare de masă de până atunci din Grecia. Cel de-al treilea grup era „Eliberare Națională și Socială” (EKKA), de orientare liberală și antimonarhică, condus de Georgios Kartalis și colonelul Dimitrios Psarros. Altă organizație controlată de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
rețeaua de drumuri de-a dreptul primitivă, iar controlul statului în afara orașelor era exercitat prin intermediul jandarmeriei, preoțimii și corpului învățătorilor. Începând din 1942, datorită slăbiciunii guvernului central de la Atena, zona rurală a scăpat treptat de sub controlul autorităților, în vreme ce grupurile de rezistență s-au întărit și s-au organizat în paralel și mult mai eficient decât statul. În februarie 1942, Comitetul Central al EAM a decis formarea corpului militar numit Armata Populară de Eliberare Națională (ELAS) condus de Aris Velouchiotis, care și-
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
a format la rândul lui propriile forțe înarmate, "Regimentul 5/42 evzones" sub comanda lui Dimitrios Psarros, care a avut ca zonă principală de acțiune Munții Giona. Până în vara anului 1942, autoritățile de ocupație nu au dat prea multă importanță rezistenței armate, care era încă în faza de organizare. Italienii, care controlau cea mai mare parte a zonei rurale, considerau că situația poate fi ținută sub control. Mișcările de rezistență s-au întărit neîncetat, EAM/ELAS extinzându-se rapid. Grupurile armate
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
anului 1942, autoritățile de ocupație nu au dat prea multă importanță rezistenței armate, care era încă în faza de organizare. Italienii, care controlau cea mai mare parte a zonei rurale, considerau că situația poate fi ținută sub control. Mișcările de rezistență s-au întărit neîncetat, EAM/ELAS extinzându-se rapid. Grupurile armate elene au început să atace și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui dintre cele mai spectaculoase acte de sabotaj ale războiului, aruncarea în aer pe 25 noiembrie 1942 a podului de cale ferată de la Gorgopotamos, care
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui dintre cele mai spectaculoase acte de sabotaj ale războiului, aruncarea în aer pe 25 noiembrie 1942 a podului de cale ferată de la Gorgopotamos, care asigura legătura dintre nordul și
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
rezultatul colaborării dintre britanici și ELAS și EDES (Operațiunea "Harling". Operațiunea a fost dusă la îndeplinire de 12 agenți SOE și o forță unită ELAS-EDES. Această acțiune a fost prima și ultima dată în care cele două mari grupuri de rezistență au colaborat, în scurtă vreme rivalitățile militare și ideologice despărțindu-le într-un mod ireconciliabil. Atacurile constante și sabotajele împotriva ocupanților au dus la capturarea a câteva sute de prizonieri italieni și a unei mari cantități de echipament militar. Până la
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Sarafis. EAM/ELAS era la acea dată singurul grup cu prezență națională, în vreme ce EDES își limita operațiunile la regiunea Epirului, iar EKKA acționa într-o zonă restrânsă din Grecia centrală. Capitularea Italiei din septembrie 1943 a fost un cadou neașteptat pentru rezistență. Cei mai mulți soldați italieni au fost dezarmați și internați rapid de germani, dar o mare cantitate de arme, muniție și soldați au căzut în mâinile rezistenței. Astfel Divizia "Pinerolo" și Regimentul de cavalerie "Aosta" au fost capturați de guerilele EAM. Germanii
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]