48,029 matches
-
ascunsă până când găsesc oleacă de pământ unde să mă las să cad. Dar cum tot n-aveam altă treabă iar al meu rămăsese pe loc, mi-am zis să văd ce căutau aici, pe vârful muntelui (și eu cu ei împreună, proastă ce eram! De ! Cap sec de sămânță neagră ! mi-ar fi zis firimiturile de pâine din buzunar... Dar se vede treaba că alea așa de tare mă disprețuiau, că nici nu se gândiseră să-mi vorbească vreodată... Da' acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-a dat și de mâncare pe săturate când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la noi de-ale gurii, ți-aduci aminte, doar eram împreună și nici El n-avea..." zicea unchi-mio. "Eu credeam că o să se facă rege și o să ne scape de toate necazurile. Ce bine-am fi dus-o cu El! Și unde mai pui că, dacă El învia morții, nici noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spunem "dor", de la "durere" și mâhnire și despărțire... când ar trebui să-i spunem : Bucurie, Bucurie, Bucurie. Fiindcă El ne știe pe fiecare, pe nume, și ne strigă pe fiecare, pe numele nostru adevărat. Și ajunși acolo suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De asta dorul nu se stinge niciodată. Numele Lui e Iubire Unul câte unul, începuseră să plece. Se făcuse răcoare, acum era aproape frig. Fusese cald peste zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ce frate minunat aveam ! Și cât era de frumos... Știți, se numea Iisus și lumea Îi spunea Hristosul... * Trecuseră ceva zile de când nu mă mai duceam acasă. Stăteam până seara târziu și-l ascultam pe bătrân. Uneori vorbea. Alteori, tăceam împreună și nu știu cum, dar parcă am fi vorbit și atunci, fiindcă-mi răspundea fără greș la ce mă gândisem. De data asta însă nu era așa: Hai, spune-odată ! De ce n-ai dormit astă noapte ? Și ce ți-a venit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
odihneau și tata, și mama și era cald și bine și pace... Am dormit împăcat : ai mei nu mă părăsiseră, nici nu plecaseră să se caute unul pe celălalt, ci să-L întâlnească pe Tatăl nostru cel din Ceruri, ca să fim împreună, să trăim în împărăția Lui, în brațele Lui, în iubirea Lui. Și să nu ne mai despartă nici marea, nici pământul, nici vremea, nimic. Nimic nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile cele mai frumoase din lume ! Sunt pregătite pentru tine. Numai tu le poți citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rugul funerar, m-au gătit ca atunci când am fost mireasă, mi te-au smuls din brațe și m-au dus la rug, să mă arunce acolo. Doar știi, așa e obiceiul : soția îl urmează în moarte pe soțul ei. Ard împreună. Așa e datina. Eu plângeam și-l rugam pe Vishnu, zeul nostru protector : nu pentru mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste măsură, privea când la Petrică când la Nicu. ― Tare aș vrea să-l Întâlnesc pe tatăl tău, doctore Gruia. Să depănăm amintiri despre cele trăite Împreună acolo unde de multe ori ne aflam doar noi doi În gura inamicului, care În orice clipită ne putea descoperi și vâna ca pe potârnichi!... “Acum este momentul să pui la cale o Întâlnire cu cei doi cercetași... oameni trecuți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat doctorul Gruia. ― Am câte o rugăminte pentru fiecare În parte: dumneata să ai grijă și de studenți, iar tu, Despina, să revezi pacienții propuși pentru operație. Să nu ne scape ceva... Dacă aveți vreo problemă, veniți s-o dezlegăm Împreună. ― S-a Înțeles, domnule profesor - a răspuns doctorul Gruia. ― Să ții minte, În situația În care fiecare dintre voi a primit sarcini diferite, nu poți răspunde tu În numele amândurora. Poate pentru Despina ceva nu a fost clar... ― Vă rog să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ba chiar primul - scumpul nostru fecior și al vostru nepot Tudor. Acum este deja băiat mare! Are chiar cinci... zile de când s-a născut. Este frumos și sănătos! Abia așteptăm să veniți la Iași, ca să-l vedeți. Să ne bucurăm Împreună... Dar asta nu-i singura noutate pe care v-o dăm. Tată Toadere, ia-ți o ulcică cu apă de izvor lângă matale, că...Cine știe? S-ar putea să ai nevoie... Ai pus-o bine? Așaaa... Pune Întâi mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stând lucrurile, se poate mișca În voie, amușinându-i urma „doctorașului”... ― Mă