39,851 matches
-
imense și clădiri pe aproape nimic, în comparație cu "valoarea lor reală". Supraevaluarea legală a asignatului permite cumpărarea unor bunuri, în consecință, subevaluate.. Pentru susținerea asignatului, sunt votate, în mod succesiv, legi mereu mai dure, precum închiderea provizorie a "Bursei din Paris" (Decretul din 27 iunie 1793) și sfârșitul publicării ratelor de schimb în 1793, pentru limitarea speculei, dar și grele amenzi și grave pedepse cu închisoarea pentru orice persoană surprinsă vânzând aur ori argint, ori tratând diferit moneda de hârtie și metalele
Asignat () [Corola-website/Science/323591_a_324920]
-
în persoană, să-și retragă aurul, ceea ce provoacă răzmerițe. Cursurile acțiunilor sunt în scădere, fără ca Law să poată reuși să le controleze. La 17 iulie, 7 morți sunt adunați, ca urmare a răzmeriței de pe "strada Quincampoix". La 21 iulie, un decret instituie o semibancrută. Parlamentul, care încearcă să reziste, este exilat la Pontoise. Acest lucru, conduce la precipitarea căderii sistemului, care este suprimat prin paliere, în septembrie și în octombrie. La 10 octombrie, se anunță suspendarea bancnotelor, începând din 1 noiembrie
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
controlor general al finanțelor, fuge din Paris, la 4 noiembrie, înainte de a se exila la Veneția. Este înlocuit în funcție de Le Peletier de La Houssaye. Lichidarea sistemului este încredințată "fraților Paris", foști intendenți militari îmbogățiți în timpul "Războiului de Succesiune a Spaniei". Un decret din 28 octombrie îi obligă pe deținătorii de acțiuni să le ducă la ștampilat, la sediul societății. Cei considerați « de bună credință » le vor primi cam peste opt zile, ceilalți... peste trei ani. Sistemul « ștampilei » este eșalonat din 2 ianuarie
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
excepționale în economia națională și în cultura. A avut un statut similar cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, care era acordat pentru fapte eroice, dar care spre deosebire de acesta nu era acordată cetățenilor străini. Titlul onorific a fost introdus prin decretul Prezidiumului Suprem Sovietic al Uniunii Sovietice la 27 decembrie 1938. Inițial, Eroilor Muncii Socialiste le era acordat cea mai mare decorație a Uniunii Sovietice, Ordinul lui Lenin și un certificat al Prezidiului Suprem Sovietic al Uniunii Sovietice. Pentru ai diferenția
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
a Uniunii Sovietice, Ordinul lui Lenin și un certificat al Prezidiului Suprem Sovietic al Uniunii Sovietice. Pentru ai diferenția pe eroii muncii socialiste de alti beneficiari ai Ordinului lui Lenin, a fost introdusă Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” prin decret al Prezidiumului în 22 mai 1940, care însoțea Ordinul lui Lenin și Certificatul. Primul beneficiar al premiului a fost Iosif Stalin, premiat de Prezidiul Suprem al Uniunii Sovietice în 20 decembrie 1939, dar nu a purtat medalia niciodată, așa cum nu
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
de (inclusiv 4.497 de femei). 150 de oameni (inclusiv 25 femei) au prmit de două sau mai multe ori Medalia „Secera și Ciocanul”. În 1991, la disoluția Uniunii Sovietice erau 20.000 de persoane care primiseră titlul. Printr-un decret din 14 mai 1974 a fost aprobat un Regulament cu privire la titlul de Erou al Muncii Socialiste, în noua ediție. Dispozițiile acestui regulament specificau că cei care aveau titlul de „Erou al Muncii Socialiste” este cel mai înalt grad de distincție
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
stelei era de 33.5 mm. În centrul avers se află un ciocan și secera în relief, de 14 și 13 mm. Această cântărește 15.25 grame. În România, titlul onorific „Eroul al Muncii Socialiste - RPR” a fost introdus prin Decretul 161 din 1951, modificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 140 din 1971 și a fost abrogat prin legea 7/1998. Pe langă titlul de „Erou al Muncii Socialiste” beneficiarul primea și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” precum și alte
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
În centrul avers se află un ciocan și secera în relief, de 14 și 13 mm. Această cântărește 15.25 grame. În România, titlul onorific „Eroul al Muncii Socialiste - RPR” a fost introdus prin Decretul 161 din 1951, modificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 140 din 1971 și a fost abrogat prin legea 7/1998. Pe langă titlul de „Erou al Muncii Socialiste” beneficiarul primea și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” precum și alte privilegii și beneficii, printre care scutire
Erou al Muncii Socialiste () [Corola-website/Science/323705_a_325034]
