46,969 matches
-
de foarte aproape, se auzi o sirenă. - Ce-a fost asta? strigă Durdrin spre Barna, care ridică neajutorat din umeri, făcîndu-i imediat semn să meargă spre punte. Durdrin se năpusti repede pe ușa de unde venise și pătrunse pe puntea de comandă, unde trei soldați se luptau să stingă un incendiu minor. - Nu cred că suntem loviți prea tare. Învelișul nu a fost străpuns nicăieri, se grăbi să spună unul din ei, recunoscîndu-l pe Barna. - Lasă asta! strigă Șestov, care intrase și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe punte dintr-un culoar lateral, înecat de fum. Cine dracu' trage în noi? - Îmi dați voie? întrebă pe un ton senin un tânăr care se strecură pe lângă Durdrin și se așeză în fotoliul din fața celui mai mare pupitru de comandă. Uimit, bărbatul îi făcu loc fără să întrebe cine era. Privi spre Barna, care îi făcu însă semn să fie liniștit. Degetele lungi ale tânărului începură să alerge pe o consolă și cel mai mare dintre monitoarele din sală se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Praxtor. Probabil că în lipsa câmpului gravitațional al planetei, încărcătura noastră a devenit vizibilă. Barna își trase o palmă peste frunte. Combustibilul provenea dintr-o navă pe care el o prăbușise pe Praxtor pe vremea când încerca să învețe care sunt comenzile pentru pilotarea marilor cargouri spațiale. Își adusese aminte de ea abia după mulți ani, când știa exact ce este australul, și venise să cerceteze locul prăbușirii. Nu mare îi fusese mirarea când descoperise containerele cu combustibil pentru zborul supraluminic în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
situații aveau oricum de justificat încărcătura imensă de austral pe care o aveau asupra lor, ceea ce nu ar fi fost simplu, indiferent de circumstanțe. - Nu avem decât o singură soluție, murmură Durdrin, făcând să se lase liniștea pe puntea de comandă. Se auzea doar țiuitul vag al unei sirene și respirația greoaie a lui Șestov. - Avem posibilitatea sî-i distrugem? E esențial să nu poată să se întoarcă și să ne identifice... Vorbele lui Durdrin fuseseră aruncate către toți ceilalți, fiindcă nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face ramburs (la primirea coletului poștal), taxele poștale fiind suportate de editură. Și pentru că dumneavoastră apreciați cărțile noastre, meritați din
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
aparțineau: sclavii și animalele, caii și concubinele urmau să vină, cu siguranță, din partea reților, a turingienilor și a panonicilor. Ceea ce îl preocupa mai tare, însă, era ca Onegesius să-și țină promisiunea de a-l ajuta să obțină de la Atila comanda unei părți a armatei în războiul ce urma curând: onoarea, așadar, apoi, desigur, victoria și prada ce ar fi urmat. Și mai ales prestigiu în fața poporului Hiung-nu, spaimă și un mare respect din partea dușmanilor înfrânți și umiliți. Toate aceste aspirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda fortăreței fu încredințată lui Reinwalt, pe care burgunzii îl numeau „Taciturnul“ și îl socoteau, în ciuda caracterului său închis, cel mai demn succesor al lui Waldomar. Nobilii și capii satelor prezenți fură solicitați să mobilizeze toți oamenii apți la arme, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masă compactă și țepoasă de sulițe; era limpede că se pregăteau să înfrunte infanteria burgundă aflată în abia râului. Conducătorul lor le strigă câteva cuvinte de îndemn, apoi, după ce se sfătui scurt cu alți războinici de rang, le lăsă lor comanda acestui sector și se îndreptă către partea dreaptă a aliniamentului, pe fâșia de iarbă ce despărțea râul de pâlcul de copaci. Acolo, Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas. Burgunzii își luară pozițiile de apărare și închiseră rândurile; porniră să înainteze, la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme, ca să mă asigur că mă ascultă. — Cine e Mandzuk? — Stăpânul meu de acum: o bestie întunecată și tăcută. E omul cel mai de încredere al lui Shudian-gun, care i-a lăsat comanda taberei, în vreme ce el se duce încoace și încolo ca să fure și să ucidă, blestematul. — Shudian-gun? — Da. înseamnă „Cel-care-a-scăpat-de-trăsnet“. E porecla pe care i-au dat-o pentru că îl lovise nu știu ce trăsnet și nu l-a omorât; ce noroc, eh? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-ți revii repede, fiindcă, după cum văd eu lucrurile, în vreo două zile va trebui să te pui în mișcare - și poate chiar mai înainte. — Câți războinici are cu el acest Balamber? — Conducătorul lui, un anume Utrigúr, i-a încredințat comanda a o mie de războinici. De fapt, acum ar avea cu el cam șapte sute ori opt sute. Nu-i așa? ceru confirmarea de la tovarășa sa, care se mulțumi să încuviințeze din cap. Nu știu să-ți spun, însă, dacă nu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce fel ar fi putut să scoată cel mai bun profit din misiunea aceea, aparent de mai mică importanță. Mai mult, hotărârea lui Utrigúr îi apăruse ca un semn în plus al destinului, fiindcă aceea era, oricum, marea sa șansă. Comanda unui mingan era, într-adevăr, premisa indispensabilă pentru șansa unui războinic, căci însemna putere absolută asupra oamenilor, posibilitatea de a lua pradă bogată și de a obține în final gloria. Și mai ales însemna posibilitatea de a se pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptă, nici de câți sclavi se eliberase, uneori ucigându-i într-o izbucnire de furie. își amintise doar de gloria și de încrederea domnului său. Cea mai înaltă aspirație a lui, până acum o lună, fusese aceea de a obține comanda unui mingan, însă după întâlnirea cu Frediana ambițiile sale primiseră un cu totul alt caracter. Deoarece acum avea un plan, în care ea acoperea o parte importantă. Ce minunată soție ar fi fost pentru el! Ce splendizi fii i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și atunci? Ce mai așteaptă? Tu știi că Aventicum e în mâinile noastre? Corpul de gardă s-a predat, tremurând de frică, iar Gundovek s-a închis la Genava cu ce-a mai rămas din armată. Eu am luptat sub comanda lui Etius în Galia și pe atunci era un comandant de mare valoare. Ce s-a întâmplat cu el? S-a ramolit? Ori fără huni nu mai are soldați? — Baaah! izbucni Odolgan, făcând cu mâna un gest de dispreț. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu reușise să citească în purtarea ei nici cel mai mic semn al vreunui altfel de interes pentru el: nici o confidență, nici un gest, nici un cuvânt care l-ar fi invitat la o mai mare intimitate. Nici măcar nu-i încredințase imediat comanda oamenilor săi. Până în acel moment, de fapt, i se îngăduise doar să participe la mici incursiuni de cercetare, ca să aibă timpul necesar să se familiarizeze cu soldații, să cunoască cât de cât teritoriul. Oricum, după câte se părea, prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi. Până în acel moment, de fapt, i se îngăduise doar să participe la mici incursiuni de cercetare, ca să aibă timpul necesar să se familiarizeze cu soldații, să cunoască cât de cât teritoriul. Oricum, după câte se părea, prima zi la comandă îl ducea pe urmele dușmanului căutat atât de îndelung, chiar dacă acesta rămânea pentru moment încă nevăzut. Nu le luă mult să ajungă la capătul povârnișului și să afle cărarea largă de pământ, care, însemnată adânc de urmele cailor, urca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
O văzu, în sfârșit, dând oamenilor săi un ordin scurt, iar aceștia, după ce mai întețiră o dată focul, aruncară ultimele priviri către cel chinuit și se dispuseră pe două șiruri, pregătindu-se de plecare. Chiar și cei care, teoretic, erau sub comanda lui Sebastianus, cu excepția lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai aștepte ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu puțini suportau acum umilința - de neconceput pentru un hun - de a se întoarce pe jos ori pe cai de tracțiune de care făcuseră rost în timpul campaniilor, cu perspectiva deprimantă de a se expune la sosire batjocurii tovarășilor aflați sub comanda altor conducători. Așadar, iată-l