45,986 matches
-
a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dacă vreunul din voi se apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus, cel care fusese parcă ars cu acid, mi-a întins o cutie cu șervețele, ceilalți ne-au lăsat într-adevăr în pace. Chris a scos noi exclamații liniștitoare. Atenția lui era ca o loțiune calmantă aplicată pe rănile provocate de respingerea lui Luke, era antidotul împotriva otrăvii pe care mi-o inoculase Luke. Nu înțeleg de ce a trebuit să-l mintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tomas, m-a corectat el râzând. —... OK, Tomas sau cum te-o chema, am zis eu. Din gura ta lipsesc doi dinți: cei doi dinți care sunt în pumnul meu. Sau cel puțin o să fie dacă nu mă lași în pace. —Rachel, Rachel, mi-a spus el cu o privire bătută. Nu vrei o bucățică de latin în tine? — Dacă bucățica de latin la care te referi ești tu, atunci nu, nu vreau. Dar de ce nu? Prietena ta, Briiiiigiiiiit îl place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești în realitate? Bun, ai Operele complete ale lui Patrick Kavanagh. Exact așa cum mi-ai spus în noaptea în care ne-am întâlnit. E bine de știut că fata nu minte. —Vino-ncoace, i-am ordonat eu. Lasă-le-n pace! Nu sunt obișnuite cu oaspeții. O să le superi și n-o să mai aibă stare câteva săptămâni de-acu-ncolo! Mi-era jenă cu „colecția“ mea de cărți - opt cărți nu prea fac o colecție. Dar treaba era că nu aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transă, într-o lume a lui. Mă întrebam câți ani avea. Eamonn a intrat legănându-se și aproape împiedicându-se de Barry. Ce se întâmplă aici? a întrebat el. E periculos! N-ar trebui să faci așa ceva! Lasă copilul în pace să-și facă zenurile lui, a protestat Mike. După asta a venit și Chaquie, care se plângea zgomotos de un articol pe care îl citise în ziar despre mamele nemăritate care primeau prezervative gratuite ca să nu-și mai mărească familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate celelalte ustensile. Clarence se tot trezea cu mâna pe sus, strigând „Doamna profesoară“. Iar Betty îi tot zicea: —Spune-mi Betty. Iar Clarence îi răspundea de fiecare dată: —OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înveți răspunsurile dinainte, o să vedem cine e cel mai tare! Stalin a izbucnit în lacrimi. Sperase că Rita o să vină să-l viziteze și-o să renunțe la divorț, dar nici picior de Rita nu apăruse la Cloisters. Lasă-l în pace! s-a întors Neil către Vincent. Când Neil înțelesese că e alcoolic, plânsese vreo două zile, după care îi luase locul lui Vincent incarnându-l pe Domnul Furios. Era furios nu numai pe el însuși, fiindcă era alcoolic, era furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că-și amintise de mine. Tu ce mai faci? Voiam să continuăm să vorbim pentru că eram atrasă, în mod straniu, de ea. Minunat, mulțumesc! mi-a răspuns ea cu un alt zâmbet care mi-a încălzit sufletul. —Las-o-n pace, a murmurat Francie către mine. întâlnirile din lumea reală sunt pline de tipi. —îmi pare rău, și-a cerut scuze Nola după ce toată lumea se așezase. Știu că unii dintre voi mi-au mai auzit povestea, dar femeia care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mulți dintre ceilalți pacienți trecând peste faza furiei și navigând apoi în apele calme ale acceptării realității, dar nici o clipă nu crezusem c-o să mi se întâmple și mie. Eram cuprinsă de o senzație complet necunoscută. Un fel de pace interioară. Deci, eram dependentă de droguri. Și ce dacă? Nu mai eram chinuită de dorința ca lucrurile să fi stat altfel. Sincer vorbind, mi-am spus singură, întotdeauna am știut că e ceva în neregulă cu mine. Măcar acum știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vrei să vii la mine? Ai mei sunt plecați, a adăugat. Mie mi-a sărit inima din piept, dar am răspuns aparent liniștită: A, sigur, vin cu tine. Nici n-a început bine noaptea, hahaha! Ce faci? Lasă-l în pace! Nu e decât un prieten. Cu toate că locuiam cu părinții, nu m-am putut abține să nu-l disprețuiesc pe Chris fiindcă stătea încă la ai lui. în fond, el trecuse de treizeci de ani, iar eu eram încă în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se răcise după moarte? Ați ghicit. Jidanul de serviciu pentru veșnica mânjire cu rahat a acestui popor, care și de data aceasta poartă un nume, cosmetic-românizat, Andrei Cornea. Cine este acest om care nici pe morți nu-i lasă în pace? Este fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiască Paul Cornea. În prezent este profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, departamentul de relații internaționale și studii europene. Acest așa zis filosof (să-i
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