-
Iug"). Alte două unități ale forțelor cecene promoscovite, "Est" și "Vest" ("Vostok" și "Zapad") sunt comandate de Sulim Iamadaev ("Vostok") și Said-Magomed Kakiev ("Zapad"). Pe 16 aprilie 2009, șeful Serviciului Federal de Securitate, Alexandr Bortnikov, anunța că a fost „anulat decretul de impunere a operațiunilor antiteroriste din teritoriu, cu începere de la miezul nopții”. Conform președintelui cecen Ramzan Kadîrov, anunțul însemna că războiul s-a terminat cu victoria forțelor pro-ruse. Totuși, în timp ce Cecenia a fost în general stabilizată, au continuat ciocniri locale
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
și la prigoana contra lui Rafael Haag. Toate aceste detalii se găsesc în diversele dosare, păstrate la CNSAS, și nu au fost tematizate în puținele studii care au apărut după 1990 sub semnătura unor istorici apropiați de Biserica Catolică. În urma decretului 500, din 10 august 1964, pentru conferirea unor ordine și medalii Pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei, Monseniorul Francisc Augustin, a fost decorat cu Ordinul Steaua
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
intrând în vigoare la 1 februarie 1954. A fost modificat și completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 și republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956. Codul a mai fost amendat în perioada comunismului prin Decretul nr. 779/1966 (publicat în Buletinul Oficial nr. 64 din 8 octombrie 1966), prin Legea nr. 3/1970 (publicată în Buletinul Oficial nr. 70 din 25 iunie 1970) și prin Decretul nr. 174/1974 (publicat în Buletinul Oficial nr. 108
Codul familiei (România) () [Corola-website/Science/323050_a_324379]
-
Codul a mai fost amendat în perioada comunismului prin Decretul nr. 779/1966 (publicat în Buletinul Oficial nr. 64 din 8 octombrie 1966), prin Legea nr. 3/1970 (publicată în Buletinul Oficial nr. 70 din 25 iunie 1970) și prin Decretul nr. 174/1974 (publicat în Buletinul Oficial nr. 108 din 1 august 1974). După anul 1990, o serie de acte normative au modificat Codul familiei: Pentru mai multe detalii consultați Decizii ale Curții Constituționale a României cu privire la Codul Familiei" O
Codul familiei (România) () [Corola-website/Science/323050_a_324379]
-
5 ha; clădiri - 560; cariere de piatră și piatră de var - 47,75 ha; Stabilimente balneare, la Vatra Dornei și Băile Iacobeni; mine la Iacobeni și Vatra Dornei de unde se extrăgeau minereuri, iazuri ș.a. Fondul bisericesc a fost desființat prin Decretul nr. 273 din 1949, activitatea sa fiind preluată de întreprinderea pentru exploatarea și industrializarea lemnului și de Trustul pentru industrializarea lemnului. Prin decizia nr. 68081 din 19 august 1949 a Ministerului de Finanțe s-a constituit și și-a început
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
unde este folosită stema orașului (zemstva, de exemplu) . Această stemă era una județeană. În aceeași calitate ea a fost reaprobată pentru județul Bălți în 1928, și pentru județul Bălți existent în anii 1999-2003 . Stema municipiului Bălți a fost introdusă prin decretul regal din 31 iulie 1930 și avea următoarea descriere oficială: Inițial, coroana murală era formată din 5 tunuri ce desemnau reședința de district. În 1930, coroana murală este înlocuită cu cea alcătuită din 7 tunuri, care semnifică statutul de municipiu
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]
-
activitate legionara . În total, Jan Aristide a fost condamnat la 34 de ani de muncă silnica, 18 ani degradare civică și 2 confiscări ale averii , fapt care arată ură și teama regimului comunist față de persoana să. A fost grațiat conform Decretului 310/1964 după 16 ani, o lună și 27 de zile de privare de libertate, rămânând însă sub supravegherea securității până la Revoluția Română din decembrie 1989. A lucrat în cadrul I.C.R.T.I. Iași și în calitate de funcționar la Oficiul de Pensii Iași primind
Jan Aristide () [Corola-website/Science/323265_a_324594]
-
se organiza o instituție de stat a turismului, se materializează în anul 1926 când se fondează Oficiul Național de Turism (ONT). Însă abia la 4 ianuarie 1936, ONT a devenit organizație cu un statut bine definit, când se înființează prin decret regal, (legea din 29 februarie 1936), în cadrul Ministerului de Interne. În același an, deschide un birou la Sinaia. În anii `30 va fi perioada când se vor construi cele mai multe cabane din munții Bucegi, făcute de asociații sportive, de armată și
ONT Carpați () [Corola-website/Science/323292_a_324621]
-
