39,851 matches
-
au cronicizat pe parcursul secolului al XVIII-lea. Grecii nu au acceptat jurisdicția sârbească, ci au preferat să folosească o capelă pusă la dispoziție de ambasadorul imperial rus la Viena, contele . În aceste condiții împărăteasa Maria Terezia a acordat prin intermediul unui decret din 3 martie 1776 privilegii grecilor ortodocși din Viena, în sensul folosirii publice a capelei din "Steyrer Hof" de către Frăția Sf. Gheorghe, a grecilor ortodocși. De asemenea, preotului ortodox slujitor al capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire a tuturor funcțiunilor spirituale după rânduiala Bisericii Răsăritene Neunite, în special a sfintei jertfe euharistice, săvârșirea botezurilor, cununiilor, înmormântărilor și a tuturor celorlalte obiceiuri și ritualuri specifice Bisericii Răsăritene Neunite." După decretul de recunoaștere a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf. Gheorghe, mai cu seamă între membrii
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Frăția Sf. Treime. La început această frăție a numărat 32 de membri (capi de familie). Înființarea Frăției Sf. Treime a avut loc în anul 1782 și a fost confirmată și prevăzută cu aceleași privilegii ca și Frăția Sf. Gheorghe prin decretul împăratului Iosif al II-lea din 29 ianuarie 1787. În acest decret împăratul a prevăzut în mod expres dreptul "grecilor și valahilor neuniți" de a oficia public și nestingherit serviciile religioase specifice în locația din vechea piață "Am Fleischmarkt", așa încât
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
capi de familie). Înființarea Frăției Sf. Treime a avut loc în anul 1782 și a fost confirmată și prevăzută cu aceleași privilegii ca și Frăția Sf. Gheorghe prin decretul împăratului Iosif al II-lea din 29 ianuarie 1787. În acest decret împăratul a prevăzut în mod expres dreptul "grecilor și valahilor neuniți" de a oficia public și nestingherit serviciile religioase specifice în locația din vechea piață "Am Fleischmarkt", așa încât "fiecare creștin din această religiune greacă neunită, de orice națiune sau limbă
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
fost Georg von Karajan, strămoșul muzicianului Herbert von Karajan. În preajma anului 1848 s-a făcut remarcată mai întâi concurența lingvistică dintre ortodocșii români și ruteni din capitala imperială. După punerea în practică a dualismului, care a intrat în vigoare prin decretul imperial din 14 noiembrie 1867, chestiunea românească a devenit virulentă și pentru Biserica Sf. Treime din Viena. Consilierul consistorial al Episcopiei de Cernăuți, Samuel Andrievici, totodată deputat în Reichsrat, a solicitat angajarea unui preot român pe lângă Biserica Sf. Treime. Demersurile
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
rândul Clubului Iacobinilor. La 2 martie 1791, Lameth i-a distrus influența acuzându-l de complot cu „aristocrații”. Începând de atunci, iacobinii au fost dominați de triumvirat. Dar fuga regelui în iunie 1791 și reîntoarcerea sa au schimbat datele problemei. Decretele care declarau inviolabilitatea regelui și revenirea în funcțiile sale au provocat o scindare. La 16 iulie 1791, în ajunul schimbului de focuri de la Champ-de-Mars, Barnave a părăsit gruparea, împreună cu majoritatea moderată (aproape toți deputații) și s-a instalat la Club
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Charles Lameth, Goupil de Prefeln și Adrien Duport, ale căror nume au fost din nou scrise în procesele verbale ale societății. În acest caz, ei au fost șterși pur și simplu deoarece, cu o zi în urmă, ei revocaseră același decret. În pofida acestei victorii, iacobinii au obținut doar un succes relativ în alegerile din septembrie 1791 pentru Adunarea Legislativă: candidații au fost învinși în Paris, deși în Province au avut o soartă mai bună. În noua Adunare, 136 de deputați s-
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
o altă Adunare. Marile dezbateri politice au avut loc în această perioadă, atât la Clubul Iacobinilor cât și la Adunarea Legislativă, aceasta din urmă văzându-se contestată fără încetare de iacobini. Adunarea Legislativă era compusă din deputați noi, deoarece un decret promovat de Robespierre interzisese membrilor Adunării Constituante să facă parte din noul organism. Brissot a enumerat într-un discurs ținut la 28 septembrie misiunile ce reveneau clubului: discutarea legilor de adoptat și crearea condițiilor pentru disciplină parlamentară, dar și „supunerea
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
robespierriste, și și-a redeschis porțile la scurt timp. Dar presiunea opiniilor contra terorii și responsabililor ei a determinat Convenția să închidă sala de întruniri la 12 noiembrie 1794. Ea avea să fie demolată după încă șase luni, în urma unui decret din 1795 prin care s-a ordonat transformarea clădirii iacobinilor în piață publică, sub numele de „piața 9 thermidor”.
