40,921 matches
-
lipoveni sunt ceva mai numeroși față de numărul de locuitori de alte etnii și numărul acestora este în creștere. Există în comunitatea ruso-lipovenească două biserici proprii și mahalaua lor deosebită. Spre deosebire de armeni însă, aceștia îmbrățișează mai cu seamă ocupații agricole. Prima atestare documentară a orașului "Târgu Frumos" a fost datată în anul 1448, pe 5 octombrie. Înainte de Regulamentul Organic, orașul a fost reședința ținutului Cârligătura din Principatul Moldovei. La adoptarea Regulamentului Organic, acest ținut a fost desființat și divizat între județele Iași
Târgu Frumos () [Corola-website/Science/297042_a_298371]
-
de bronz și o alta de argint. Urmele de locuire descoperite pe teritoriul orașului indică prezența oamenilor încă din epoca bronzului (Cultura Wietenberg). Au fost descoperite numeroase obiecte de tezaur, statuia zeiței Hecate și un relief cu Lupa Capitolina. Prima atestare documentară datează din anul 1203 sub numele de Uioara (care provine de la cuvântul maghiar "Ujvár" = „Orașul Nou”), apoi la 13 ianuarie 1280 într-un act de schimb de moșii. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei (Sectio 140), realizată la ridicarea topografică
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
și dirijarea organizată a apelor Ialomiței. Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă). În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
degrabă o expoziție de machete diplome ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt și avioane adevărate; • Muzeul de Etnografie aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă și inedită radiografie a istoriei stațiunii Pucioasa de la atestare și până în zilele noastre; Parcul Independenței care datează încă din secolul al XIX-lea și se află amplasat undeva în apropierea bazelor de tratament (cca. 300 - 400 m.) o oază de verdeață în plin centrul stațiunii. • Podul de Cale Ferată
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
noiembrie, incluzând ateliere de creație artistică, simpozioane și cluburi. • Memorialul Henri Coandă, fără nicio îndoială cea mai longevivă competiție de aeromodele organizate în România. • Serbările Băilor Pucioasa un eveniment ce are loc în fiecare an în luna iunie, cu ocazia atestării orașului ca stațiune turistică de interes național. Târgul Artelor Meșteșugărești o manifestare desfășurată la început de septembrie, ce adună meșteri tradiționali și de artizanat din toate colțurile țării. Restaurantele cum ar fi "Viena", "Verona", „Licurici”, „Rustic”, „Luțu”, "Taverna" și „Casa
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
și nisipurile aluviale, făcând de nefolosit o însemnată parte din pășunea Șaibei. Ca urmare, pe locul fostei pășuni a fost înființată zona de agrement „Lunca Moldovei”, cu un parc dendrologic și turistico-sportiv. Prin Hotărârea Guvernului nr. 114/2005 se aprobă atestarea localității Gura Humorului din județul Suceava, ca "„stațiune turistică de interes național.”" Prin urmare, imaginea orașului se schimbă radical prin aplicarea unui program PHARE al Uniunii Europene, în valoare de 8,9 milioane de euro. În cadrul proiectului intitulat „Pârtie de
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, Gropeni și Chiscani (unde se termină în DN21). Orașul este nod feroviar, aici întâlnindu-se calea ferată Făurei-Fetești cu calea ferată Urziceni-Slobozia-Țăndărei. Țăndăreiul a devenit oraș în anul 1968. Prima atestare documentară datează de la 18 iunie 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. Prima mențiune cartografică a localității se face în harta militară austriacă a Țării Românești, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârșitul secolului
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
origine slavă, însemnând „mesteacăn” sau „pădure de mesteceni”. A fost declarată stațiune balneoclimaterică în anul 1928, calitatea aerului fiind comparată cu cea din Davos. Localitatea a fost menționată în anul 1667 ca o parte a averii Elenei Cantacuzino. Totuși, prima atestare documentară se consideră a fi cea din 1503 din Registrele Brașovului în care este amintit Neagoe din Breaza, un negustor. Breaza a funcționat ca vamă din 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal. Localitatea se află în
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului și epoca hallstattiană. Populația acestei localități a cunoscut o importantă creștere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată așezare subcarpatică. La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea 11 122 de locuitori, urmând ca 10 ani mai târziu, la 15 martie 1966, populația să crească cu mai mult de o mie de locuitori. În 1997 s-a înregistrat o creștere importantă a locatarilor, 17
