6,312 matches
-
acele probleme care pot fi abordate și soluționate cu metode ce conduc la rezultate care întrunesc consensul arată calea pe care devine posibil progresul și în filozofie. Este o concluzie ce va putea apărea dezamăgitoare celor care nu se pot împăca cu ideea că puterile de cunoaștere ale minții omenești sunt totuși limitate, dar se va impune celor, poate mai puțini, care preferă rezultate palpabile mai modeste întreținerii unor speranțe iluzorii. „Multe dintre problemele tradiționale ale filozofiei, poate cele mai multe din cele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
China își trăiește propria tranziție, oferind lumii o cale pe cît de interesantă, pe atît de provocatoare. Cum să îmbini în practică două sisteme economico-sociale teoretic opuse? Principiul "o țară, două sisteme" nu aplică, de fapt, complementaritatea acestora? Cum se împacă celebrele "zone economice speciale" curat capitaliste cu o administrație centralizată și o politică de fier? Sunt viabile aceste transformări? Ce formulă de stat postmodernă vom întîlni la capătul (căpătîiul?) lor? Oricum, construcția este una originală. "Să folosim inteligența străină, invitîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
poate permite noi antagonisme, iar ideea eurasiatică se întărește (vezi și Acordurile de la Shanghai), făcînd ca Rusia să se definească tot mai mult în opoziție cu Occidentul. Putin vorbește despre o "punte între civilizații", dar nu ne spune cum se împacă acest dorit statut cu politica sa internă, ca și cu cea externă, de pildă, cea față de lumea arabo-musulmană. Apoi, scena internațională nu se mai reduce de mult doar la relațiile dintre state. Actori nestatali de diferite tipuri au devenit jucători
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Arafat. Acest pacifism în creștere și continuarea ocupării teritoriilor palestiniene pot conduce la apariția de facto a unui stat bi-național, în care majoritatea populației va fi arabă. Oricum, un segment semnificativ al populației evreiești pare a se resemna, a se împăca cu ideea coexistenței cu un stat palestinian, dar avînd prerogative limitate. Asta voia și fostul premier Ariel Sharon. Între timp, însă, lucrurile s-au complicat prin războaiele cu Hamas, în Gaza, și Hezbollah, în Liban și mai ales prin revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege cum se împacă ipostaza monahală cu simțămintele și manifestările față de Maria...călugării lui Eminescu au nevoie de rasa neagră pentru a accede la sacru, dar și de iubirea Mariei/Cezarei pentru a ajunge aproape de condiția edenică) se explică prin valoarea entropiei, care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aceeași carte, este vorba de un spirit al epocii: secolul romantic, față de care poetul nostru avea un defasaj care-l apropia de modernitate mai mult decât pe contemporani (Ioana Bot). Universul lui Einstein este primul model al cosmologiei moderne care împacă teorii subiacente, imposibil de cristalizat fără teoria relativității. Materia și energia sunt aici repartizate uniform într-un spațiu închis, hipersferic, în care niciun punct nu se deosebește intrinsec de altul, decât cel mult prin neregularități locale, lipsite de semnificație cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literatura britanică modernă, Dorothy încearcă să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă înaintată), ea suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asista la scene de o intensitate spirituală și emoțională maximă, care îi vor schimba percepția lucrurilor. În primul rînd, realizează că fundamentul religios al naturii Juliei e mai puternic decît credea, existînd suspiciunea că niciodată ea nu se va putea împăca, pe termen lung, cu ateismul lui funciar. Apoi, eroul pare mișcat pentru prima dată în viață de un ritual catolic, cu implicații transcendente. Este vorba despre reacceptarea credinței de către lordul Marchmain, în ultima clipă a vieții, după ce refuzase cu înverșunare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