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
și membru al unor societăți de fizică și chimie, naționale și internaționale. A primit numeroase distincții naționale și internaționale, între care profesor evidențiat (1980, Academia Română), profesor emerit (1998, "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), Chevalier de l’ordre des palmes académiques (decret din 22 august 1977 al Secretariatului de Stat al Universităților din Franța). A publicat peste 200 de lucrări științifice (citate în monografii și reviste de prestigiu), peste 50 brevete de invenție, 11 cărți, printre care: "N-Ylid Chemistry" (McGrow-Hill, London, U
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
lucrat ca concipist la diferiți avocați la Liov și Stanislav (Stanislau). După ce Kochanowski s-a supus unui examen penru a fi recunoscut reprezentant legal din Cernăuți și de asemenea, pentru Oficiul pentru Drepturile Civile în 1847, a fost desemnat prin decret al Ministerului de Justiție din 13 august 1850 ca avocat în Cernăuți, mai târziu (1868-1875) ales chiar președinte al "Asociației Avocaților Bucovinei". Anton a intrat devreme în "Partidul Liberal German", și în următoarele decenii a funcționat cu succes ca mandatar
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
limba macedoneană la INALCO ("Institut național des langues et civilisations orientales") - Paris și conferențiar de balcanistica la "Istituto Universitario Orientalé", Napoli. Opera să științifică acoperă lexicografia, lingvistică românească (dialectele - meglenoroman și aroman) și cea romanica. În cursul anului 1995, prin decretul primului ministru al Franței, a primit distincția de Cavaler al Ordinului"Palmes Académiques", cu mențiunea: „pour services rendus à la culture française”, iar în anul 2008, Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de ofițer, prin decretul președintelui României, Traian Băsescu
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
cursul anului 1995, prin decretul primului ministru al Franței, a primit distincția de Cavaler al Ordinului"Palmes Académiques", cu mențiunea: „pour services rendus à la culture française”, iar în anul 2008, Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de ofițer, prin decretul președintelui României, Traian Băsescu. În noiembrie 2011, Facultatea de Litere a Universității din București i-a acordat titlul de "Professor Honoris Causa". Asociația ”Răsăritul Românesc” din Republică Moldova i-a acordat, în anul 2013, Diplomă de Excelență pentru întreaga activitate
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
activat doar de patru ori în istoria României: pe timpul Războiului de Independență, al celui de-al doilea război balcanic, precum și al primului și celui de-al doilea război mondial. Marele Cartier General a fost creat pentru prima dată prin Înaltul Decret nr. 491, la 6 aprilie 1877, odată cu mobilizarea armatei române participante la Războiul de Independență. Marele Cartier General a fost constituit a doua oară în august 1916, după intrarea României în primul război mondial, prin divizarea Marelui Stat Major în
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
constituit Marele Cartier General, având ca șef de stat major pe colonelul Gheorghe Slăniceanu. În timpul războiului Marele Cartier General a funcționat, succesiv, în localitățile: București, Poiana, Craiova, Corabia, Verbița, Poradim, Lom Palanka. La 27 aprilie/9 mai 1877, prin Înaltul Decret nr. 952/1877 a fost stabilită organizarea Comandamentului Armatei Active. Astfel Marele Cartier General avea următoarea ordine de bătaie: Prin Înaltul Decret nr. 981 din 27 aprilie/9 mai 1877, șeful șeful Marelui Cartier General, colonelul Slăniceanu, este împuternicit „"să
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
în localitățile: București, Poiana, Craiova, Corabia, Verbița, Poradim, Lom Palanka. La 27 aprilie/9 mai 1877, prin Înaltul Decret nr. 952/1877 a fost stabilită organizarea Comandamentului Armatei Active. Astfel Marele Cartier General avea următoarea ordine de bătaie: Prin Înaltul Decret nr. 981 din 27 aprilie/9 mai 1877, șeful șeful Marelui Cartier General, colonelul Slăniceanu, este împuternicit „"să subscrie, din ordinul nostru, toate ordinele generale și particulare, referitoare la comandamentul armatei"”. Deși aflat la prima participare într-un război, Marele
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
din zona de operații, în noua sa calitate de șef al Marelui Cartier General și „Major General” al armatei, în timp ce colonelul Ștefan Fălcoianu era numit șef de stat major al Marelui Cartier General. La 5/17 august 1878, prin Înaltul Decret nr. 1840/1878 întreaga armată (inclusiv Marele Cartier General) se demobilizează. În noaptea de 16/17 iunie 1913 Bulgaria, sustinută și incurajată atât de Rusia cât și de Austro-Ungaria a atacat prin surprindere pe foștii săi aliați din Primul Război