al catedrei de marxism- leninism la Universitatea (pe atunci numită "C.I. Parhon") din București, precum și șef de catedră la Școala de științe sociale "A.A.Jdanov". A fost și redactorul ediției române a revistei ideologice patronate de conducerea sovietică, "Problemele păcii și socialismului", care apărea la Praga. Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Brașov). Acest fost fiu de nomenclaturist notoriu în 2006 a fost numit președinte al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aveau totul asigurat, și li se dădeau în plus 500 de lei pe zi (bani buni la ora ceea). Plătim noi și vom plăti multă vreme, cu vârf și îndesat, prețul Pieții Universității. Dar nu suntem lăsați nici măcar acum în pace de presă și ni se amintește cu dangăt de moarte de una din treptele urcate de noi spre Golgota de azi, scriind despre un individ fost boschetar și care după ce și-a scuipat veninul în piața cu pricina, s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu au culoarea galbenă sau portocalie în cuget și simțiri. Nu contează ce fac pesediștii bun pentru oameni, ci doar faptul că unul ca Soros sau alții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se rezemă de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii. Accidente se petrecuseră din totdeauna în subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era decât un zgomot ce nu anunța nimic periculos. Se așeza muntele la locul lui ori, cine știe, se produsese o prăbușire undeva în adâncuri. Ori poate numai i se păruse? Gândul la comoara din mină nu-i dădea pace, aurul îl chema din nou acolo. Privi în jurul său și, ridică de jos o ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise afară, lanterna îi scăpase din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu văzu nimic în neregulă, nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era spart și nici o piesă nu lipsea de la locul ei. După o jumătate de oră renunță, pierdea vremea degeaba, nu reușea să-i dea de capăt și pace. Se așeză pe scara camionului cu capul în mâini. Nu știa ce să facă, până în oraș mai erau vreo zece kilometri. Nu-i surâdea ideea să pornească pe jos, dar nici să rămână la mașină până dimineață nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul tău! auzi el vocea bărbatului care îl înjun ghiase. De ce? întrebă celălalt. Al meu s-a rupt. Vreau să-i tai gâștireața gaborului ăsta! Ești nebun? Lasă-l în pace și hai să plecăm de aici. Oricum e terminat, nu vezi? Să-i luăm și pe ceilalți și s-o ștergem mai repede de aici. Acușica vine presa și nu-i cușer să ne găsească lângă el. Cristian Toma simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după ce mă ajuți să-mi aranjez puțin perna. spuse Cristi ridicându-se cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și venii să vă spun și vouă, să nu-mi iasă vorbe că nu sunt un coleg bun. Adică iar îi trăgeai clopotele lui Ildiko, comentă Loți, ea este astăzi de serviciu. Doar ți-am spus s-o lași în pace! Nu te mai lega de ea dacă n-ai intenții serioase. Fata e de măritat și tu te bagi peste dânsa să-i sucești capul. Ildiko, era nepoata lui Loți, fata surorii agentului. Abia terminase școala de poliție și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din partea casei, mulțumesc! Ăștia sunt pentru tine, e bacșișul pentru serviciul prompt, zâmbi Toma amintindu-și de peripețiile de la început, când intrase pe terasă. Hai, nu fiți supărat! răspunse Maricel care pricepuse aluzia. A fost o neînțelegere regretabilă. Fii pe pace, nu sunt supărat. Gata, trebuie să plec. La revedere! Maricel îl conducea pe Cristian spre ieșire, mergând la jumă tate de pas în urma lui, cerându-și scuze fără încetare. Vă mai așteptăm pe la noi! Bine, măi Maricel! Am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă se cunoștea că acesta coborâse spre orizont și lumina scăzuse destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta nu însemna neapărat că primejdia trecuse cu adevărat. Gândul acesta care îi încolțise acum în minte nu-i dădea pace. Se hotărî să rămână în continuare vigilent. Cercetă din nou împrejurimile și porni grăbit mai departe. Nu voia decât să iasă din pădure cât mai repede. Ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit era să-l apuce noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci când i-am spus teoria mea a încercat să mă convingă că nu am dreptate. Apoi mi-a spus verde în față că mă înșel și aș face mai bine să-mi văd de treabă și să-l las în pace. Și, care este teoria ta? Cristi se întreba de ce își încălcase promisiunea și o pusese pe femeie la curent cu problemele poliției. Îi părea rău că cedase insis tențelor ei. Abia acum Pop ar fi avut motiv să se supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la pândă și supraveghează atent împre jurimile. M-a urmărit pas cu pas ca să se asigure că nu descopăr ceva care să mă ducă și mai aproape de el. Probabil că, văzând că abandonez cercetarea și plec, m-a lăsat în pace. De fapt, nici nu i-ar fi convenit să se dea de gol, asta ar fi însemnat ca, după mine, să mai vină și alții, ca să mă caute. Superstiția cu privire la Muntele Rău este cel mai bun paznic și nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]