40,921 matches
-
înainte ca satul să apară menționat pentru prima oară într-un document scris. Un document din 31 martie 1423 ce întărește panului "Șerbea de la Vaslui, "boier martor în sfatul domnesc, mai multe sate pe apa Vasluiului, ar putea reprezenta prima atestare documentară a satului Șerbești și totodată explica originea numelui. Potrivit legendei, pe vremuri vatra satului era așezată pe albia apei Vasluiului lângă drumul dintre Vaslui și Iași, drum vechi ce se suprapune șoselei naționale de astăzi. Într-una din desele
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
Verșeni este un sat în comuna Miroslovești din județul Iași, Moldova, România. Se află pe malul stâng al râului Moldova. Așezată în lunca Moldovei, are o istorie la fel de bogată și veche că celelalte sate ale comunei Miroslovești. Prima atestare documentara a satului datează de la 20 iulie 1453, unde este pomenit Verijani. În documentele ulterioare, denumirea satului apare în forme grafice variate: Verijeani, Verijeni, Vereșani, Verașeni și Verșeni. Originea și semnificația acestui nume au fost discutate de unii lingviști români
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
de la un străvechi vatman Verigă, care apare într-un document din 15 aprilie 1423. Mai plauzibil pare numele satului de la un boier Vereș, menționat într-un document din 29 martie 1546. În secolul al XVII-lea, apar date noi despre atestarea acestui sat. Într-o perioadă de 40 de ani, apar peste 50 de documente care tratează transformările socioeconomice ale satului. Peste 80% dintre acestea sunt acte de vânzare-cumpărare a terenurilor. La 20 iulie 1794, ispravnicii de Suceava au cercetat din
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
reședința) și Lățunaș. Populația totală este de persoane. În extremitatea sudică a județului Timiș, la frontiera cu Serbia. Acum Jamu Mare este capăt de linie ferată, însă până în anii 1920 a existat o linie funcțională până în Vrsac în Iugoslavia. Prima atestare documentară a localității este din 1370, sub numele de ""Suma"". Inițial comuna a fost amplasată la distanță de 4 km de actuala amplasare a localității ce a fost denumită "Fraidental" până în anul 1809, începând din această dată populația a început
Comuna Jamu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/301332_a_302661]
-
sat în comuna Racovița din județul Timiș, Banat, România. Se află la 8 km nord-est de Buziaș și la 20 km vest de municipiul Lugoj. Are stație proprie la calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj. În Evul Mediu se numea "Képed" iar prima atestare documentară a satului datează din 1462, sub numele de "Kisképed". Sub ocupația otomană ea era locuită de români, fapt relevat și de recenământul general organizat de austrieci în 1717, după ce au cucerit Banatul. Satul s-a construit la marginea pădurii
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
pe malul drept la Begăi Vechi. Drumul comunal 58, care străbate localitatea, leagă Cerneteazul de Giarmata și drumul național DN691 la est (2 km) și satul Covaci la vest (2 km). Pe teritoriul localității au fost descoperite vestigii române. Prima atestare documentara datează din 1470. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 18 case. În 1924-1925 se numea "Cernești". La împărțirea administrativ-teritorială din 1956, era centru de comună. Inițial, 'satul bătrân' a fost amplasat pe partea stângă a pârâului
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
găsește și azi. În 1924-1925 se numea Cernești. La împărțirea administrativ-teritorială din 1956, era centru de comună, după care a intrat în componență comunei Giarmata. Pe teritoriul localității au fost descoperite vestigii române, pe aici trec urmele sântului român. Prima atestare documentara datează din 1470. În evul mediu, după cum reiese din documente, era denumită Cserneczhaza. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 18 case.[1] După cucerirea Banatului de austrieci, localitatea apare în documente ca fiind locuită, astfel că
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
nouă rezistență la Kevea (probabil Cuvin, în Serbia) și apoi la Orșova. Deși a pierdut bătăliile, Glad și urmașii lui au condus în continuare ducatul până in 1003-1004 când dinastia lui Glad a fost înlocuită cu a lui Chanadinus. Prima atestare documentară datează din 1289 cu numele "Föen". În secolul al XVIII-lea Foeniul intră în proprietatea familiei Mocioni. Primarul comunei, Miomir Dobrivoi Cizmas, este membru PNL. Viceprimarul Ogodescu Sorin este membru PNL. Consiliul Local este constituit din 11 membri împărțiți