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
4 septembrie 1913, succesiv, în următoarele localități: București, Corabia, Turnu Măgurele, Samovit, Cervenibeg, Plevna, Zimnicea. Comandant general al Armatei de Operații a fost numit prințul moștenitor Ferdinand, iar șef al Marelui Cartier General - generalul de divizie Alexandru Averescu. Prin Înaltul Decret nr. 5141 din 30 iulie/12 august 1913, armata, în frunte cu Marele Cartier General, era demobilizată, începând cu 31 iulie/13 august 1913. General de divizie Alexandru Averescu - "23 iunie - 30 iulie 1913" General de divizie Vasile Zottu - "15
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Sovietice din război - generalul Constantin Prezan este pensionat, în locul său la conducerea Marelui Cartier General fiind numit generalul de divizie Constantin Cristescu. Astfel în ordinul de numire semnat de ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu, se preciza că: „"Prin Înaltul Decret nr. 921 din 6 aprilie 1918, fiind numit șeful Marelui Stat Major, vi se pune în vedere că veți lua în primire și conducerea Serviciului de Stat major de la Marele Cartier General, în locul generalului de corp de armată Prezan Constantin
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
să prevadă ramificațiile politice care vor apărea în acest oraș mic într-o astfel de situație. În virtutea unui ordin prezidențial, Bărbie este reînrolat în armată SUA cu gradul de colonel plin. De asemenea, lui Bărbie i se acordă printr-un decret autoritate asupra localității. Cu toate acestea, această acțiune nu este bine primită de către Big Jim și de bandă să de polițiști renegați. În timp ce Big Jim încurajează pe ascuns și orchestrează inducerea sentimentelor de neliniște și panică în rândul orașului pentru
Sub Dom () [Corola-website/Science/329644_a_330973]
-
cele nouă departamente din Bolivia, localizat în partea nord-estică a statului (în partea de câmpie). Este al doilea cel mai mare departament din țară ca întindere (după Santa Cruz), având o suprafata 213 564 km, si a fost creat prin decret pe data de 18 noiembrie 1842 în timpul administrației generalului José Ballivián. Capitala să este orașul Trinidad. Cu o populație de 425 780 (recensământul din 2012), departamentul Beni este al doilea din stat ca număr de locuitori, după provincia Pândo. Deși
Departamentul Beni () [Corola-website/Science/329725_a_331054]
-
găsesc diverse lacuri și lagune. Cele mai importante sunt: Laguna Suárez, Rogagua, Rogaguado, Sân Luis, Sân Pablo, Huachi, Huatunas, Yusala, Huachuna, Agua Clară, Ginebra, La Dichosa, Bolivia, Navidad, Las Abraș, Largă, Maracaibo și Lacul Aquiles. Departamentul a fost creat prin decret pe data de 18 noiembrie 1842 în timpul administrației generalului José Ballivián. Departamentul este la rândul sau împărțit în opt "provincii" (în ), care la rândul lor, sunt împărțite în 19 "municipii" (în ) și 41 de "cantoane" (în ).. Limba dominantă în acest
Departamentul Beni () [Corola-website/Science/329725_a_331054]
-
conteste domnia. În ciuda acestei înțelegeri, Andrei a fost încoronat rege doar după moartea fratelui său în 1047. Andrei a continuat politica de creștinare dar, în același timp, nu a luat măsuri drastice împotriva păgânilor. După încoronare, regele Andrei a reconfirmat decretele predecesorul său Ștefan I și a invitat o serie de preoți străini în Ungaria, deoarece rebelii păgâni uciseseră membri ai clerului creștin. Relațiile cu Sfântul Imperiu Roman au rămas tensionate, deoarece regele Petru fusese un aliat apropiat și vasal al
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
ofițeri, la ieșirea lor din școală, neposedând îndestul toate acele materii indispensabile astăzi unor ofițeri de artilerie și geniu, erau nevoiți a se duce în mare număr prin școlile din străinătate pentru a-și completa studiile"”. Ca urmare, prin Înaltul Decret nr. 996l din 7 aprilie 1881, regele Carol I a aprobat înființarea unei „"școli de aplicație pentru artilerie și geniu sub denumirea de Școala specială de artilerie și geniu. Cursurile acestei școli, vor fi de trei ani, din care unul
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
școala de infanterie și cavalerie, conform regulamentului special al acestei clase preparatore, iar ceilalți doi ani din toți elevii clasei preparatore cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre tienrii ofițeri care
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]