40,115 matches
-
un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine latină sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu (rivus), fluviu (flumen), mare (mar
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine latină sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu (rivus), fluviu (flumen), mare (mar), lac (lacus), umed (humidus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
corăbieri greci ce au vizitat-o, negustori, dar și pirați, pentru a înspăimînta și îndepărta pe noii veniți și concurenți. În "Istoria Naturală" (secolul I e.n.), Pliniu cel Bătrân dă o indicație clară asupra curentului litoral, coborând de la nord la sud, de-a lungul pontului stâng. Din însărcinarea Împăratului Hadrian, Arrian, guvernator al Bithyniei în secolul II e.n., efectuează și scrie un "Periplu al Pontului Euxin". O dată cu descrierea amănunțită a țărmurilor, dă și o pitorească prezentare a miticei insule Leuce - Insula
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
I. Russu face legătura între numele său și indoeuropeanul teu = a se umfla, rădăcină ce ar descrie caracterul apelor mari, adică viiturile periodice de pe acest important curs de apă. Și, în fine, între corpurile mari de apă să menționăm, în sudul Deltei, marele lac Razelm, cunoscut sub numele de Halmyris. Apare mai întîi la Pliniu cel Bătrân (Istoria Naturală, IV.70), îl regăsim în "Horothesia" lui Laberius Maximus, ce delimita teritoriul orașului Histria, și apoi la Polybiu (IV.41), care explică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ce delimita teritoriul orașului Histria, și apoi la Polybiu (IV.41), care explică și mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
teritoriul orașului în construcții de biserici, fântâni, case boierești și alte edificii feudale. Dar vestigii romane de tot felul (monede, amfore, opaițe etc.) s-au găsit pe o arie foarte extinsă, de la fântâna Obedeanu din nordul orașului la Podari, în sud, între Jiu la vest și Plaiul Vulcăneștilor la est, gravitând totuși în jurul vechiului centru al Craiovei de la Bănie, așezat pe marginea platoului de nisipuri ce domina un șir de puternice izvoare pierzîndu-se spre vest, spre lunca Jiului. Este evident că
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
încă insuficient închegată. O întrebare interesantă, legată de imaginea dată de "Codex Parisinus" privește localizarea exactă a podului medieval. Astăzi, în preajma Craiovei se află trei poduri peste Jiu, distanțate cu circa 7 km între ele, în ordine de la nord la sud: podul Breasta, conducând spre nord-vest la Strehaia și Severin, podul Mofleni-Bucovăț, posibil pe amplasamentul podului roman, de la Craiova spre Dunăre, la Calafat prin Cetate, și podul Braniște-Podari, de asemenea spre Calafat, pe o cale mai directă decât precedenta. Este de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lui Nicolaus Cusanul, din 1490, găsim alături de Severin și Calafatul, în forma Calafack. De aceea înclinăm a considera că acest Ponte de Zicho se afla fie la Mofleni-Bucovăț, pe vechiul amplasament al podului roman, fie - mai ales la Braniște-Podari, la sud de Ponssiona, așa cum pare a arăta și desenul din harta codexului: prevala acum importanța drumului de comerț Dunăre-Munte, față de cel militar antic. Harta italiană anonimă a Dunării de Jos, din anul 1453, reproduce pentru Jiu și zona Craiova exact situația
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Românești, tipărită la Padova în anul 1700 după alcătuirea Stolnicului Cantacuzino 43, redă în scrierea grecească Zios fl și Kraiova, precum și două poduri peste Jiu, unul mai departe la nord de Craiova, la Țînțăreni-Filiași, pe drumul Severinului și altul la sud de Craiova, lângă Mânăstirea Jitia, pe drumul Calafatului și al vadului Diiului (fig. 5). Fig. 5. Jiul în harta Țării Românești a Stolnicului Cantacuzino (1700). În harta lui Schwanth 44, din 1723, Jiul se numește Syll; în preajma orașului Craiova este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Calafatului și al vadului Diiului (fig. 5). Fig. 5. Jiul în harta Țării Românești a Stolnicului Cantacuzino (1700). În harta lui Schwanth 44, din 1723, Jiul se numește Syll; în preajma orașului Craiova este marcat un singur drum traversând Jiul la sud de oraș, acela al Calafatului și Diiului, în apropiere de Sitian (cu consecvență Si în loc de Ji). Podul, marcat pe harta Stolnicului Cantacuzino lângă Jitia, există desigur, dar harta aceasta nu marca podurile cu semne convenționale (fig. 6). Fig. 6. Jiul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
