44,928 matches
-
abată din drum cu câțiva kilometri, într-o parte sau alta, ca să n-o poată vedea și să treacă mai departe. — Doamne ajută! murmură. Dar de îndată ce rosti aceste cuvinte, înțelese că în acel loc, în acel moment și în acele împrejurări, nu Dumnezeu, ci el însuși trebuia să se ajute - așa că, luându-și inima-n dinți, se ridică în picioare, apucă dromaderul de dârlogi și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi înnegrit, întinzându-se și făcându-se ca un pergament, iar vederea acesteia le-ar fi provocat un atac subit de panică, deoarece mercenarii știau din experiență că asta însemna întotdeauna pasul dinaintea unui inevitabil colaps renal. În asemenea împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru care ar intra rapid în comă. După puțin timp, un strigăt lung și stăruitor străbătu văgăunile și, în aceeași clipă, Suleiman apăru pe o colină îndepărtată. Gacel își scoase turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ce să mai zic? — Nimic, la ce ne-ar mai servi acum vorbele și regretele... Mai e ceva ce nu înțeleg... - se hotărî să intervină sud-africanul Sam Muller, care se arăta în continuare incapabil să-și piardă calmul în orice împrejurare. Ori am înțeles eu greșit, ori tu ne-ai asigurat că tot ce mișcă în locul ăsta dezolant nu poate fi altceva decât un dușman. — Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că sunt proaste, dar problema e că trebuie să hotărâm care dintre cele două e mai puțin proastă. — Tu spre care te înclini? Răspunsul surprinzător al lui Bruno Serafian demonstră, fără îndoială, cât de demoralizat se simțea. — Cred că, datorită împrejurărilor, n-am dreptul să-mi exprim părerea. Voi fi de acord cu ceea ce hotărăște majoritatea. Ar mai fi o a treia... - interveni numărul trei, un nord-american înalt și slab, veteran din războiul din Golf. — Care? — Să mergem toată noaptea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
demonstra pentru a nu știu câta oară că era cel mai cumpătat dintre ei. În felul ăsta nu reușim decât să le facem jocul acestor scârbe. Suntem profesioniști, și cea dintâi obligație a unui bun profesionist e să facă față împrejurărilor păstrându-și sângele rece. Este cam greu să păstrezi ceva rece în asemenea loc și în asemenea împrejurări. Sunt de acord, dar ăsta este felul de viață pe care ni l-am ales - și n-am făcut-o ca să radem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
reușim decât să le facem jocul acestor scârbe. Suntem profesioniști, și cea dintâi obligație a unui bun profesionist e să facă față împrejurărilor păstrându-și sângele rece. Este cam greu să păstrezi ceva rece în asemenea loc și în asemenea împrejurări. Sunt de acord, dar ăsta este felul de viață pe care ni l-am ales - și n-am făcut-o ca să radem de pe fața pământului o așezare de civili, ci ca să ne facem curaj când ne ajunge funia la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mă tem că nu - îi răspunse hotărât. Un om poate să facă față foamei, oboselii, fricii și chiar unui dușman net superior ca număr și armament. Cu îndrăzneală și mult noroc poate să reușească s-o scoată la capăt în împrejurările cele mai groaznice - dar există un dușman împotriva căruia nici o ființă n-a fost în stare să lupte niciodată: setea. Animalele cele mai rezistente și civilizațiile cele mai importante au dispărut de pe fața pământului în momentul în care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
despre efectele setei, și de aceea nu ne face plăcere ca nici măcar cel mai rău dintre dușmanii noștri să sufere ceea ce, fără îndoială, este cea mai groaznică moarte. - Arătă cu degetul spre adversarul său: Fii sigur că în orice alte împrejurări n-aș fi acceptat niciodată să negociez. V-aș fi tăiat beregata fără milă, dar legile poporului meu sunt foarte stricte în privința asta: setea trebuie folosită ca armă de luptă, dar nu trebuie să ajungem până într-acolo încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