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
Bega Veche, la circa 23 km vest de municipiul Timișoara și la o distanță de 12,3 km vest de centrul de comună, Săcălaz. Este străbătut de drumul județean 214, drum care se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
în formă de romb sau paralelogram. Pe teritoriul satului au fost descoperite urmele unei așezări din perioada mijlocie a Epocii bronzului (1.500 - 1.300 î.Hr). Localitatea este foarte veche. În Evul Mediu era proprietate a Cetății Timișoara. Prima atestare documentară a satului datează din 1332. În 1334 el este menționat sub numele de "Sacerdos de Sadan". Până în anul 1964 s-a numit "Jadani" sau "Jădani". În trecut s-a mai numit și "Sădeni". A fost locuită de români, germani
Cornești, Timiș () [Corola-website/Science/301352_a_302681]
-
județul Timiș, Banat, România. Se situează în zona de vest a județului Timiș, la circa 25 km vest-sud-vest de municipiul Timișoara, în Câmpia Timișului. Comparativ cu satele mult mai vechi din Banat, Diniașul este un sat relativ mai nou. Prima atestare documentară coincide cu Conscripția generală a Banatului care a avut loc în 1717. Acest recensământ a înregistrat atunci localitatea "Dingnas", cu 50 de case, aparținând de districtul Timișoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbești la nord
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
1,02%). Pentru 3% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,94%), cu o minoritate de penticostali (4,28%). Pentru 3,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Prima atestare documentara a satului Gavojdia datează din 1363. Primele știri despre existența localității le avem din prima jumătate a secolului al XV-lea în anul 1447, cănd guvernatorul Ioan de Hunedoara donează jumătate parte a bunurilor din Gavojdia de Jos și
Comuna Gavojdia, Timiș () [Corola-website/Science/301362_a_302691]
-
din județul Timiș, Banat, România. 154 locuitori (2002). În Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea "Ewcze" sau "Ocse", fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
dealurilor, la o altitudine de aproximativ 98 m, si la nord de răul Bega, la o distanță de circa 2 km de acestă; distanță până la Timișoara este de 18 km. Primele informații cunoscute privind existența acestei localități se leagă de atestarea bisericii, si anume în consemnarea de zeciuiala a protopopiatului catolic Timișoara, unde apare sub denumirea de Evsen, și în care se arată că preotul Nicolae din Evsen a plătit în anul 1333 suma de 27 banali. Parohia atestata sub formele
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
municipiile Timișoara și Lugoj și la 8 km nord orașul-stațiune Buziaș. Este traversat de drumul județean DJ572, care leagă drumul național DN6 (sau E70) de drumul județean DJ592, două variante care leagă, pe trasee diferite, cele două municipii timișene. Prima atestare a localității a parvenit prin intermediul istoricului ungur Fryges Pesty care, într-o lucrare dedicată Carașului, vorbește despre o diplomă maghiară de la 1428, în care se amintește de un anume Emeric de "Hattyas", participant la o tranzacție cu pământuri între nobilimea
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
Nevrincea ("Nőrincse" în maghiară), este un sat în comuna Bethausen din județul Timiș, Banat, România. Are haltă la calea ferată Lugoj-Ilia. Distanța pe cale ferată până la municipiul Lugoj este de 18 km. Prima atestare documentară datează din anul 1371 cu numele "Neurinche". La recensământul din 2002, Nevrincea avea 239 locuitori, dintre care 201 români, 21 ucrainieni și 17 maghiari. Ziua localității se sărbătorește pe data de 8 septembrie, dată la care are loc și
Nevrincea, Timiș () [Corola-website/Science/301381_a_302710]
-
și respectiv drumul național DN59. Alte orașe apropiate sunt: Deta la 32 km, Ciacova la 20 km și Gătaia la 25 km. Este legată de rețeaua feroviară prin intermediul liniei secundare Jebel-Liebling,dar care este inchisă din 27 februarie 2014 Prima atestare documentară a localității apare în secolul XIII sub numele de "Besd" sau "Desd". Comuna Liebling a fost înființată în anul 1786 prin colonizarea etnicilor germani (șvabi).E o localitate destul de locuibila pentru orice neamt. Populația comunei Liebling a evoluat astfel