culpabilă în fața indivi zilor viitorului, pe cînd personajele Donnei Tartt (din The Secret History, dar și din cel de-al doilea roman al autoarei, The Little Friend/Micul prieten, apărut în 2002 și la fel de bine primit de critică) nu se împacă deloc cu tăcerea absolută din jurul enigmei criminale, fiind împinși, de forțe transcendente către confesiune. Richard Papen, naratorul din The Secret History, cu rădăcini tipologice în Salinger, dar și în Dostoievski, scrie un roman unde dezvăluie, ultimativ, "crima perfectă", exorcizînd-o, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
teoretice Definind generația "Labiș", într-un interviu acordat la Junimea 116, din 27 mai 1983, Marin Sorescu face următoarea mărturisire: "Eu cred că este o generație reală, chiar dacă, luându-i separat sau în grupuri de doi-trei, vedem că nu se-mpacă-ntre ei... acești exponenți ai generației"1. Completarea pe care, ulterior, o face Iulian Boldea, cu privire la poezia șaizecistă, vine să confirme valoarea acestui grup ideologic: "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de viața sa pe pământ el nu va uita, niciodată, că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să-l investim pe celălalt cu prezumția de bună-credință și, mai ales, să-i acordăm, cel puțin până la proba contrarie, Întreaga noastră Încredere. Trebuie de asemeni să ne recunoaștem pe noi Înșine În alteritatea sa. „Această vecinătate a celuilalt este Împăcată În același timp cu noi, În ciuda oricărei alterități. Ea este și alteritatea ce cheamă și contribuie la propria Întâlnire cu sine. Noi suntem cu toții alții și toți suntem noi Înșine.” În mod evident este mai ușor să tolerăm alteritatea dacă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cerceta cheltuielile mele, au căpătat de la Pre Î<nălțatul> Domn o întăritură pe a ei anafora, prin care mi s-au rânduit 200 galbini drept remunerație, care bani pe rând am și primit, declarând totodată însă că nu mă pot împăca cu astă somă, fiindcă numai ținerea familiei mele și cheltuielile extraordinare ce, în curs de un an, au fost pentru apăduc să suie la 300 galbini, precum asta s-ar pute adeveri. Aceste împregiurări mă nevoiesc a ruga pe cinst
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se exercită nevoia noastră primordială de „a-i căuta păduchii” celuilalt. Cum personalitățile people sunt cunoscute de toată lumea, societatea modernă reconstituie în felul său o logică a clanului, care este în legătură mediatică cu o comunitate de milioane de persoane. Împăcăm astfel logica marilor populații cu cea primitivă a creierului nostru „bârfitor”. Concluzie Presa people exploatează o tendință de bază a ființei umane, nevoia de a auzi și de a colporta bârfe. Psihologii evoluționiști consideră că instinctul de a bârfi este
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ea răspunsuri structurante pe care nu le-a găsit în limba sa maternă, și făcînd aceasta, le revelă nativilor francezi înșiși drumuri neeplorate în propria limbă. Iată, spre exemplu, confesiunea expli cită a scriitoarei daneze Pia Petersen: Nu m-am împăcat niciodată cu spiritul Nordului. Îmi place dezbaterea, îmi place să vorbesc. M-am simțit în largul meu în limba franceză, de la început. Chiar înainte de a o vorbi, aveam în minte imaginea unei limbi în care poți dezvolta idei, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și cu necesitatea lumii, în vreme ce vocea lui Fondane striga dreptul ființei la infinitatea posibilului. Evreu, român, francez, șestovian, cititor asiduu al Bibliei, obsedat de contradicția dintre trăire și gîndire, fremătător și chinuit, pasional și lucid, închis-deschis pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întinsă în eternitate către tatăl dispărut în 2001, în sfîrșit acceptat cu iubire. Critic literar la "Libération" din 1984, Mathieu Lindon a dus mulți ani în spate povara figurii tutelare a unui tată exigent, sever și rece, care nu se împăca defel cu voioșia și pasiunile turbulentului său fiu, astfel încît primul roman al acestuia a fost publicat (la Minuit, ce-i