40,574 matches
-
Rejewski și colegii săi studenți Henryk Zygalski și Jerzy Różycki au fost printre puținii care puteau să țină pasul și la curs și la studiile lor obișnuite. Rejewski a absolvit cu diplomă de master în matematică la 1 martie 1929; teza sa a fost intitulată „Teoria funcțiilor dublu periodice de speța a doua și a treia și aplicațiile lor”. După câteva săptămâni, a început primul an dintr-un curs de statistică actuarială la Göttingen, Germania. Nu a mai terminat acest curs
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
ș.a. La "Institutul Pedagogic din Baia Mare", azi "Universitatea de Nord din Baia Mare" a fost preparator (1964-1966), asistent (1966-1972), lector (1972-1984). A obținut titlul de doctor la "Institutul de Lingvistică și Istorie literară al Academiei Române", filiala Cluj-Napoca, în anul 1976, cu teza "Sistemul lexico-semantic al termenilor ce denumesc părțile corpului uman în limba română", sub îndrumarea prof. dr. doc. Béla Kelemen. Referenți au fost acad. Al. Graur (București), prof. univ. dr. M. Zdrenghea (Cluj) și prof. univ. dr. Gh. Pop (Baia Mare). În 1978-1979
Nicolae Felecan () [Corola-website/Science/314172_a_315501]
-
liciteze pentru această zonă, deoarece s-a născut chiar la Soveja: „În Vrancea, unde s-a născut balada Miorița, un munte se cheamă și azi Răiuț, adică «raiul mic»”. Adrian Fochi (1964) - născut la Cernăuți - n-a agreat niciodată această teză: Miorița e „cu atât mai puțin vrânceană, cum ar dori-o patriotismul local al unui folclorist din acea parte a țării”. Copleșit însă de perseverența „moldovenilor”, în anul 1964 A. Fochi realizează un compromis. Fiind un susținător fervent al obârșiei
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
generat în Transilvania o versiune-colind” Cititor atent al studiului Apostol- Fochi (1964), Mircea Eliade (1970, născut la București) preia anumite informații din monografie și le reformulează în comentariul dedicat mioarei năzdrăvane. Acesta este motivul pentru care regăsim în concepția eliadiană teza „integrării” și a „adaptării” baladei Miorița în repertoriul colindelor transilvănene: „În Transilvania, Miorița se întâlnește și sub formă de baladă, dar este mai ales cunoscută sub formă de colind. Evident, odată integrată în repertoriul colindelor, Miorița s-a adaptat condițiilor
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
de colind. Evident, odată integrată în repertoriul colindelor, Miorița s-a adaptat condițiilor specifice acestui gen de literatură orală”. Cu toate acestea, Mircea Eliade sesizează în colinde „stadiile cele mai arhaice ale spiritualității românești”. Octavian Buhociu (1979) respinge și el teza potrivit căreia variantele transilvănene ar fi anterioare variantelor moldo-muntene, deoarece nu-și imaginează „cum s-a trecut de la colindă la cântecul Mioarei”. În viziunea sa, varianta transilvăneană este o sinteză a baladei, din care s-a eliminat unul dintre protagoniști
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
mielul la junghiere, cu toate că în cântec se zice că el ar fi mai voinic”, are o atitudine „cu totul neînțeleasă, nenaturală”, în special dacă ne gândim că ciobanii „sunt foarte îndrăzneți și bătăioși” Pornind de la aceste premise, A. Densușianu reia teza lui Alecu Russo și afirmă că, într-adevăr, Miorița trebuie să fi fost o epopee pastorală autohtonă, ivită în mișcarea de transhumanță, însă ceea ce s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
de apărare a vieții” , este de părere exegetul. Adrian Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
și întărește aceeași idee: „Ibrăileanu, de pildă, a stăruit în ideea că poezia populară e creată de un singur individ, așa cum s-a întâmplat și cu Miorița, pornită din «capul unui păstor genial din Carpați»”. Constantin Ciopraga(1992) reia această teză, după ce în prealabil o adaptează concepțiilor contemporane referitoare la riturile de inițiere, de integrare (profesională, comunitară ori în societăți elitiste) și de accesare a unei cunoașteri superioare: „Cum nimeni nu se poate prevala de o experiență personală a morții, parabola
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
adică le-ar fi contrafăcut, dar el ar fi de fapt autorul unor capodopere ca Miorița, opinie care persistă și azi printre intelectuali și este exprimată în publicații, fără rezerve” (I.C. Chițimia, 1968). Autorul acestei observații consideră actuală necesitatea demontării tezei și o face aducând drept argument scrisoarea-comentariu către Alecu Hurmuzachi, unde Vasile Alecsandri mărturisea: „Eu nu cred să fie întreagă, dar cât este măcar, ea plătește în ochii mei un poem neprețuit și de care noi, românii, ne putem făli
