40,115 matches
-
necesar să prezinte fundalul războiului din 1877-1878 pe baza documentelor diplomatice și să arate cum guvernul rus a apelat la România ca să se alinieze efortului de război al Rusiei, permițînd trupelor acesteia să treacă pe teritoriul românesc, dând garanții asupra sudului Basarabiei. Iorga a arătat și cum guvernul rus nu și-a onorat promisiunea. Cartea aceasta, în limba franceză de data aceasta, purta titlul Politica externă a regelui Carol I (București, 1916). Iorga a scris, ca o completare la cartea pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
jumătate a deceniului 1930-1940. Ca și URSS-ul, care nu a recunoscut niciodată dreptul la autodeterminare al teritoriilor pierdute de Imperiul țarist (și care refuza să recunoască revenirea Basarabiei în cadrul granițelor României) sau ca bulgarii, care nu acceptau pierderea Cvadrilaterului (sudul Dobrogei), Ungaria nu a considerat niciodată Tratatul de Pace de la Trianon drept irevocabil. Toate acestea și soarta minorității maghiare din România dominau relațiile dintre Ungaria și România. Cei aproximativ 1.700.000 de unguri din Transilvania nici măcar nu se prefăceau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mare număr de secui în zona Carpaților Orientali, un alt fenomen neelucidat în ceea ce privește originea acestora). Dacă așa stau lucrurile, cum au putut păstorii români ("valahi") să pătrundă într-un număr atît de mare printr-o astfel de barieră, venind dinspre sud? Dománovszky a argumentat că "infiltrarea" românilor a început în secolul al XIII-lea, cînd gyepú (perimetrul de apărare) începuse deja să se năruie 208. Dar în secolul al XIII-lea, Regatul Ungar era suficient de ferm stabilit ca instituție, astfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spre "Dacia Traiană", mulți dintre aceștia stabilindu-se în Țara Românească. Au venit (într-un număr mai mic) și în Moldova. Puține dintre aceste migrații pot fi stabilite cu precizie ca avînd drept țintă Transilvania (și pornind direct din partea de sud a Peninsulei Balcanice). Mulți români viețuiau în Evul Mediu pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării 210. Dacă zona albano-macedoneană era leagănul ancestral al românilor, atunci de ce a avut loc această migrație în masă într-o singură direcție, spre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
majoritari (departe de limitele provinciei romane Dacia) în Transilvania 211. Repet, este greu de explicat cum ar fi putut românii să se strecoare într-un teritoriu bine stabilit al unei mari puteri medievale fără nici un decret oficial. Și, venind dinspre sud, au străbătut ținuturile Făgărașului și al Hunedoarei, continuîndu-și drumul de-a curmezișul Transilvaniei aproape fără să li se acorde nici o atenție și alcătuind majorități compacte în Carpații Orientali, în Maramureș, Bistrița-Năsăud (plus Bucovina și Moldova!). Și să nu uităm numărul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
romani, a fost cel care a susținut că Transilvania era lipsită de orice populație la răscrucea mileniului; că în 271 e.n. locuitorii s-au retras în întregime (odată cu legiunile) din Dacia și că, prin urmare, descendenții acestora trebuie căutați la sud de Dunăre. Dar există indicii foarte greu de contestat că majoritatea românilor fusese întotdeauna formată din agricultori sau păstori (liberi) și că aceștia erau legați de pămînt. Românii nu erau nomazi. Cum de au putut ei să apară din nou
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era teamă de faptul că revizionismul maghiar va fi încurajat de toate acestea. Atunci cînd ungurii au început să-și susțină pretențiile teritoriale, Iorga comenta: "Ora șacalului". Ulterior, atunci cînd primul Dictat de la Viena i-a redat Ungariei partea de sud a Slovaciei, el declara neliniștit: "Ungaria a cîștigat!"75. Dar Iorga uita că redarea acestui teritoriu era justificată, nu ținea seamă de propriul său principiu etnic organic. Mai mult de 90% din locuitori erau unguri și voiau să revină între
