40,419 matches
-
aici numele de "circonvoluție crestată", pe care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi întrerupt de plici de trecere, care merg de la o circumvoluție la alta și care prin urmare, poartă
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
fost menționat de către Alexandru Macedonski: A murit pe un munții din nordul Văii Oltului la data de 23 octombrie 1916, în urma unui bombardament de artilerie. A fost multiplu decorat post-mortem. Constantin T. Stoika a fost înmormântat pe o colină la marginea satului Boișoara. Irene, mama sa a primit post-mortem ultima scrisoare trimisă de către Constantin de pe frontul de luptă. Ea conținea următoarele rânduri: Din declarațiile fratelui său Cezar T. Stoika, o mulțime de manuscrise rămase după moartea poetului cum ar fi piesele
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
fața medială a emisferului cerebral, care separă girusul cingular aflat mai jos de girusul frontal medial și lobulul paracentral care se află mai sus. Porțiunea anterioară este numită partea subfrontală ("Pars subfrontalis"); partea posterioara, care se curbează în sus spre marginea superomedială a emisferului și mărginește posterior lobulul paracentral este numită ramura marginală ("Ramus marginalis") sau șanțul marginal ("Sulcus marginalis"), și separă precuneusul de lobulul paracentral. este paralel cu fața convexă superioară a corpului calos, de care este separat prin girusul
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
se reflectă în jurul genunchiului și trunchiului corpului calos, și se îndreaptă posterior până la partea posterioară a trunchiului corpului calos. La acest nivel, el se curbează sub un unghi obtuz, și se îndreptă în sus și înapoi (formând ramura marginală), spre marginea superioară a emisferei, pe care o intersectează la aproximativ 4 cm posterior de mijlocul acesteia și de șanțul central și produce adesea pe ea o crestătură, vizibilă pe fața externă a emisferei, care este situată imediat posterior de girusul postcentral
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
lobul patrulater este o circumvoluție pe fața medială a lobului parietal cerebral între cuneus și lobulul paracentral, care se află superior de șanțul subparietal și este limitat anterior de către ramura marginală a șanțului cingular, posterior de către șanțul parietooccipital, superior de marginea superioară a emisferului și inferior de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob patrulater" și este situat anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este situat posterior. El corespunde lobulului parietal superior al feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de marginea emisferică, inferior de șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară și alta posterioară, separate printr-un șanț vertical mai mult sau mai puțin profund, uneori izolat, uneori unit cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară și alta posterioară, separate printr-un șanț vertical mai mult sau mai puțin profund, uneori izolat, uneori unit cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
de un război nuclear, albii nou-sosiți fiind singurii supraviețuitori. În aceste condiții, oamenii își dau seama că discriminarea este dăunătoare indiferent de formă și renunță la planul lor de segregare. Un bărbat și o femeie trăiesc o viață idilică la marginea unei autostrăzi din Mexic. La un moment dat, aceasta se umple de oameni care fug din fața unui război nuclear, care le povestesc celor doi despre faptul că vine sfârșitul lumii. După trecerea călătorilor, cei doi rezidenți se întreabă ce poate
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
Acest lobul, este, în mod obișnuit, deprimat într-o fosetă în partea mijlocie și este mărginit anterior de către șanțul paracentral (preovalar), posterior de partea ascendentă a șanțului cingular (ramura marginală a șanțului cingular), inferior de șanțul cingular și superior de marginea superioară a emisferului. În mijlocul părții superioare a lobulului paracentral se află o crestătura ce reprezintă extremitatea terminală superioară a șanțului central Rolando, care împarte lobulul paracentral în 2 porțiuni: porțiunea anterioară - girusul paracentral anterior și porțiunea posterioară - girusul paracentral posterior
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
află o crestătura ce reprezintă extremitatea terminală superioară a șanțului central Rolando, care împarte lobulul paracentral în 2 porțiuni: porțiunea anterioară - girusul paracentral anterior și porțiunea posterioară - girusul paracentral posterior. Girusul paracentral anterior, aflat pe lobul frontal, se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
anterioară - girusul paracentral anterior și porțiunea posterioară - girusul paracentral posterior. Girusul paracentral anterior, aflat pe lobul frontal, se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului parietal. În girusul paracentral anterior se află aria motorie primară (aria 4 Brodmann), iar în girusul paracentral posterior se află
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
remorca de la tirul lui Red se desprinde, cauzând izbirea violentă în ea a mașinii lui Al. Red încearcă să împingă mașina lui Jeff de pe un pod, iar Amy își prinde piciorul în fiarele contorsionate. Cabina tirului lui Red alunecă peste marginea podului și este suspendat de un suport din oțel al podului. Jeff se luptă cu Red pe cabina tirului suspendat, aruncându-l în cele din urmă pe Red în prăpastia de jos. Jeff o eliberează pe Amy, iar aceasta trage
Dispariția (film din 1997) () [Corola-website/Science/326862_a_328191]
-
pe cabina tirului suspendat, aruncându-l în cele din urmă pe Red în prăpastia de jos. Jeff o eliberează pe Amy, iar aceasta trage frâna de mână a tirului, determinând căderea tirului în prăpastie și zdrobirea lui Red. Stând pe marginea podului lângă camion, Jeff și Amy se îmbrățișează unul pe celălalt. Dispariția" a fost filmat în diferite locații din Sacramento, California, Moab, Utah și Sedona, Arizona. Muzica de pe coloana sonoră a fost compusă de Basil Poledouris, cu contribuții din partea lui
Dispariția (film din 1997) () [Corola-website/Science/326862_a_328191]
-
mai avantajoasă pentru firmă. Dar, spre deosebire de tatăl său, care este nesentimental, el are o înclinație spre evlavia riguroasă și este dornic să fie perceput ca un om al sentimentului religios. Mâncarea este servită în farfurii din porțelan de Meissen, cu margini aurite, și se mănâncă cu tacâmuri grele, din argint. Prânzul modest constă în: supă de verdețuri cu pâine prăjită, pește, o imensă friptură cu sos de ceapă și o cantitate colosală de legume, atât de multe, încât chiar și dacă
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
producător de plăcinte din Bridgeport, CT. Omul care a stat în spatele succesului fenomenal al frisbee-ului în Statele Unite a fost Ed Headrick, angajat la Wham-O în 1964 că general manager și vicepreședinte responsabil de marketing. Headrick a îmbunătățit designul discului, refăcând marginea și partea superioară a discului el a creat un disc mai usor de controlat și care putea fi aruncat cu precizie. Vânzările au crescut rapid pentru această jucărie, care a început să fie promovată ca fiind un sport nou. În
Frisbee () [Corola-website/Science/325560_a_326889]
-
din două jumătăți simetrice, independente la făt și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
independente la făt și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor două jumătăți din care se formează mandibula
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
alveolaris inferioris"), vena mentonieră ("Vena mentalis") și nervul mentonier ("Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]