traversarea prin podul modern cu structură metalică. În harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația actuală în ceea ce privește traversarea Jiului de lângă Mânăstirea Schitian (fig. 7). Aici, podul marcat pe hartă se află ca și azi la sud de gura Prodilei și un drum spre sud, prin viitorul amplasament al satului Podari, care a luat ființă abia după 40 de ani46; se menține încă, precum la Schwantz, ca drum principal drumul Calafatului, tot peste pădurea Radovanu, de-a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația actuală în ceea ce privește traversarea Jiului de lângă Mânăstirea Schitian (fig. 7). Aici, podul marcat pe hartă se află ca și azi la sud de gura Prodilei și un drum spre sud, prin viitorul amplasament al satului Podari, care a luat ființă abia după 40 de ani46; se menține încă, precum la Schwantz, ca drum principal drumul Calafatului, tot peste pădurea Radovanu, de-a lungul pârâului Prodila, dar la sud de acesta
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
drum spre sud, prin viitorul amplasament al satului Podari, care a luat ființă abia după 40 de ani46; se menține încă, precum la Schwantz, ca drum principal drumul Calafatului, tot peste pădurea Radovanu, de-a lungul pârâului Prodila, dar la sud de acesta, în legătură cu noul amplasament al podului. Fig. 7. Jiul în zona orașului Craiova, în harta Specht (1790-1791). În anul 1920, încă se mai vedeau în albia Jiului, la ape mici, în amonte de podul modern metalic, capetele piloților de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
vaduri, după sezon. *** În concluzie, până la adoptarea numelui Craiova, legat probabil într-un fel de Banatul crăiesc al Severinului, dar cu siguranță anterior constituirii Marii Bănii a Craiovei, între dealurile din vest și est și între mlaștinile din nord și sud, pe urmele anticei Pelendava se afla un conglomerat de așezări rurale, poate cu un centru meșteșugăresc și comercial cu caracter de târg, în preajma viitoarei reședințe a Băniei, pe malul de nisipuri din lunca largă a Jiului. Acest "conglomerat", legat de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în "Pontica" spune "Istrul cel cu două nume" - binominis Ister (I.VIII.12). În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân ne spune că Dunărea are 60 de afluenți, iar delta sa șase guri, pe care le numește, în ordinea de la sud la nord: Hieron sau Peuce (Gura Sfântă sau a Pinilor - Sf. Gheorghe), Naracum stoma sau Naracion (Gura Strîmtă), Calon stoma (Gura Frumoasă - Sulina de azi), Pseudostoma (Gura Falsă), Boreion stoma (Gura Nordică) și Psilon sau Thiagola (cu un mare lac
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
versuri din secolul XIII, Rudolf Ems numește fluviul Dunowe. Portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân, din secolul XIV, numește Dunărea amonte de deltă fiume d'Vicina ul'de Danubio și desemnează cu mare precizie șase guri: Grossida (azi Vadu, în sudul complexului lagunar Razelm-Sinoe), Straviqui (probabil Portița, cu acces la lacul Razelm), Sct. Georgy, Aspera, Sollina, Licostomo (Chilia). Din cele șase guri descrise de Pliniu și Ptolemeu au rămas patru, și au apărut apoi altele două în sudul brațului Sf. Gheorghe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