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la fel de des cum l-a ajutat pe De Gaulle realismul său. România este o țară balcanică, iar Balcanii se află iar pe primele pagini ale ziarelor. S-au produs acolo evenimente tragice, care s-ar putea răspîndi cu ușurință spre sud, est sau nord. Deși cele mai grave s-au produs în fosta Iugoslavie, România are o cultură politică și probleme asemănătoare: cine poate spune ce viitor le este hărăzit Transilvaniei sau Basarabiei? După opinia ziarului "International Herald Tribune", recentele evenimente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam cum să-l întîlnesc pe asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-o Germanie nouă reprezentînd o generație nouă. Și iată-l pe Boeru. După prezentările de rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un tînăr într-o uniformă elegantă de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și impetigo. Resursele erau foarte limitate: pentru cei 90.000 de copii din Varșovia eliberată exista un singur spital cu 50 de paturi. Copii altfel sănătoși au murit din cauza lipsei de lapte (milioane de vite fuseseră ucise În bătăliile din sudul și estul Europei Între 1944 și 1945); majoritatea sufereau de subnutriție cronică. În vara anului 1945, rata mortalității infantile În Viena era de patru ori mai mare decât În 1938. Chiar și pe străzile relativ prospere ale orașelor occidentale, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ucrainenii, cazacii, ungurii, românii și alții: unii fugeau de ororile războiului, alții migrau În Vest de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul Austriei, „nu cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Ungaria. Alte transferuri de acest gen s-au realizat Între Polonia și Lituania și Între Cehoslovacia și Uniunea Sovietică; În locul celor 600.000 de germani și italieni plecați din nordul Iugoslaviei au fost mutați 400.000 de oameni din sud. Ca peste tot, indivizii În chestiune nu au fost consultați. Dar cel mai mare grup afectat au fost germanii. Germanii din estul Europei ar fi fugit probabil oricum spre Apus: În 1945, nu mai erau doriți acolo unde familiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă și slovacă: din cei 55.000 de evrei cehoslovaci care au supraviețuit războiului, numai 16.000 se mai aflau acolo În 1950. Diasporele tradiționale din Europa - grecii și turcii din sudul Balcanilor și din jurul Mării Negre, italienii din Dalmația, ungurii din Transilvania și din nordul Balcanilor, polonezii din Volhinia (Ucraina), Lituania și Bucovina, germanii de la Marea Baltică la Marea Neagră și de la Rin la Volga, evreii de pretutindeni - s-au Împuținat și au dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crearea statului Israel: Între 1948 și 1951, 332.000 de evrei au plecat În Israel, fie din centrele IRO din Germania, fie direct din România, Polonia ș.a. Alți 165.000 au emigrat În Franța, Marea Britanie, Australia și America de Nord sau de Sud. Acolo li s-au alăturat persoanele strămutate și refugiații care mai rămăseseră din al doilea război mondial, cărora li s-a adăugat, Între 1947 și 1949, un nou val de refugiați politic din țările Europei Centrale și de Est. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de compatrioți, adesea vecini, pe un pisc ascuțit, la 2.000 m Înălțime. Mi-am dat seama că asta era tot ce mai rămăsese din toate teoriile și viziunile noastre despre lupta țăranilor și a muncitorilor Împotriva burgheziei”. Mai la sud, pentru Grecia (ca și pentru Iugoslavia), cel de-al doilea război mondial a Însemnat simultan invazie, ocupație, rezistență, represalii și război civil, culminând cu cinci săptămâni de confruntări, În decembrie 1944, la Atena, Între comuniști și forțele britanice aflate de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
periclitarea politicienilor și a oamenilor de afaceri care lucraseră cu italienii ori cu germanii puteau avea implicații serioase Într-o țară În care stânga revoluționară era pe punctul de a prelua puterea. Pe scurt, stabilitatea În zona Mării Egee și În sudul Balcanilor nu mai era amenințată de armata germană, acum În retragere, ci de comuniștii greci și de partizanii lor din munți. Foarte puțini oameni au fost pedepsiți pentru colaborarea cu puterile Axei; În schimb, În lupta Împotriva stângii a plouat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o mișcare puternică - iar faptul că au descins din trenul auxiliar al Armatei Roșii nu Îi făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