primul sentimentul naționalist bulgar. Atunci când unii bulgari au amenințat să renunțe la Biserica Ortodoxă cu totul și să formeze o biserică unită bulgară loială Romei, Rusia a intervenit cu Sultan. În 1870, un exarhat bulgar a fost creat printr-un decret al sultanului, și Antim I a devenit lider natural al națiunii în curs de dezvoltare. Patriarhul Constantinopolului a răspuns prin excomunicarea lui Antim I, care a întărit voința pentru independență. O altă sursă de renaștere națională bulgară a fost viziunea
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
Activă Dobrogea, Regimentul 34 Constanța, Batalionul 4 Vânători, Regimentul Ștefan cel Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972. Ca ofițer în rezervă a fost repartizat la Regimentul 8 Dragoș nr. 29. În decursul anilor cât a fost ofițer activ, șefii săi l-au caracterizat ca fiind "inteligent, judecă drept, cu bun simț, spirit de ordine, are
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
populația coloniei). Cele două comunități germane au hotărât să folosească biserica în comun, semnând un acord în acest sens la 1 aprilie 1825. Încă de la început, comunitatea romano-catolică din Eisenau (Prisaca Dornei) a fost păstorită de preoții din Câmpulung Moldovenesc. Decretul nr. 4445 din 7 februarie 1854 al Guvernului Bucovinei, prin care s-au stabilit jurisdicțiile parohiilor romano-catolice din ducat, a stabilit în jurisdicția Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltinu
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
sărbătorit la 14 septembrie). Evidențele parohiale din 1925 consemnează existența a unui număr de 165 credincioși romano-catolici la Eisenau (Prisaca), care erau păstoriți de preotul profesor Leonhard Haschler. Liturghia la biserica romano-catolică din sat era oficiată o dată pe lună. Prin decret episcopal, la 1 august 1939 se înființează Parohia Vama prin desprindere de Parohia Câmpulung, ca paroh fiind numit preotul Ernst Haik, născut în Iacobeni. Noii parohii îi sunt arondate comunitățile catolice din Argel, Deia, Frumosu, Moldovița, Molid, Rus pe Boul
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
Mansi, în absența ducelui. A încercat să copieze în Lucca lucruri pe le-a văzut în străinătate, indiferent dacă condițiile din ducat erau favorabile. Dragostea sa pentru călătorie a creat multe dificultăți guvernării și de multe ori el a semnat decrete în funcție de starea lui de spirit de moment, fără nici o cunoaștere reală a problemelor. Puterea reală stătea în mâinile ministrului Mansi. S-a spus că în timp ce Carol Louis a fost duce, Mansi a fost rege. Conștient de faptul că Lucca urma
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
presiunea mai multor cetățeni, s-a întors la Lucca, unde a fost întâmpinat triumfător. Cu toate acestea, a fost în imposibilitatea de a face față presiunii și pe 9 septembrie a plecat la Modena. De acolo, el a emis un decret care a transformat Consiliul de Stat într-un Consiliu de regență. La 4 octombrie a abdicat în favoarea Marelui Duce de Toscana, care oricum ar fi luat ducatul când Carol Louis urma să devină Duce de Parma, în timp ce el a primit
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
iar Prusia s-a alăturat Austriei într-o alianță împotriva Franței. La început, întârzierea necesară pregătirilor a permis Franței să-și strângă o armată. La acea dată, Revoluția era în curs de radicalizare. Adunarea legislativă a adoptat o serie de decrete, în special împotriva „clericilor refractari”, care refuzau să se supună Constituției Civile a Clerului, ceea ce a declanșat, la începutul lui iunie, un conflict între Ludovic al XVI-lea și miniștrii săi girondini. Când regele a pus la cale formarea unui
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
URSS, ultimii 5 au fost declarați „deosebit de periculoși social” și după ispășirea pedepsei trebuiau săfi e exilați pe un termen de 10 ani în regiuni îndepărtate ale URSS. La 23 august 2010 președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat decretul privind conferirea „Ordinului Republicii” unui grup de luptători împotriva regimului totalitar-comunist de ocupație, Inclusiv membrilor organizației „Sabia Dreptății”: Ion Moraru, Eugen Guțu (post-mortem), Gheorghelaș Mihail (post-mortem) și Istrati Pavel (post-mortem) .
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
Carol I (n. 21 martie 1226 - d. 7 ianuarie 1285), cunoscut și sub numele de Carol de Anjou, a fost rege al Siciliei prin cucerire din 1266, desi primise titlul prin decret papal în 1262 și a fost înlăturat din insula după Vesperile Siciliene din 1282. După aceea, a continuat să revendice insula, desi puterea să se restrânsese la posesiunile peninsulare ale regatului, cu capitala de la Napoli (de aceea după 1282 este
Carol I al Neapolelui () [Corola-website/Science/324062_a_325391]