Comuna Liebling, Timiș () [Corola-website/Science/301373_a_302702]
-
Ektar", iar pe harta oficială de la 1761 este inclusă în districtul Lugoj. În 1779 s-a alipit județului Timiș. Pe hotarul nordic al satului s-a întemeiat în 1882 colonia de germani Iosifalău. Biserica ortodoxă s-a construit în 1909. Atestarea documentară a Budințului este puțin mai recentă decât a Ictarului. El apare menționat într-o diplomă maghiară din anul 1444, cu numele de "Budfalva". Conscripția de la 1717 arată că satul "Budinc" avea 18 case și aparținea districtului Făget. A fost
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
județului Timiș. Se învecinează la nord cu Banloc, la est cu Șocă și Denta, la vest cu Livezile și la sud cu Șerbia. Descoperirile efectuate cu ocazia săpăturilor din jurul râului Bârzava, au scos la iveală dovezi ale vechimii așezării. Prima atestare documentara a Partoșului se regăsește într-o dijma bisericească colectată între 1300 - 1335, unde apare sub denumirea de "Parthas" și este localizată între râurile Timiș și Bârzava, adică pe partea dreaptă a Bârzavei, spre diferența de localizarea din prezent, pe
Partoș, Timiș () [Corola-website/Science/301385_a_302714]
-
o clară evoluție urbană. Pe teritorul comunei există exploatări de petrol și gaze naturale. Primarul comunei Orțișoara Aleodor Gheorghe Sobolu și viceprimarul Valentin Baniciu sunt membri ai PSD. Consiliul local este constituit din 13 consilieri. Comună Orțișoara Amplasare Județ Timiș Atestare 1467 ("Kukoth") Primar Gheorghe Aleodor Sobolu, PSD, din 2004 Suprafață 145,63 km² Populație (2005) 3.931 Densitate 28,05 loc./km² Amplasare 45°57′57″N, 21°12′05″E Sate Călacea, Cornești, Orțișoara, Seceani Cod poștal 307305 Sit
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
2004 Suprafață 145,63 km² Populație (2005) 3.931 Densitate 28,05 loc./km² Amplasare 45°57′57″N, 21°12′05″E Sate Călacea, Cornești, Orțișoara, Seceani Cod poștal 307305 Sit web ro Primăria Orțișoara Călacea Comună Orțișoara Timiș Atestare 1356 Populație Cod poștal 307306 Seceani Comună Orțișoara Timiș Atestare 1337 Populație Cod poștal 307308 Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Orțișoara se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
28,05 loc./km² Amplasare 45°57′57″N, 21°12′05″E Sate Călacea, Cornești, Orțișoara, Seceani Cod poștal 307305 Sit web ro Primăria Orțișoara Călacea Comună Orțișoara Timiș Atestare 1356 Populație Cod poștal 307306 Seceani Comună Orțișoara Timiș Atestare 1337 Populație Cod poștal 307308 Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Orțișoara se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,05%), cu o minoritate de
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
Măguri este un sat ce aparține municipiului Lugoj din județul Timiș, Banat, România. Este singura localitate din județul Timiș care a înregistrat o majoritate absolută a populației de țigani. Prima atestare documentara a localității datează din anul 1448, cu numele de "Magora". În trecut, Măguri a fost o așezare pur românească. La aceasta s-a atașat cătunul "Țigani", cătun care în perioada interbelică numără 30-40 de familii de țigani.In anul
Măguri, Timiș () [Corola-website/Science/301377_a_302706]
-
austrieci, Nadășul apare din nou locuit. Conform conscripției administrației habsburgice din 1717, avea 17 case și era locuit. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele "Buboki-Natasch". Hartă militară de la 1761 arată satul "Dubski Nadosch", aparținător districtului Lipova. Prima atestare sigură a localității este făcută de Conscripția din anul 1717 când este amintită sub numele de Duboki Nadushși aparținea de Districtul de Lipova.Satul avea la acea dată numai 11 case ceea ce ne face să credem că perioada anterioară acesta
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
Dubikinadasch și aparținea de Plasă Barași de Districtul Lipova.În anul 1761, pe harta oficială habzburgică este menționată localitatea sub numele de Dubski Nadosh, iar în anul 1776, pe harta întocmită de Griselini o întâlnim cu numele de Duboxinados. Prima atestare a școlii din Nadăș este în anul 1776 ceea ce dovedeșste că localitatea avea la acea dată o dezvoltare remarcabilă. Până în 1804 în sat locuiau numai români și sârbi, dar din anul acela în localitate sunt aduși coloniști maghiari din zona
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]