continuare temutul Mecanic și că era timpul să se mulțumească să fie un om liniștit și pașnic, cum, la drept vorbind, ar fi trebuit să fie, dacă în acea blestemată zi n-ar fi fost nevoit să facă față unor împrejurări foarte concrete și independente de voința lui. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva este să nu ajungă să fie ceea ce în mod just ar fi trebuit să fie, ci să devină o creație a destinului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile la rând? — Te-am avertizat că un beduin trebuie să fie în formă, atât pentru cea mai periculoasă acțiune, cât și pentru cea mai profundă odihnă, după împrejurări. Ai nevoie de ceva? — De companie. Unde sunt ceilalți prizonieri? — Într-un loc sigur, dar dacă te duc la ei ar trebui să te țin aproape tot timpul legat de mâini. - Făcu un gest ce voia să arate dezolarea peisajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mod direct în tragicul sfârșit al lui Maurizio Belli. El n-a vrut niciodată să se întâmple tot ce s-a întâmplat. Nici măcar nu i-a trecut prin minte că o absurdă izbucnire de furie, într-un fel justificată de împrejurări, va sfârși într-un atât de lamentabil lanț de nonsensuri. Trecu mult timp înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se autocompătimească, dacă tot n-avea nici un martor? Sudoarea-i curgea șiroaie și știa foarte bine că acesta este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla în asemenea împrejurări - dar de fapt nu-i mai păsa. Cu cât va muri mai repede, cu atât mai bine. Cu cât își va pierde cunoștința mai repede, cu atât va suferi mai puțin. Inima-i bătea cu putere, sângele îi zvâcnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mortului. Ați vrea să știți cum moare omul? E greu să răspund. Îmi este frică de suferința fizică. Altfel, parcă aș fi curioasă să știu cum se iese din viață, de vreme ce nu-mi amintesc cum se intră. Dacă În anumite Împrejurări vi s-a Întâmplat să vă doriți moartea, ea neproducîndu-se, găsiți că ați fost exagerat atunci, priviți cu alți ochi acele Împrejurări? Disperarea În momentele fără ieșire mi se pare justificată și după ce le-am depășit. Îmi spun doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curioasă să știu cum se iese din viață, de vreme ce nu-mi amintesc cum se intră. Dacă În anumite Împrejurări vi s-a Întâmplat să vă doriți moartea, ea neproducîndu-se, găsiți că ați fost exagerat atunci, priviți cu alți ochi acele Împrejurări? Disperarea În momentele fără ieșire mi se pare justificată și după ce le-am depășit. Îmi spun doar că am avut o șansă. Am senzația unei Învieri. Nimic nu este mai minunat decît să fii din nou la Început. Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care nu-mi mai poate face nici un rău. CÎnd vedeți un mort, aveți impresia că l-ați cunoscut pe acel om? Nu Înțeleg Întrebarea. Niciodată un mort străin nu mi-a lăsat impresia că l-aș fi cunoscut În alte Împrejurări. Dar, În general, mă apropii de morți ca de obiecte - nu mai au pentru mine nimic din ceea ce erau Înainte. Doar după un timp se refac legăturile afective. Cred că aici amintirea joacă un rol important. Aveți prieteni printre morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păreau mult mai naturale decât cele ale colegilor mei. Din cauza acestor calități, Nunu s-a interesat de mine și legătura noastră a devenită cunoscută de toți. Credeam că iubirea și arta făceau posibil un echilibru în viață. Dar toate aceste împrejurări fericite și pline de succes s-au întrerupt brutal când am căzut, leșinând printre colegi și profesori. M-am trezit la infirmeria școlii. Reli, infirmiera, mă bătea ușor pe obraji ca să mă trezească. Când am deschis ochii credeam că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deși n-ar fi decât o minciună, și care să reprezinte cumva satul Kyzyl-Oj, locul unde m-am născut. Da. Exact. Sunt un kirghiz. Pe de altă parte, el. Bogdan. Poetul de curte rus, ajuns prin nu mai știu ce împrejurare în această postură ingrată, cu ceva talent, dacă nu mă-nșel, și cu ceva volume publicate