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
ei" (Vălenii de Munte, 1910), își expune punctul de vedere despre vechimea și modul în care a luat naștere Miorița. O lucrare controversată publică Th. D. Speranția (1856-1929) în anul 1915, („Miorița și călușarii, urme de la daci”) prin care lansează teza nespecificității naționale a Mioriței, afirmând că de fapt balada este o rămășiță a unui cult cabiric. În anul 1924, Dumitru Caracostea (1879-1964) publică, în Convorbiri literare, cea de-a doua parte a studiului "Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia. Obiecțiile
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă și trece în revistă câteva repere ale fenomenului cultural generat de baladă. În final inserează prima antologie națională a variantelor din ambele versiuni (baladă și colind), o parte
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
din două perspective interesante. Capitolul „În căutarea epocii de comunitate culturală străromână” vizează geneza și circulația textelor mioritice (prin raportare la variantele aromâne), iar capitolul „Câteva capodopere în lumina eternității” debutează cu unele aprecieri despre Miorița - un rezumat tematic, reluarea tezei „morții tânărului nelumit” ca germene al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea Eliade (1907-1986) publică, în 1970, la Paris, prima ediție a volumul "De la Zalmoxis la Genghis-Han - Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Occidentale", în cuprinsul
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
ulei/pânză); Natură statică cu vază roșie (2001,ulei/pânză); Edificiu (2001, ulei/pânză); Cariatidele odihnindu-se (2002, ulei/pânză); Timpul cariatidelor (2002, ulei/pânză); Corabia visurilor (2002, ulei/pânză); Lucia (2002, ulei/pânză); 7 martie 2003 (2003, ulei/pânză); Teză (2003, ulei/pânză); Antiteză (2003, ulei/pânză); Portretul lui Silviu Fusu (2003, ulei/pânză); Povestea romantică (2003, ulei/pânză); Poarta spre biserică (2004, ulei/pânză); Parcova (2004, ulei/pânză); Modus vivendi (2004,ulei/pânză); O amintire caldă (2004, ulei/pânză
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
cu foc! Vântul când a bate / Prin ele-a răzbate / Ș-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge / Cu lacrimi de sânge!” (varianta Alecsandri). Comentariile exegeților pe această temă au variat în funcție de interesul de a demonstra o anumită teză și nu au depășit sfera unor ipoteze reluate până la saturație. În opinia lui Adrian Fochi (1964) păstorul nu dorește să i se pună cruce la cap (eventual fluier sau tobă), tot așa cum nu dorește să fie îngropat în cimitir. Analizând
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
înainte și înapoi ale planetelor, pe care Kepler le-a caracterizat drept un „covrig”. Copernicus îl citează pe Aristarh într-un manuscris ne publicat din lucrarea "De revolutionibus" (care s-a păstrat), deci cunoștea cel puțin un susținător anterior al tezei heliocentrice. Totuși, în versiunea publicată, se limitează la a nota că în lucrările lui Cicero a găsit o descriere a teoriilor lui Hicetas și că Plutarh îi furnizase o relatare a pitagoreenilor Heraclides Ponticus, Philolaus, și Ecphantus. Acești autori propuseseră
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. , poet al generației optzeciste, eseist, editor român american, s-a născut la 9 septembrie 1951, la București. Este licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1977. Doctor în Filosofie din anul 2002, cu teza: "Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului românesc". A fost membru al cenaclului Universitas condus de Mircea Martin. În 1990, începe publicarea revistei "Noul Criterion" care va apare în câteva numere. În 1991, se stabilește în
Gabriel Stănescu () [Corola-website/Science/314224_a_315553]
-
devină un domeniu de sine stătător asemeni filosofiei limbajului, filosofiei științei, or altor ramuri ale filosofiei. Una dintre problemele filosofiei biologiei este relația dintre reducționismul științific și holism. Putem distinge trei direcții de cercetare în filosofia biologiei. Mai întâi, abordarea tezelor generale din filosofia științei în contextual biologiei. Un exemplu în acest sens ar fi dezbaterea generată de încercarea lui Kenneth F. Schaffner de a aplica modelul logic empiricist al teoriei reducționiste la relația dintre genetica clasică Mendeliană și, pe atunci