azi Vadu, în sudul complexului lagunar Razelm-Sinoe), Straviqui (probabil Portița, cu acces la lacul Razelm), Sct. Georgy, Aspera, Sollina, Licostomo (Chilia). Din cele șase guri descrise de Pliniu și Ptolemeu au rămas patru, și au apărut apoi altele două în sudul brațului Sf. Gheorghe, prin închiderea marelui golf Halmyris și transformarea lui într-un lac - Razelm. În secolele XV-XVI, Raffaelo Maffei, într-o operă istorică intitulată "Comentarii Urbani", numește Dunărea cu numele latin Danubium. La fel face și Marsili, în secolul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Abrudul (de către C. Poghirc și A. Vraciu) și Albacul (de C. Poghirc). În anticul Germisara se recunosc două rădăcini indoeuropene: gherm = cald și sru = a curge; este vorba despre izvoarele calde de la Băile Geoagiu. Și în zona de nisipuri din sudul Olteniei se află o localitate Giormanu, cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană sru se regăsește în hidronimul antic Sargetia, dat Apei Grădiștei, care curge la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
hidronimie este bogată. Se știe că invazia acestora din secolul VI e.n. s-a produs de-a lungul apelor și viața lor era strâns legată de acestea. Chiar dacă, veniți din răsărit, ei au trecut Dunărea pentru a se stabili la sud de aceasta, legăturile umane și culturale au avut importanță și durată, deci și o puternică influență, ce se poate recunoaște și în împrumuturile făcute de limba noastră. Astfel, numai în hidronimia minoră din nordul Olteniei, R. Popescu 60 stabilește o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tradiția unor Craiu Iovan sau Iova (B. P. Hasdeu 63). Firește, în țară, lista este mult mai lungă. Cu rezonanță slavă avem, în regiunile de câmpie, numeroși afluenți ai râurilor mari sau chiar pâraie vărsîndu-se direct în Dunăre, precum: - în sudul Olteniei, Topolnița, Bistrița, Desnățui; - în Muntenia, cu calitatea de afluenți: Topologul, Neajlovul, Ilfovățul, Dâmbovița, Prahova, Rîmnicu, sau - vărsîndu-se direct în Dunăre: Mostiștea, Gălățuiu, Călmățuiu. Mostiștea, de la slavul most = pod, și-a luat numele de la numeroase iezături formând punți între cei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și turci, Dunărea nedespărțindu-ne, dimpotrivă, înlesnindu-ne legăturile, am preluat cuvinte legate de ape, precum gârlă, crac (braț), șipot (izvor), de la bulgari; iar bunar (fîntînă) și ierugă (iazul morii) de la sârbi. Afluentul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
decât cel cu rostru lung. Se hrănește cu calamar și cu peștișori mici. Trăiesc în grupuri de maximum 150 de indivizi. Viteza maxima este de 40 km/h. Sunt ihtiofage și vânează în grup. În Marea Neagră există o populație în sudul litoralului românesc și alta în nord (aceasta din urma sub influența fluviului care se varsă în colțul de nord-vest al Mării Negre). Sunt remarcați deseori jucându-se în jurul navelor și chiar în jurul balenelor mari. Pămătuful Sabellastarte spectabilis, au tentacule de până la
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
formă). Planta este răspândită în Madagascar, unde o găsim în ape lent curgătoare, în zone mai umbroase. Forma frunzei este ovala, lunguiață, cu o culoare verde închis până la verde roșcat. Bacopa amplexicaulis Face parte din familia Scrophulariaceae. Este răspândită în sudul și centrul Americii de Nord, unde populează mlaștinile, zonele inundabile, aici crescând mai mult emers. Bacopa caroliniana Este cunoscută și sub numele de Obolaria caroliniana, Monniera amplexicaulis, Bacopa amplexicaulis. Aparține familiei Scrophulariaceae. Originară din America Centrală, este o plantă care crește destul de greu
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
lumii, este de precizat că, În Europa, paleoloiticul ar fi putut Începe acum un milion de ani (anterior, nu există urme sigure de oameni); paleoliticul târziu (leptoliticul) apare destul de brusc aproximativ acum 40 000 de ani; neoliticul se manifestă În sud cam pe la 6 500 Î.Hr. și la nord spre 4 000; epoca de bronz Începe În Grecia spre 3 000 Î. Hr. și ajunge În Scandinavia puțin după 2000. Tabelul nr. 1. Evoluția umană: stadii socioculturale principale Notă: Reintroducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]