drept!) sub pseudonim, la insistențele austerului părinte. Abia al doilea roman, Prince et Léonardours, din 1987, marchează ieșirea autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doar cîte-un minut la două-trei nopți, a început să se-audă mai mult și mai pătimaș. În carnetele studenților notele de la examene creșteau. Sabina își păstră bursa, care, în tăvălugul inflației, aproape că nu mai conta. Iar Eman era liniștit, împăcat cu sine. În ziua în care își puse pentru prima oară brățara, Sabina simți nevoia să sune acasă. Îi era dor de frați, de munți, de camera ei cu perdele albastre. Îi răspunse mama. Era singură, ceilalți nu veniseră. Ce
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
cămin. Îi plăcuse. Cîmpul din jur împrăștia energii pozitive. Împărțea camera cu un prieten care practica yoga, ca și ea. Nu se știa prea bine ce facultate urmau. De fapt, nimeni nu-i întrebase. Erau veșnic senini, cu o expresie împăcată pe față. Cel mai mult pe lume își doreau Nirvana. Venise moda fustelor scurte, și-ale yoghinei se sfîrșeau sus pe coapse. Bărbații își întorceau privirile după ea. Dar ei nu îi păsa. Nimic nu trebuia să-i perturbe aura
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
iar, o basnă de pe lacul Căldărușani cu păcătoasa cea veselă și duhovnicul ei "frunzuliță lobodă, of! țațo, gura lumii slobodă" dar tu ești prea mulțumită și lepădată de toate cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un șeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la cer o pojghiță de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele merg și cu birja de piață. În București, stație de trăsuri e la Universitate, dar și la Rosetti, unde Ștefan Gheorghidiu are norocul ca soția sa, cu care voia să se împace, să nu găsească vehicul. Chiar comisarul de poliție dispune de trăsură cu vizitiu și sergent pentru a ajunge în mahalaua chivuțelor și a căuta "beletele" de loterie rătăcite de neglijentul Lefter Popescu. Un vizitiu poate deveni personaj de nuvelă și
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
Patriarhal din 1386 ca doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe (de la cuvântul grec "hesychia", înseamnând liniște, împăcare, a pornit călugărul Grigore Palamas (1296-1359) de la muntele Athos, sanctificat în anul 1386, concepând o întreagă teorie împletită cu rugăciunea în liniște, pentru a împăca trupul cu sufletul odată cu obținerea unei stări contemplative, plină de har și de energie ascunsă). Umanismul Renașterii a beneficiat din plin de refugiații bizantini, de manuscrisele transportate în orașele italiene din Constantinopol și alte centre bizantine pentru a nu fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu s-au desfășurat în corpuri de clădiri... Pusă în slujba campaniilor militare, economia otomană nu a îngăduit popoarelor balcanice să facă investiții în arhitectură, pictură, cultură scrisă, decât într-o redusă măsură". (13c, p. 12) Modernitatea nu s-a împăcat cu analfabetismul, dar aceasta nu a blocat generarea altor involuții sociale și umane, după cum am mai menționat. Diminuarea feluritelor neajunsuri create de modernitate se poate face prin valorificarea tradițiilor, și nu prin închiderea față de "nou". Adaptare prin împletirea modernității cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scriere codificată, al cărei interpret nu mai este geniul care vizează, dincolo de forma materială, înțelesul etern, ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în cuvinte, ruinele acestui înțeles. Astfel, notează Benjamin, alegoria nu este frumoasă. Ea nu are rolul de a împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei idilizări a pânzelor sale și a regăsirii unui ținut arcadic în care domnește un hedonism estetizat, împăcat cu el însuși, netulburat de imixtiunea sfârșitului, care există până și în Arcadia, decelabil în tablourile lui Poussin cu această temă425. "La cea de-a doua expoziție a Tinerimii artistice spuneam că talentul lui Kimon Loghi se află la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]