KorAP: Find »[drukola/base=sud & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1576 1577 1578 ...1605 >

40,115 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

numit neolitic, nu este acceptat necondiționat: diferitele societăți Îl adoptă sau Îl resping cu ezitări, oscilații și alegeri, inventând timp de câteva milenii moduri de a-l integra În propriile lor deprinderi. Pe unele continente, de exemplu În Africa, la sud de Sahara, neoliticul nu prinde deloc rădăcini. Iar domesticirea și chiar crearea ideologică a conceptului de „natură” a avut loc În salturi și intermitențe. Mai ales În sfera spirituală nu se observă multe Întreruperi bruște Între paleolitic și neolitic. În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
viața spiritului și folosirea alcoolului vor fi adesea Îmbinate (Fedele, 1991). În Europa Occidentală, o dezvoltare semnificativă cunosc sanctuarele astronomice și calendaristice concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zei sunt legați de structurile sociale ale țării, mai ales cele ale cetăților și ale provinciilor (nome după cum au fost denumite, cu un cuvânt grecesc, provinciile Egiptului), care caracterizează prin prezența lor neobișnuită un panteon variat. Urmând cursul Nilului de la sud la nord, conform criteriului geografic de orientare al vechilor egipteni, descoperim următoarele personaje divine principale: la Assuan se află zeul Khnum, reprezentat ca un berbec: un zeu creator, Înfățișat adesea ca un olar care creează ființele cu ajutorul roții sale. Îl

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zona centrală și nordică. Acestea au determinat recurgerea la tehnici noi, pentru a obține apa necesară irigării câmpurilor și nevoilor animalelor domesticite: astfel, se recurge la crearea unei rețele de canale comunicante cu râurile principale. Cultura Eridu este atestată În sud și la Ur, ‘Ubaid, ¸aggi Mu¡ammad, precum și la Nippur, În Babilonia Centrală, la Ras el-‘Amiya, aproape de Kish, În Babilonia Nordică. Informațiile noastre sunt totuși puține, deoarece cultura Eridu a avut posibilități minime de conservare din cauza situației geologice specifice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu cea de la Eridu; aceasta are apoi o fază mai târzie, cuprinsă Între 4 000-3 500 Î.Hr. ‘Ubaid, numit și El‘Ubaid sau El‘Obaid, se află pe țărmul nordic al Golfului Persic. Cultura ‘Ubaid se regăsește În tot sudul și nordul Mesopotamiei. Aceasta prezintă forme de ceramică lucrate la roată, mai puțin Îngrijită decât celelalte, dar cu o formă geometrică bine definită; se realizează o largă răspândire a bronzului și este introdusă cărămida În locul argilei presate; se produc teracotă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sigilii (În nord). În ceea ce privește religia, În etapa culturală ‘Ubaid se afirmă două expresii importante: construirea de temple și folosirea statuetelor caracteristice din teracotă. Templele sunt atestate de resturile de mari proporții care se găsesc uneori În straturi suprapuse, fie În sud, fie În nord. Schema lor generală este cea a unui loc central dreptunghiular cu două șiruri de camere dispuse pe lungime. În momente istorice și localități diferite există modificări semnificative ale schemei. Studiul arhitecturii templelor din etapa culturală ‘Ubaid prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
corespunzătoare etapelor de construcție precedente, s-au găsit multe obiecte votive, și acestea În formă de amulete sau idoli cu ochi mari (eye-idols). Acest templu are, esențialmente, forma templelor sumeriene, dar este tripartit cu nava cruciformă, altarul pe peretele dinspre sud, cu o intrare dublă pe latura opusă și cu un perete cu decorațiuni florale. O altă mărturie importantă din perioada Uruk este constituită de idoli (amulete) cu ochi mari, găsiți În mii de exemplare În straturile de sub templul Tell Brak