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
au fost desemnate de Guvernul României arii protejate de interes național. Are o populație de de locuitori (2011), fiind astfel al patrulea ca mărime din județ. La vest de se află o cetate geto-dacică din secolul IV i. Hr., dar prima atestare documentara a orașului este din 1385 sub numele de "„Dezimnikos”, " de către pelerini creștini ce fuseseră la Ierusalim și au trecut Dunărea pe aici. În 1835 era al 12-le oraș ca mărime din Țară Românească și un important punct vamal
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
o înaltă apreciere contribuției aduse de cetățenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate și progres social și la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.” Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici "una dintre cele mai însemnate localități din Dacia", cu numele "Napuca". Cea dintâi atestare a Napocii romane datează
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
în patria noastră.” Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici "una dintre cele mai însemnate localități din Dacia", cu numele "Napuca". Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Fondată pe malul drept al râului "Samus", Napoca
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Innului”. Innsbruck este pomenit ca așezare comercială ridicată în apropiere de "Mănăstirea Ordinului Premonstratens" din Wilten (o veche așezare romană cu numele de Veldidena, devenită în prezent suburbie a orașului) în documente datând încă din secolul al XII-lea. Prima atestare documentară datează de dinainte de anul 1187. Innsbruck a devenit capitala provinciei Tirol în 1429. Ulterior, tot în secolul al XV-lea, orașul devine un centru politic și cultural european, încât împăratul Maximilian I și-a mutat curtea la Innsbruck în
Innsbruck () [Corola-website/Science/296789_a_298118]
-
călugăr, monah” (din latină, "monachus"). Numele în dialectul bavarez al limbii germane: "Minga" ['miŋa]. Numele orașului este legat de o colonie (în locul numit Petersbergl) a unor călugări proveniți de la mănăstirea Schäftlarn. Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din 1158 sub în latina medievală "villa Munichen", în timpul lui Henric Leul (Heinrich der Löwe), duce de Saxonia. O jumătatate de secol mai târziu localitatea a primit statut de cetate și a fost fortificată. În 1327 întreg orașul
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
români sub exonimul de vlahi (blachi) apar în cronicile bizantine din secolul al X-lea, stela din Gothland fiind un argument destul de puternic pentru prezența lor la nord de Dunăre în secolul al XI-lea. Secolul al XII-lea aduce atestări ale exonimului și la nord și la sud de fluviu. Endonimul de români (cf. "roman") este atestat pentru prima dată de scrisoarea lui Neacșu la începutul secolului al XVI-lea dar este general acceptat ca el a fost întotdeauna folosit
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
20 decembrie 1191 sub numele "Cibinium" într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existența unei prepozituri a Sibiului ("praepositura Cibiniensis"), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Prima atestare documentară în forma "Hermannstadt" datează din anul 1366, dar există și o menținue mai veche aiânumelui "Villa Hermanni" (1223). În anul 1241 a fost atacat, cucerit și parțial distrus în marea invazie mongolă. În secolul al XIV-lea Sibiul a
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
colonizarea și a introdus creștinismul. Ca parte a Franciei Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost acordate casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de "marchia Orientalis" și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976. Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris "Ostarrîchi", cu referire la teritoriul mărcii Babenberg. În 1156, Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192, familia Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Superior și, totodată, expert-evaluator în cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, în domeniul Limba și literatura română și Literatura comparată. Din anul 2007, este expert-evaluator ARACIS, în domeniul Limba și literatura română. E membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), expert evaluator ANCS. De asemenea, tot din anul 2007, prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1071 din 15.05.2007, este conducător de doctorat în domeniul Filologie, la Școala doctorală de