industriale - tendință exacerbată, Începând cu anii 1870, de importul de cereale ieftine și carne din cele două Americi și dominioanele britanice. În anii ’30, aproape trei generații de țărani Își văzuseră situația Înrăutățindu-se constant. Mulți dintre ei - din Grecia, sudul Italiei, Balcani, Europa Centrală și de Vest - emigraseră În America, Argentina sau În altă parte. Cei rămași s-au dovedit o pradă ușoară pentru demagogia naționalistă și fascistă. După război se vehicula (mai ales printre cei cu vederi de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câțiva ani, ei vor fi deposedați la rândul lor de către regimurile comuniste, În cadrul colectivizării forțate. Între timp, categorii Întregi de moșieri și mari fermieri au dispărut pur și simplu din Polonia, estul Prusiei, Ungaria, România și Iugoslavia. În Occident, numai sudul Italiei a suferit schimbări comparabile. După confiscarea și ocuparea proprietăților latifundiare În Basilicata, Abruzzi și Sicilia, legile reformei agrare din 1950 anunțau redistribuirea pământurilor În Sicilia și Mezzogiorno. Cu toată agitația, puține lucruri s-au schimbat: cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calitate inferioară, improprii exploatării agricole. țăranii săraci care le primiseră nu aveau bani și nici posibilitatea să ia Împrumuturi bancare, așa Încât nu puteau face nimic cu noile lor proprietăți agricole. Reforma agrară italiană a eșuat. Scopul ei declarat - soluționarea „problemei Sudului” - va fi atins abia după un deceniu, și atunci doar parțial, când țărănimea din Sud Își va fi abandonat pământurile, plecând În căutare de lucru spre orașele Înfloritoare din Nordul „miracolului” italian. Sudul Italiei era oricum un caz dificil. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
posibilitatea să ia Împrumuturi bancare, așa Încât nu puteau face nimic cu noile lor proprietăți agricole. Reforma agrară italiană a eșuat. Scopul ei declarat - soluționarea „problemei Sudului” - va fi atins abia după un deceniu, și atunci doar parțial, când țărănimea din Sud Își va fi abandonat pământurile, plecând În căutare de lucru spre orașele Înfloritoare din Nordul „miracolului” italian. Sudul Italiei era oricum un caz dificil. În Franța Însă, micii arendași au fost stimulați prin noile prevederi legislative să investească În ferme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a eșuat. Scopul ei declarat - soluționarea „problemei Sudului” - va fi atins abia după un deceniu, și atunci doar parțial, când țărănimea din Sud Își va fi abandonat pământurile, plecând În căutare de lucru spre orașele Înfloritoare din Nordul „miracolului” italian. Sudul Italiei era oricum un caz dificil. În Franța Însă, micii arendași au fost stimulați prin noile prevederi legislative să investească În ferme, În timp ce existența unor sisteme ingenioase de credit agricol și a băncilor rurale le dădea posibilitatea practică să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decis În urma unui scrutin să devină republică, Însă cu o diferență relativ mică de voturi (12,7 milioane pentru abolirea monarhiei, 10,7 milioane pentru menținerea ei), iar rezultatul n-a făcut decât să exacerbeze divizarea politică a țării: tot Sudul, cu excepția regiunii Basilicata, votase pentru rege (În Napoli, de exemplu, În proporție de 80%). Grecii, În schimb, au votat În septembrie 1946 pentru menținerea monarhiei. Belgienii și-au păstrat și ei monarhia, dar l-au detronat pe Leopold al III
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aproape monopolizaseră electoratul catolic. În Europa anului 1945, acest lucru era important: opțiunile catolicilor erau Încă strict conservatoare, În special pe probleme sociale și În regiuni dominate de credincioși practicanți. Alegătorii catolici din Italia, Franța, Belgia, Olanda și cei din sudul și vestul Germaniei votau arareori cu socialiștii și aproape niciodată cu comuniștii. Dar - și aceasta era o ciudățenie a epocii postbelice - În multe țări, catolicii conservatori nu puteau vota decât cu creștin-democrații, În pofida tendințelor reformiste ale acestora, și asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii 1945-1947, chiar dacă ignorăm complet doctrina bolșevică, putem Înțelege politica externă a Uniunii Sovietice prin referința la cea țaristă. Rusia domina prin „protecția” vecinilor Încă din vremea lui Petru cel Mare. Sub Ecaterina cea Mare, imperiul s-a extins spre sud și sud-vest. Iar țarul Alexandru I a consacrat modelul de implicare În Europa a Rusiei imperiale. La Congresul de la Viena din 1815, unde puterile aliate victorioase și reciproc suspicioase s-au Întâlnit pentru a restabili echilibrul continental În urma Înfrângerii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]