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Mesopotamia s-au numit akkadieni (de la numele capitalei lor politice Akkad) În a doua jumătate a mileniului al III-lea Î.Hr., mai exact Între anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost introdusă („a sosit”) În Sumer printr-o intervenție divină directă (cf. subcapitolul 5.4). După toate probabilitățile, sumerienii au pătruns În Mesopotamia În urma unei migrații pe la nord sau nord-est, ori, după cum pare să indice mitul lui Oannesxe "Oannes", pe la sud (Golful Persic), Într-un moment În care calcolitcul nu se conturase Încă pe deplin. Aducând cu ei tradițiile și experiențele din țara lor, precum și pe cele dobândite În timpul ieșirii din pământul Sumerului, de unde și-au luat numele, sumerienii și-au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
au fost acceptate de toți, fie pentru că s-au bucurat de un mare respect Într-o anumită regiune sau cetate. Cât despre divinitățile principale ale panteonului sumerian, se pot distinge patru zone: 1) Regiunea mlaștinilor sud-estice - de la Golful Persic până În sud, la Lagaș. Aici, divinitățile reprezintă forțele productive din mlaștini (ape, pești, păsări etc.) În raport cu omul. Aici sunt venerate divinități precum zeul Enkixe "Enki"/Ea (Eridu), zeul Asallu¿i/Mardukxe "Marduk" (Ku’ar, nu foarte departe de Eridu), zeița Dumuzixe "Dumuzi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Ninurtaxe "Ninurta" (Ghirsu/Tello, În regiunea Lagaș), patronul agricultorilor, cât și zeu al tunetului, furtunilor de primăvară și al altor fenomene asemănătoare; zeița Babaxe "Baba"/Bauxe "Bau", numită și Nin-insinaxe "Nin-insina"; „Stăpâna lui Isin” (Uruku, În regiunea Lagaș și la sud de Nippur); zeul Meslamta’ea/Nergalxe "Nergal" (Kutha, În regiunea Accad). c) Cea mai veche religie semită din Mesopotamia (akkadiană) Sunt multe aspecte ale celei mai vechi religii semite din Mesopotamia, numită akkadiană, care sunt mai puțin articulate, deși cunoscute