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
localitatea este asigurat pe drumul județean DJ 693 in lungime de 9 km, care face legătura cu șoseaua internațională E70 Timișoara - Stamora Moravița. De asemenea orașul Ciacova este legat de Timișoara și de alte localități prin calea ferată Jebel-Giera. Prima atestare documentară a așezării este din 1220-1224. Numele vechi, "Csaak", este de origine maghiară. De-a lungul timpului, Ciacova s-a numit: "Chaak", "Chaac", "Czokoa", "Czokoan", "Czakona", "Czakova", "Czakowa", "Zakovia", "Zakovar", "Schakowan". În maghiară: "Csák", "Csakova", "Csakóvár" și "Csákova", iar în
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
Miercurea Ciuc, în direcția nord-est, pe malul pârâului Șumuleu. La ultimul recensământ înainte cu unirea cu orașul Miercurea Ciuc, în 1941, a avut o populație de 1.415 locuitori, din care 1.405 maghiari, 5 români, 4 germani și 1 nedeclarat. Prima atestare a localității datează din 1335 cu numele de "Sumlov". Prima biserică a fost construită în 1352. Prima biserică franciscană a fost construită între anii 1442 - 1448, pe locul vechii biserici, ca urmare a comemorării victoriei de la Sântana de Mureș al
Șumuleu Ciuc () [Corola-website/Science/301018_a_302347]
-
a fost un district românesc cu autonomie și istorie separată până în secolul al XVI-lea. ("Istoria districtelor românești din Banatul timișan" de Vicențiu Grozescu) Carașova este prima dată atestată documentar în anul 1333, sub numele de "Karasow"; urmează apoi alte atestări, în care apare menționată sub denumiri asemănătoare, în forme mai mult sau mai puțin modificate, în funcție de administrația sub care s-au făcut ("Nog Carassou" și "Kyskarassou" - 1358, conduse de cneazul Bozorad, "Krassowcz" - 1535, "Crassowcz" - 1550, "Crasso" - 1597, "Karasevo" - 1690-1700, "Karasova
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
varia de la o zi la alta); spațiul neocupat a fost denumit ca și vid Torricellian, iar în 1644, Torricelli și-a prezentat o lucrare pentru explicarea experimentelor sale utilizând „argento vivo” (mercur), demonstrând faptul că a descoperit presiunea atmosferică și atestarea barometrului, dispozitiv care să măsoare această presiune. Compușii mercurici au fost utilizați în tratamentele dermatologice; un produs numit "Apa lui Soliman", întrebuințată în eliminarea pistruilor și a negilor, era constituită din mercur, iar utilizatorii acestui produs își distrugeau pielea, își
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Grădinari este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată din satele Grădinari (reședința) și Greoni. În trecut era cunoscută sub denumirea Cacova. Este cunoscută limba maghiară sub denumirile Kákófalva, Nagykákova, Kákova iar limba germană sub denumirile Gross-Kakowa, Kakowa. Atestarea documentara are loc în anul 1713. Documentele de pommenire despre Grădinari apar destul de târziu prin mențiunea lui Pesty Frigyes pe o hartă din anul 1723. Coordonatele sale geografice sunt : 21.602739° longitudine estică și 45.121059° latitudine nordică. Istoria localității
Comuna Grădinari, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301085_a_302414]
-
Română din județul Caraș-Severin, Banat, România. Ilidia era renumită prin numărul mare de imigranți la sfârșitul secolului al ХІХ-lea și începutul secolului al ХХ-lea, fiind numită și America Mică sau Mică America. Are aproape 800 de ani de atestare documentara și o multitudine de vestigii arheologice din perioade cu mult înainte de documentele scrise, istorie pusă în evidență de istoricul local Dumitru Țeicu în numeroasele sale publicații. Din punct de vedere geografic localitatea este așezată de-a lungul pârâului Vicinic
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
de agricultură batoze,tractoare,teascuri de vin,cazane de rachiu industriale,toate acestea aduc la sfîrșitul anilor 1949 numai necazurii;arestări,deportări în Bărăgan,domicilii forțate,colectivizarea iar apoi duc la desfințarea acestei comune cu peste 700 de ani de atestare. Au fost naționalizate toate familiile deportate și familia timplarului Raica Ion,în urma colectivizării forțate au fost naționalizate toate mijloacele de producție,pămîntul,casele persoanelor emigrate în străinătate fără rude în țară. S-a încercat legarea de C.A.P. a țărânilor
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]