46,969 matches
-
ar fi făcut o situație și ne-siguranța de azi ar fi trecut, era convinsă că tu vei vedea lucrurile cu alți ochi. Atunci, spunea ea, aveau să-ți ajute amândoi, ea făcând pe secretara ta, el și Tudorel procurîndu-ți comenzile pe care le visezi tu. Mai zicea că o să te oblige să-ți faci o casă a ta, un palat, cum merită un arhitect, nu să stai ca-n cort, cu chirie sau tolerat. Dar fără învoirea ta nu s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Altă dată, chiar alterat sufletește, Pomponescu s-ar fi sprijinit pe argumente de bun-simț și noblețe: "Exagerezi, Mamy, crezând că un ministru are căderea să se amestece în asemenea chestii. Nu este elegant. E în dreptul oricărui arhitect să primească o comandă. Că nu ne place monumentul, asta e altceva, putem să-l criticăm. Ioanide își poate permite luxul să construiască lucruri discutabile." De data aceasta, Pomponescu tăcu sumbru, evitând totuși a aproba oral pe madam Pomponescu. Câtva timp, ministrul visă câteva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Stai să-ți explic. Și Gaittany îi debită planul lui. În acest timp Ioanide medita următoarele: "Nenorocitului ăstuia de Gaittany i-a intrat în cap, după spusele unuia și altuia, că sunt un fel de reparator de case. În loc să primesc comanda unui Coliseu sau a unor terme, tencuiesc subsoluri." . - Sper că accepți! Încheie Gaittany. . - Ar fi absurd să te refuz. . - E-n regulă! strigă entuziast conservatorul Casei de Artă.Îți mulțumesc din toată inima. . - Pentru puțin! glumi Ioanide. . - Acum să trecem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
credincios. Cât despre Cioarec, Hangerlioaica "se anfișa". Un individ oarecare, bun pentru asemenea lovituri. Hangerlioaica, îmbrăcată ca o stareță violetă, trecu în ținută patetică pe la toți marii demnitari și șefi de partide, bineînțeles anunțîndu-se prin secretar și păstrând ținuta de comandă chiar și în implorație. Prin rudele cu acces la palat, duse lamentele mai departe. În fine, făcu ocolul ambasadelor și legațiilor. - Aidez-moi, mon cher ambassadeur, striga ea, les misérables vont massacrer nos pauvres enfants!1 Era cam paradoxal să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
shakespeariene, care s-a lăsat împușcat într-un teatru, de poliție, la o reprezentație fantastică cu cagularzi. Ca spectacol, accidentul a fost foarte reușit. Cioarec e un monstru de cruzime, un măcelar mic de stat și pipernicit, care ucide la comandă, fără nici un fel de complicație teoretică. Zice că atunci când era mic toți îl chemau să le taie găinile și a rămas cu acest tic nevinovat. Un prinț ca mine trebuie din nefericire să aibă în suita sa și astfel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și încă și aici era o rezervă de făcut: câinii și caii lui Hangerliu aveau un pedigree. Hangerlioaica nu ascundea veleitatea de a lua ea în mână frânele răzmeritei și întocmise o listă de rubedenii de împins în locurile de comandă. Dăduse câteva declarații la ziarele din străinătate și pregătea o slujbă religioasă impozantă în amintirea lui Hangerliu la Mitropolie, cu care prilej ar fi luat parte fetele de la orfelinat și unitatea militară căreia îi aparținuse prințul, plus numeroasa familie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i comunice dacă s-a hotărât să adopte proiectul. Negustorul plecă și de atunci nu mai dădu nici un semn. Astfel, prima încercare profesională a lui Pomponescu, după căderea din minister, se soldă cu un eșec, și arhitectul, care pierduse comanda, aruncă toate schițele într-un sertar și reveni iarăși la lectura lui Maupassant. Își împărțise ziua după un program foarte rigid. Dimineața, după ce își făcea cu atenție toaleta, intra în sufragerie, îmbrăcat cu îngrijire, bărbierit și pieptănat, făcea ritualele civilități
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi fost dimensional mai mult sau mai puțin uniforme și în același stil, însă cu detalii care să le dea personalitate. Ioanide era priceput în a face zece fațade aparent identice și cu toate astea inefabil distincte. Primind o asemenea comandă, putea să-și ridice o casă și pentru el, fără nici un scrupul, totul ar fi fost prevăzut în contract, deoarece angajarea s-ar fi făcut pentru parcul în complexul lui. . - Aș face un lucru bun dacă mi-ar permite să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mână. Toate aceste cumpăraturi și înfrumusețări presupuneau din partea lui Ioanide bani. Îi avea. Acum, că nu mai făcea caz de artă cu orice preț și renunțase descurajat la ideea unui București în stil grec, primea un număr foarte mare de comenzi. Devenise arhitectul la modă. În ciuda evenimentelor, se construia înfrigurat, deoarece oamenii cu depozite de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în-cercînd a lua după ele și pe Ioanide. - Nu e nici un pericol, zise el calm. Această casă nu seva dărâma. Într-adevăr, nici una din construcțiile lui Ioanide nu suferi de pe urma cutremurului, și Ioanide primi după aceea un număr incalculabil de comenzi de reparații. Însă fenomenul care agravă panica asistenței, aruncând o notă de supranatural, deși totul se lămuri apoi, fu următorul. Din cauza deplasării mecanismului, pendulul lui Saferian începu să bată la infinit până la desfășurarea întregului arc, acompaniind clătinările lustrelor de cristal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fi întreținut de femei îi era intolerabil. l se înfipsese în creier ideea, mai ales în urma retragerii din partea negustorului a propunerii de a construi cinematograful, că va cădea în mizerie. Era sigur că nimeni nu-i va da nici o comandă și că va ajunge