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mitul lui Adapaxe "Adapa", ale cărui atestări mai vechi apar În secolul al XIV-lea Î.Hr. (Tell El-Amarna), povestește că preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa este chemat la judecată În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa este chemat la judecată În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
constitui principalul cult oficial al statului hitit (Yazilikaya) odată cu domnia fiului său Tut¿aliya al III/IV-lea. Întâietatea divinităților din mediul luvian și hurrit În concepția religioasă a familiei regale, apărută În momentul stabilirii centrului politic al statului În sudul anatolian, va fi redimensionată În mod programatic atunci când ¾attușili al II/III-lea ajunge, printr-o lovitură de stat, În locul fiului lui Muwatalli, Murșili al III-lea, și se prezintă ca protejat al zeiței DIȘTAR din Șamu¿a (afirmând că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia au fost identificate două grupuri principale de cetăți, unul la nord, format din Zalpa, Li¿zina și Nerikxe "Nerik", iar altul la sud format din Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda (Forlanini, 1984). Odată cu ¾attușili I, când Hattușaș se impune ca un centru politic dominant din punct de vedere religios, de-a lungul unui proces de amestec și reelaborare teologică a divinităților venerate În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de exemplu, Libanul de astăzi), ci este luată Într-un sens geografic și cultural mai larg. Granițele occidentale ale regiuni siro-palestiniene sunt delimitate de Mareaxe "Marea" Mediterană, În timp ce zonele sud-orientale Își găsesc limita În ansa Eufratului și În deșert; la sud, unde se află deșertul Negev, rațiuni de natură istorică conduc la includerea parțială a Cisiordaniei, În timp ce În nord, unde lanțurile muntoase ale Amanului reprezintă o limită naturală, trebuie incluse În discuție și unele zone ale Turciei de astăzi (ca, de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iordanului, pe la Începutul epocii fierului. Sedentarizarea lor intră În procesul istoric de formare a entităților etnice cu caracter național, despre care am vorbit deja În legătură cu arameenii, care Înregistrează așezarea moabiților la est de Mareaxe "Marea" Moartă și a edomiților la sud și se desfășură În paralel cu procesul de individualizare și consolidare a Israelului atestat din perioada Judecătorilor. Capitala amonită, Rabbat Ammonxe "Ammon" (devenită Filadelfia În timpul lui Ptolemeu al II-lea Filadelful (282-246 Î.Hr.), astăzi Amman) era un important centru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane, fiind de fapt vorba de o ucidere ritualică excepțională pentru rezolvarea unei situații de criză și pentru a recâștiga protecția lui Kemosh. 3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nordică, trece În mod clar pe planul al doilea. Se poate considera ca sigur faptul că strămoșii veneților, euganilor, umbrienilor, faliscilor, sabinilor, latinilor, oscilor și ai altor triburi sau comunități lingvistice din Italia au transferat din centrul Europei centrale În sud nu numai limba lor, ci și unele instituții familiale stabilite (cf. numele de rudenie), tehnici de lucru și structuri sociale (sat, „trib”, rex) (Benveniste, 1969; Prosdocimi, 1978). Lingvistica comparată și cercetarea mitologică născută odată cu ea au Încercat să reconstruiască o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
del Tonno, lângă Tarent) și În Sicilia orientală (Thapsos). Fragmentele din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație. Grație descoperirilor amintite, acum știm cu siguranță că regiunea de pe valea Tibrului este strâns legată de istoria epocii bronzului a Italiei meridionale, a Siciliei, Sardiniei și ariei egeene. În schimb, este mai greu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire), care pe unele plăcuțe este opus morții, desemnată ca uitare (lèthe), introduce o anumită legătură cu doctrinele lui Pitagora și ale „școlii” sale. Totuși, acest lucru nu se verifică decât În sudul Italiei. În plus, ar trebui stabilită o limită precisă Între religie și filozofie, asociație și școală, dacă nu din alt motiv, măcar pentru a putea recepționa mai bine trecerile de graniță care se verifică În ambele direcții. 2. Filozofia italică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Etruria, cu istoria ei de contacte seculare cu Grecia și Răsăritul, În timp ce Roma, În expansiunea ei treptată În peninsulă, s-a deschis deja În perioada monarhică și În primele veacuri ale republicii față de influențele elene Înrădăcinate În nordul etrusc, În sudul Italiei și În Sicilia, aflate amândouă sub dominație greacă; dar nici În perioada clasică nu lipsesc contactele ei directe cu polisurile din Grecia continentală. De altfel, În expansiunea republicii romane către Orient, epoca elenistică asistă la o elenizare masivă a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
influență exercitată asupra religiei iraniene, mai ales În epoca preahemenidă, de către civilizațiile neariene de pe platoul iranian, În special de către cea a Elamului. Acest fapt este valabil atât pentru Iranul propriu-zis, cât și pentru Iranul „exterior”, situat la est și la sud de platou. Progresele notabile ale cercetării arheologice până la sfârșitul anilor ’70 au adus clarificări de natură complexă În ceea ce privește epoca schimburilor inter-iraniene (din a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca șase mari porțiuni circulare (karșvar, În Iran, și dvșpa, În India) În care este Împărțit pământul (cf. Yașt 10, 15). Chiar și numai aceste date (deși mai pot fi adăugate multe altele, printre care povestea unui arbore miraculos la sud de muntele cosmic indo-iranian) demonstrează destul de clar existența unei moșteniri ariene comune În concepțiile cosmologice și cosmografice. Faptul că acestea au existat În Iran Înaintea lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu se deduce doar dintr-un studiu comparativ cu concepțiile indiene, ci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
khorasinilor - conform reconstrucției sale, bazate pe interpretarea aparte a unui fragment din Hecateu din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]