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
la Liceul Teoretic din Tg.Ocna și Onești, jud.Bacău (1962-1966). În perioada 1967-1972 este student al Facultății de Filologie, Secția Română-Italiană, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, terminând ca Șef de Promoție. Obține Doctoratul în literatură română cu teza „Ion Creangă - Măștile Inocenței", în 2000. Este muzeograf la Bojdeuca lui Ion Creangă (1972-1975) și coordonatorul instituției (din 1990 până astăzi). Lucrează la Muzeul Literaturii Române Iași, Casa Memorială „Vasile Pogor” (1975-1984) și devine Șef de Secție a M.L.R. (1984-1989
Constantin Parascan () [Corola-website/Science/314256_a_315585]
-
dezvoltarea producțiunii muzicale românești", să promoveze tiparul și execuția lucrărilor, să apere drepturile de autor ale membrilor ei și în final "să se ocupe de orice chestiune care ar atinge muzica sau muzicanții români". Inutil a demonstra că cele patru teze primordiale și-au păstrat actualitatea, regăsindu-se și în cuprinsul articolelor ultimului Statut al U.C.M.R. (din 1993). Reiese cu claritate intenția fondatorilor de a întemeia un for de importanță națională, a cărui menire consta în susținerea și promovarea valorilor
Editura Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România () [Corola-website/Science/314275_a_315604]
-
papii și episcopii se îmbogățeau. Oamenii aveau nevoie de o transformare a bisericii. Reforma a primit un puternic impuls în 1517 când preotul german Martin Luther a bătut în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg o listă cu 95 de teze care critica rolul Bisericii, detestând vânzarea de indulgențe.A fost acuzat de erezie și excomunicat în 1521. Dar și-a câștigat susținători în Germania și Elveția unde și-a întemiat o biserică proprie-Biserica Luterană. În Elveția, reforma a fost condusă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la reviste culturale magrebiene, a fost deasemenea președinte al Uniunii Scriitorilor Marocani. Este cunoscut mai ales pentru opera sa critică, a tradus texte importante din noua critică occidentală (Roland Barthes, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Mihail Bahtin) și este autorul unei teze despre inițiatorul criticii egiptene moderne Muhammad Mandur. A urmat studiile universitare la Cairo și Rabat iar în 1973 obține titlul de doctor de la Universitatea Sorbona. Operele sale literare se bucură de succes atât în Maroc cât și în întreaga lume
Muhammad Barrada () [Corola-website/Science/314403_a_315732]
-
Geografie Fizică al institutului sus-menționat. În anul 1982 s-a înscris pentru a urma un curs post-universitar în domeniul geografiei economice, sociale și politice al Universității de Stat din Leningrad, absolvindu-l în 1985. În același an și-a susținut teza de candidat în științe geografice cu titlul: "Legături economice și de transport ale complexului agro-industrial al RSS Moldovenești și căi de raționalizare". A obținut la 28 noiembrie 1985 titlul academic de candidat în științe geografice (specialitatea 11.00.02 “geografie
Mihail Burla () [Corola-website/Science/313271_a_314600]
-
Remaking of World Order) este o carte scrisă de Samuel P. Huntington în 1996. Samuel Phillips Huntington este profesor la Harvard și un analist politic care a obținut notorietatea internațională prin lucrarea “ și refacerea ordinii mondiale” (1996), în care susține teza unei noi ordini mondiale, instaurată la sfârșitul Războiului Rece. Teoria propusă de acesta, a fost formulată pentru prima oară în 1993, în “Foreign Affairs”, unde a publicat un articol intitulat “Ciocnirea civilizațiilor?”. Articolul era o reacție la cartea lui Francis
Ciocnirea civilizațiilor () [Corola-website/Science/313292_a_314621]
-
devenit singura alternativă ideologică pentru națiunile contemporane. Astfel, Francis Fukuyama argumenta că lumea a atins “sfârșitul istoriei”. Huntington crede în schimb că în timp ce epoca ideologiilor a apus, lumea s-a întors la o stare normală caracterizată prin conflicte culturale. În teza sa, el argumentează că principală cauză a conflictelor în viitor vor fi diferențele de ordin cultural și religios. Ca o extensie, el arată că conceptul de civilizație, ca cea mai inaltă formă de exprimare a identitații culturale, va deveni din ce în ce mai
Ciocnirea civilizațiilor () [Corola-website/Science/313292_a_314621]