la mari umilințe. Crescut toată viața în belșug și biruind fără efort, Pomponescu n-avea curaj să înfrunte viața, și de altfel instinctul îi spunea că, dacă un anonim se poate adapta oricăror împrejurări, un om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide? . - Că sunteți un maestru al echilibrului, putând construi șipe un metru pătrat, în evantai. - Mă consideră deci un tehnician. Totuși e frumos din partea lui. Hagienuș aduse vorba despre oratorie, observând că acum nu se mai vorbea, se dădeau numai comenzi militare. -- Hei, unde e vremea când se îndesa lumea să te asculte vorbind, domnule Pomponescu! . - Crezi, stimula profesorul de beton armat, că discursurilemele erau de natură a produce plăcere cuiva cu totul dezinteresat? . - Cum vorbești, domnule Pomponescu, superi peDumnezeu! Discursurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa, dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem la mine acasă, zise ea. — Te rog, dă-mi voie să plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămase în picioare, își încrucișă brațele, își împreună sprîncenele lîngă șaua nasului și spuse cu o voce fermă și liniștită: — Te sfătuiesc să nu ieși pe ușa aia, Duncan. — Hopa! Nu ești în formă atunci cînd trebuie să recurgi la comenzi, zise Thaw, dar zăbovi. De ce să nu ies pe ușa asta? întrebă el pe un ton plîngăreț. — Pentru c-ai face mai bine să nu, spuse Drummond, ducîndu-l din nou în bucătărie. Sînt slab, zise Thaw așezîndu-se pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ala aia dă a’tă? îl întrebă ea, bătîndu-se peste buza rubinie de jos cu capătul creionului. Vorbea tărăgănat, căci dobîndise un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încă bani din bursă. Și pastorul zice că oamenii ar putea să strîngă ceva bani, cînd pictura o să fie gata. Și cîți or să fie? Douăzeci de lire? Paisprezece? Opt? — O să se facă multă publicitate, tată. Poate o să obțin alte comenzi, pe bani, pentru cafenele și cîrciumi. Tavanul e gata. Ce crezi? — Eu nu judec de unul singur pictura, Duncan! Țin seama de opiniile experților. Și tu te-ai certat cu experții. — Experții care contează sîntum noi doi, singurele ființe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse McAlpin. Eu, cel puțin. Vino să bem ceva. — Bucuros! Unde? — Nu uita că n-am decît o jumătate de coroană, observă Drummond. — Eu am douăzeci și șase de lire, zise Thaw, care trebuie să mă țină pînă la următoarea comandă. — Asta e cu siguranță seara Wine 64, spuse Drummond. — Ce-i Wine 64? — Nu se bea nici o picătură înainte de a împlini șaizeci și patru de zile; cu toate astea, paharul nu costă mai mult de patru penny. E atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi e client și cazul lui merită... — Ei, ei, ei! zise Gilchrist vesel. Aici sîntem la distracție, nu la lucru. Ce doriți să beți? Un whisky la fel de mare ca al dumneavoastră, zise Macfee. — Și eu la fel, spuse Lanark. Gilchrist comandă. Macfee era atras de domnișoara Maheen, care își întoarcea capul la intervale regulate, zîmbind fiecăruia pe rînd. De ce nu bei? o întrebă el cînd zîmbetul ei de-o clipă i se adresă. — Nu bea, spuse Pettigrew neprietenos. — Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne mulțumim să folosim așa ceva. Ridică o oală de noapte. — Aceia dintre voi care au copii mici poate că au una deja. Stocuri noi sînt aduse rapid în magazine de la uzina Cortexin Adhoc Sanitation din New Cumbernauld. S-au dat comenzi mari la o mică fabrică din Unthank, care încă produce antichități din lut, și vom impulsiona astfel o parte neglijată a economiei orașului. Și, deși mulți vor trebui să se descurce fără așa ceva o perioadă scurtă de timp, sînt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea relaxat între etaje sub artificii și deasupra mulțimii. Dădu din cap la cei de jos și gîndi: „Mîine o să vă apăr pe toți“. își duse trabucul la buze, se răsuci și privi cu atenție galeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cules și depozitat. Sub turnul bogăției statului, surplusul sacru de grîne este socat: e sacru pentru că un sac cu grîne poate ține în viață o familie timp de o lună. Grîul este viață depozitată. Cei care-l au îi pot comanda pe ceilalți. Casa aceea mare aparține omului modern, asemeni nouă, nu prea priceput în a crește sau a produce lucruri, ci în a-i administra pe cei care fac aceste lucruri. Lîngă acea casă mare se află o piață de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur, slavă Domnului. Auzi puștile? în depărtare se auziră pocnete. Cum pot oamenii să lupte pe asemenea vremuri? întrebă Lanark cu o voce ascuțită de indignare. — Galaxia Corquantal încearcă să lichideze uzina Unthank, dar Producătorii, Transferații și Reparatorii au ajutat Comanda Apărării pentru a-i sprijini pe Garanți împotriva lor, așa că membrii care-au mai rămas din consiliu i-au trimis pe Cocquigrues. Nu înțeleg o iotă. Ce sînt acești Cocquigrues? O să-ți spun la timpul potrivit. Jos, în oraș, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark. Se auzea un iureș depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apele în stația de epurare a localității. (figura 1.1.7.) Stația de pompare se află într-o incintă împrejmuită de un gard metalic. Tot în această incintă se mai află o clădire anexă în care este tabloul electric de comandă și control a echipamentelor de pompare din chesonul stațiilor de pompare SPAU2 și SP3. De asemenea în această clădire sunt scule pentru intervenții precum și echipamente și accesorii de schimb ale stațiilor de pompare. Stația de pompare SP 3 este o
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]