45,986 matches
-
muniții aflat în preajma lui. ― Cum s-a întâmplat ca un depozit de muniții să explodeze așa tam-nisam? - a întrebat unul dintre cei de față. ― Această nelegiuire au înfăptuit-o la 10 mai 1918 bandele de ruși - aliații noștri care, după pacea separată de la Brest Litovsk cu nemții, au părăsit frontul și s-au dedat la furturi și distrugeri, lăsând armata română singură în fața celei germane, comandată de feldmareșalul von Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. ― Și totuși armata noastră singură l-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace și te mai așteptăm să treci pe la noi. Îți voi trimite veste când e liniște. ― Uite aici bani, ca să-mi faci rost de niște așternuturi domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a întâmplat? - a întrebat ea scâncit. ― Nimic deosebit, dar e mai bine să ajungi acasă cât mai repede. În timp ce ea se îmbrăca, lotrul l-a legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare tacită a situației... Lotrul l-a întrebat din nou: ― Ce ai de spus? Nici un răspuns. ― Asta ar însemna că ai s-o lași în pace?... Spune, că altfel... îți reamintesc eu ce urmează. ― Ce să spun? Că orice aș zice eu, lucrurile merg la fel. Ca înainte. Așa căăă... ― Cu alte cuvinte, ne-am înțeles. În clipa asta pleci și uiți drumul încoace... Și nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușa, lotrul s-a apropiat tiptil cât a putut mai mult... ― Îmi închipui ce a fost pe capul Irinuței. Să nu fi fost în locul ei - s-a auzit același glas. ― Uite căăă... nu a fost așa. ― Nu te cred și pace. ― Păi cum să se întâmple ce crezi dumneata, dacă abia s-a stins zgomotul ușii trântite, că hangița a ieșit cu mătură și cârpă, ca să facă curat în încăpere. De fapt, mai mult se prefăcea, fiindcă privirea îi fugea mereu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se mișca vreo unul. Și cum e pace ca în ceruri, înseamnă că m-a urmărit cineva de unul singur... Cine-i? Să văd, însă, mai întâi de rana mea”. Cu acest gând în minte s-a dezlipit de copac și tiptil a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a retras spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate... ― Ostași, nu întâmplător vă aflați aici. Nu ați fost concentrați fără motiv. Unii dintre dumneavoastră cunosc cauza. Alții
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locul lui și executând comenzile comandantului, care curgeau ca o grindină... Finalul era acel banal strigăt: „Foooc!” „Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o piatră... E pace, dar ce ar fi ca toate acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase și orice mișcare este o luptă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de cauză. L-am avut în subordine și când a făcut armata de drept. Și atunci era un om plin de neprevăzut, dar mereu în slujba celor din jurul său... Noi vă dorim drum bun și să dea Domnul să fie pace. Și dacă ne vom întâlni cândva, să ne putem saluta cu zâmbetul pe buze și, bucurie în suflet. Mergeți sănătoși, dragii mei! ― Mulțumim! - a răsunat răspunsul „plutonului” într-un singur glas... Când cei doi superiori s au depărtat, Dumitru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lor, a vorbit, cu un oftat adânc: ― Beți de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice! S-a uitat lung la el, dar l-a lăsat în pace. „E mai bine să rămână cu gândurile lui. Vreau să văd dacă nu a fost doar o părere - gândea Dumitru. S-ar putea ca ceea ce văd să fie urmarea rachiului băut în gară și nu a unei hotărâri luate”... După
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am adus ce ați dorit dumneavoastră. Să cinstiți în pace. ― Îți mulțumim, jupâne. Parcă ne am mai prins și noi oleacă sufletul - a vorbit Dumitru. ― Dacă îți mai vrea ceva, eu îs pe aproape. ― Te-om chema noi dacă a fi nevoie. Mai degrabă dacă vărul ista al meu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe colțul mesei. ― Bună socoteala, jupâne? - a întrebat Dumitru, în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vine o altă concentrare, că, cum vezi, în lume miroase a praf de pușcă?... Asta-i drept, dar pe mine nu mă ia. ― De ce să nu te ia? Nu ești același leat cu mine? ― Chiar dacă sunt. Nu mă ia și pace. ― Asta n-o mai pricep. ― Nu mă ia, fiindcă sunt singur la nevastă. ― Și pe mine de ce să mă ia. ― Fiindcă tu nu ești singur... Și pe aiștia îi ia, pentru că are cine să le țină locul... ― M-ai prins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-mă mai bine, chestia cu clinica de