prin bunăvoința străvechiului și celebrului meu bunic Angestaitn, artizanul istoricei victorii de la Pennemunde, dacă iar nu mă-nșel. Mă enervează superioritatea lui niciodată afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era unul dintre Psihici și satanist de notorietate. Cu toate acestea, Teleferic îl iubea nebunește, pentru că nu stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă ele sunt sortite sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea aceasta, care prin sine însăși dezvăluie neputința celui care o pune, simt că va avea cumva abia acum răspuns, astăzi, prin nimeni nu știe ce împrejurări, numai că probabil va trebui să cobor până în iad și apoi să încerc să urc înapoi pentru a avea răspunsul la ceea ce încă nu înțeleg. Câtă nesăbuință! Cum să vrei vreodată așa ceva fără a te așeza imediat în rând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mea, tocmai eu să rămân ferecat pe veci în lăcașul acesta fără margini al plângerii și să nu mă mai întorc vreodată la cei pe care îi iubesc? Ce e cu mine? Când mi-a dispărut credința și în ce împrejurări, de ce nu-mi arăți, ca să mă pot vindeca cumva de tot răul care s-a scurs în mine? Când și cât de puternic am greșit, în ce clipă blestemată, astfel încât să nu mai merit dreptul de a trăi? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
există cu gândurile ei cu privire la „felul cum ar trebui să răspundă sentimentele eului la evenimentele exterioare“. Răspunsul la această situație, dacă despre răspuns este vorba, ar fi că sufletul omului este răspunzător de ceea ce se întâmplă cu el, iar nu împrejurările vieții. Și, deși dimensiunea religioasă a omului nu pare a fi pusă în discuție în acest roman „ateu“, modulat de o disperare rece, din paginile lui crește imaginea Sfintei Sfintelor, a Sufletului batjocorit cu știință și fără știință de viețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bacalaureat. Până la examen, Burkeviț nu schimbase un cuvânt, nici cu mine, nici cu altcineva din clasă, continuând să ne considere străini. I-a adresat totuși câteva vorbe lui Stein, dar era ceva în legătură cu liceul și s-a întâmplat în următoarea împrejurare. Într-o zi, în timpul recreației mari, mulțimea de liceeni adunată în jurul lui Stein începu o discuție privitoare la crimele rituale. Cineva îl întrebă pe Stein, cu un zâmbet crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebui să dea seama de puterea cocainei vor fi percepute de oamenii normali ca o dovadă a slăbiciunii mele. Acest lucru îl va distanța pe cititor de mine. Chiar și pe cel mai sensibil cititor care, imediat ce va înțelege că împrejurările care au distrus viața naratorului nu-i vor putea schimba sau vicia propria lui viață, se va îndepărta de mine, ofensat și disprețuitor. Fac această constatare pentru că exact la această distanță disprețuitoare m-aș fi plasat eu însumi când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i privim pe acești oameni, să le vedem figurile în timpul pauzei sau la sfârșitul spectacolului, pentru a ne convinge cu ușurință că ei nu s-au înrăit, nu urăsc și nu vor să lovească pe nimeni. La prima vedere, această împrejurare pare să clatine serios tot edificiul nostru. Dar tot noi am presupus că supralicitarea celor mai umane și mai dezinteresate sentimente trezește în oameni predispoziția spre răutate animalică, spre manifestarea instinctelor celor mai joase. Avem, deci, în față mulțimea spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu ne mulțumim cu atâta. Hai să punem întrebarea altfel și să constatăm dacă nu cumva această absență a instinctului de fiară la spectatorii amintiți se explică nu prin faptul că instinctul le-ar fi lipsit cu desăvârșire, ci prin împrejurarea că acest instinct de fiară a fost satisfăcut, a fost satisfăcut exact cum s-ar fi întâmplat dacă Ivanov l-ar fi lovit pe vecinul său care n-ar fi opus rezistență la agresiune. Este evident că acțiunea dramatică provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]