pe drumul spre miazănoapte, cu sufletul neliniștit și cu multe păreri de rău, una mai vie decât cealaltă, de vreme ce fiecare pas al calului îl îndepărta de femeia care în tot acest timp fusese pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrea ca ochii mei să nu fi trebuit să vadă asemenea grozăvii! Și cum aș vrea să nu fi luat parte absolut deloc la asemenea orori! însă nu, fraților! Nu pot să spun nici măcar asta, fiindcă tocmai noi, bagauzii, sub comanda lui Eudoxiu și în acord cu cei din Belgica, am fost cei care au făcut să cadă cetatea, cei care i-au călăuzit pe acei diavoli în măcelurile și jafurile lor! își lovi puternic pieptul, strigând cu o dramatică emfază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care le aduceau hrană și apă și îi însoțeau pe răniți până în piață, unde puteau primi ajutor. era un moment de odihnă, dar de pe taluzuri se auzeau strigăte prin care soldații comentau la distanță, iar între ele, după tonul de comandă, puteau fi recunoscute cele ale ofițerilor. Zidul, în ciuda grosimii sale considerabile, pe o distanță lungă prezenta umflături, fisuri și chiar crăpături adânci; în aer plutea încă, impalpabil, norul de praf ridicat de loviturile de berbec. Grupul ajunse repede la marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rezervată de obicei adunărilor senatului cetății. în acel loc, de altfel, se instalase din vreme, cu arme și bagaje, un grup numeros de milițieni: o adunătură din diferite detașamente răzlețite, care își găsise adăpost în cetate și se pusese sub comanda unui decurion de cavalerie mai în vârstă. Făceau cu schimbul cu alanii în dispozitivul de apărare al turnului dinspre apus, de la care cobora drumul către Caesarodunum, și de câteva zile își luaseră sarcina de a asigura paza nocturnă. Decurionul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ravena pentru a-i obține titlul de Comes al împăratului și îl voia în cercul adjutanților săi în raporturile de fiecare zi cu generali de calibrul lui Egidius ori Ricimerus, însă până în acel moment ignorase aspirația sa de a obține comanda unei unități. Acum, însă, Sebastianus intuia că venise, poate, momentul său. Se auzi, în schimb, întrebat câtă încredere consideră că poate avea în burgunzi. — Sunt luptători desăvârșiți, Eminentissime, iar sub comanda lui Chilperic vor face lucruri minunate. Ușurat de armura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până în acel moment ignorase aspirația sa de a obține comanda unei unități. Acum, însă, Sebastianus intuia că venise, poate, momentul său. Se auzi, în schimb, întrebat câtă încredere consideră că poate avea în burgunzi. — Sunt luptători desăvârșiți, Eminentissime, iar sub comanda lui Chilperic vor face lucruri minunate. Ușurat de armura somptuoasă, Etius încuviință. — Și de Sangiban ce îmi zici? La Aureliana ar fi putut face un atac prin ieșire, dar în schimb a rămas la adăpost cu ai săi în cazărmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ezite. întorcându-se spre hartă, scoase un suspin adânc, punându-și mâinile în șolduri. — Nu avem ce face, spuse, scuturând in cap descumpănit, bagauzii tăi sunt o problemă: nu știu unde să-i pun. Metronius, care, desigur, nu era entuziasmat de comanda care i se încredințase, înțelegea motivele pentru care comandantul său avea o asemenea atitudine: cu o lună înainte, când Etius dispunea numai de câteva mii de soldați, care îl urmaseră din Italia, până și bagauzii îi păreau indispensabili, însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tu, Sebastianus, eu sunt ultimul dintr-o familie ilustră și, dă-mi voie s-o spun, cu merite mari în istoria Imperiului. Locul meu ar trebui să fie mâine în primele rânduri; în schimb, nu numai că n-am recăpătat comanda unității mele, dar, pe cât se pare, misiunea mea va fi să stau și să privesc. Nu e chiar ce așteptam de la campania asta. Sebastianus, care, atunci când, la Arelate, primise misiunea să meargă la bagauzi, se temuse că se va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]