iertați, domnule profesor, dar mă Întreb dacă putem avea Încredere deplină În nenea Mitru. ― L-am cunoscut foarte bine În toți anii de război pe care i-am făcut Împreună. Are un spirit de observație deosebit. Și de camaraderie fără cusur. Despre această componentă a sufletului uman vei afla mâine seară și În zilele următoare... ― Abia aștept revederea eroilor, domnule profesor. ― Și, pentru ca mâine să ne putem pregăti cum se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului sau nu?! Când eram Împreună, apoi nici capu’ nu ne durea. Că știam noi ci-i di făcut... ― Să nu mă Întrebați cum l-am cunoscut pe tata Toader. ― Cum? - a izbucnit involuntar Întrebarea de pe buzele tuturor. Tata Toader a plecat privirea aproape involuntar, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost atins osul. După vindecare, am revenit lângă Toader și ceilalți... Întâmplarea asta a fost Începutul frăției noastre. Cele ce au urmat au Întărit-o, dar pecetea definitivă a pus-o ultima misiune În care noi doi am fost Împreună. ― Cum s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar cu inima - a căutat tata Toader să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În sara asta, dar Tudorel mi-a șoptit - așa ca Între bărbați - „bunule, hai să lăsăm gazdele să mai răsufle și noi să mergem acasă”... ― Apoi nu ne-om așeza de-a curmezișul, frate Toadere. Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea „hanului”, i-a năpădit o lumină argintie trimisă de discul unei luni pline, cățărată deasupra dealurilor Ciricului. Petrică a rămas dus pe gânduri, uitând parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai poți sta aici singur... Cine să-ți spele, cine să-ți facă mâncare?... Da, ai dreptate, consimți și Stelian. Să vedem... Peste vreun an-doi, poate c-am să mă mut și eu la București cu familia, ca să fim cu toții împreună, îi dădu de veste Virgil. Stelian clătină din cap și repetă că avea să se mai gândească. 2 Dar lucrurile nu se petrecură tocmai așa. În lunile care trecură de la moartea soției sale, Stelian se obișnui treptat cu noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară spre poarta de la drum. Ce pot să zic, Grigore, îi vorbi Stelian netulburat, uitându-i-se pe deasupra capului și cercetând ulița, să vadă dacă nu se afla vreun vecin prin apropiere. E frumos din partea ta că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el acasă. Stelian, care avea de gând să mai stea la București pentru o vreme, nu avu nimic împotrivă și Mișu Leibovici începu să-i vorbească despre acest fiu al său, la care ținea și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai aibă asupra sa documentul pe care i-l încredințase. Pe figura lui ca o mască se ivise o vagă expresie de respect și vocea îi sună mai puțin impersonal atunci când îi dădu de știre că secretarul general îl aștepta. Împreună o porniră pe coridorul larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de finet, din care să-și facă o rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi să plece, cerându-le să vină pe la mănăstire peste câteva zile, ca să petreacă Crăciunul împreună și să le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spuse, cu vădită mândrie, că se pregătea pentru admiterea la politehnică și că-l ajuta foarte mult la treburi, fiindcă învățase foarte bine meseria de frizer și câștiga bani frumoși cu clienții particulari, sporind bugetul familiei. Din Lipscani o luară împreună spre Piața Unirii, unde se despărțiră. De aici Virgil se urcă într-un tramvai și o porni mai departe spre casa Noricăi, în strada Grădina cu Tei. Sora lui mai mare era acasă cu Anicuța și cu Tudorel, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mergea plin de demnitate pe mijlocul trotuarului, venind dinspre Calea Victoriei. Dând ochi cu el, Sever îl salută cu un foarte respectuos "bună ziua, domnule profesor!", la care celălalt îi răspunse familiar cu un "salut, inginere!" și se opri puțin, ca să schimbe împreună câteva vorbe, apoi o porni mai departe cu pași măsurați parcă cu rigla și dispăru pe ușa facultății de matematică, iar Sever și Victor își văzură la rândul lor de drum. Cine era? vru Victor să știe, după ce se îndepărtară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]