reabilitare mi s-a părut o idee bună. Una grozavă chiar! Nu mai avusesem o vacanță de secole! Mi-ar fi prins bine o perioadă în care să mă odihnesc, în liniște și pace. Un loc în care să mă ascund și să-mi ling rănile săpate adânc în carnea mea de Luke. Cuvintele din Advent, cartea lui Patrick Kavanagh, îmi pluteau prin minte: Am încercat prea multe, prea multe am gustat, iubitule, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nepotrivită. Asta se întâmplase vara trecută, însă, între timp, Helen nu reușise să-și găsească un serviciu. Așa că o lălăia prin casă, enervând-o pe mama pe care o bătea la cap să joace cărți. —Helen! Lasă-ți cumnatul în pace! s-a auzit vocea mamei. Apoi, a apărut și ea în capul scărilor, lângă Helen. îmi fusese teamă de întâlnirea cu mama. Aveam senzația că am un lift în piept. Un lift care scăpase de sub control și o luase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mașină și că un copac cădea peste mine. De fiecare dată, simțeam impactul și mă trezeam dintr-odată, lac de sudoare și tremurând. Și niciodată nu știam unde eram și dacă era zi sau noapte. Helen m-a lăsat în pace până în a doua noapte de când mă întorsesem. Eram în pat, îmi era teamă să mă scol, iar ea a intrat în cameră cu o înghețată Cornetto. Avea un aer relaxat care nu putea să aducă decât necazuri. Bună, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lasă nervii. —Taci din gură! am urlat. îmi doream ca Helen să nu fi venit, dar, din clipa în care aflase de vedetele pop, fusese extrem de insistentă. Helen s-a supărat, dar tata a intervenit rapid. —Las-o în pace, Helen! Helen mi-a aruncat o privire furioasă, după care a lăsat-o mai moale. —OK, a zis ea într-un acces neobișnuit de altruism. în fond, nu se internează în fiecare zi la spitalul de nebuni! Când am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar dup-aia mă duc să vomit. N-am mai auzit asemenea tâmpenii! Și dacă te prind prin bucătăria mea încercând să găsești locul în care am ascuns jeleul, să știi că zbori imediat de-aici! —Sadie, las-o-n pace! a zis un bărbat care stătea de partea cealaltă a mesei, pe diagonală. Dintr-odată, mi-a devenit simpatic. Cu toate că arăta ca un boxer și, ceea ce era și mai rău, își purta părul scurt și cârlionțat după moda împăraților romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci fumase o țigară, privind în depărtare cu detașare, și-a dat seama imediat de situația în care mă aflam și a urlat: —Jos labele, Clarence! Lasă fata în pace! în cele din urmă, de voie, de nevoie, Clarence mi-a dat drumul. —Nu-ți face nici un rău, mi-a explicat Mike, iar eu, pentru a cincisprezecea oară pe ziua aia, m-am chinuit să nu izbucnesc în plâns. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ei împânziseră toate magazinele. De ce s-a așteptat ca toată lumea s-o bată pe spate doar fiindcă s-a lăsat de băut? Mă depășește, a continuat Mike. E ca faza cu Yasser Marrowfat 1 care a câștigat premiul Nobel pentru Pace. Știi la ce mă refer: te comporți ca un cretin, după care te oprești și aștepți ca toată lumea să-ți spună cât ești de grozav... Misty știa probabil că se vorbește despre ea fiindcă a ridicat dintr-odată capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de teamă să nu destram privirea aceea care se țesea între ei. Dar stați! Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și simplu nu poți să mă lași în pace, așa-i? i-a spus Misty cu un zâmbet sălbatic. Mike s-a întunecat. Zâmbind afectată, Misty și-a luat ziarul și a ieșit încet din cameră. Toți ochii erau ațintiți asupra șoldurilor ei unduitoare. Nici unul dintre bărbații din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu motivul pentru care ai vrut să bei. John Joe era neclintit. Eu aș fi făcut spume. De fapt, chiar făceam spume. în fond, bietul om se străduise. M-am gândit să-i spun lui Josephine să-l lase în pace, dar mi-am zis c-ar fi mai bine să las să mai treacă vreo câteva zile înainte să-i arăt cum trebuie făcute lucrurile astea. — Păi, a spus John Joe strângând din umeri, știți cum e... — Nu, John Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin câte-am trecut pe ziua de azi, mă gândeam, mi-a ajuns cu vârf și-ndesat! Vreau să uit de toate. Măcar o clipă! Dar Chaquie nu-mi dădea pace. A continuat să vorbească până și atunci când m-am ascuns în spatele cărții lui Raymond Carver. Pe care o luasem cu mine doar fiindcă mi-o dăduse Luke, dar asta nu conta. Poate că-mi doream cu adevărat s-o citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]