6,539 matches
-
se vindecă în școale, ba nici în spitale”lipsa calităților intelectuale fiind de la natură, ea nu poate fi 84 ameliorată sau anihilată, nici măcar în cadrul instituțiilor specializate. INUL ȘI CĂMEȘA p. 60, r. 2 : „Știi tu, cămeșă dragă, ce erai odată?” îndemn la întoarcerea spre origini, realizarea stadiului inițial de existență, pentru o constatare a evoluției sau involuției ulterioare; p. 61, r. 29 31 : „apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt acum și altăceva
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
22 : „numai nu vă fuduliți și nu uitați obârșia voastră, ca nu cumva să vă ciopliți prea tare și să rămâneți care fără urechi, 85 care fără dinți, care fără gură, care fără zimți, adecă niște cioarse de nici o treabă” îndemn la modestie și recunoștință, la echilibru; evitarea acestora poate afecta integritatea persoanei, ducând chiar la decăderea ei; r. 23 : „ajunge drăguș la căuș” într un anume moment, oricine ajunge la nevoie; oricând se poate întâmpla ca lipsurile să intre în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
distrugerea dau sens morții; r. 23 27 : „Du-te la puica și-i spune Să nu se mai poarte bine, Că mi-a rupt inima-n mine. Să se poarte mai vlăvioasă, Să-mi mai văd și eu de casă.” îndemn la decență și schimbarea atitudinii cochete ce stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pentru generația ’30 - apreciază istoricul - este refuzul, categoric, față de “modelele străine”, printr-un demers de “contrabalansare”, prin “supralicitarea valorilor autohtone”. (p. 32) Spații generoase acordă istoricul Lucian Boia unui alt moment controversat (evoluția și eșuarea grupării “Criterion”), Călăuzit fiind de îndemnul lui Seneca, “Vă fie ascultată și cealaltă parte”, tocmai pentru a descoperi subtilitățile și încrengăturile acestor erori, posibil și, inevitabile - “orgoliile” care au “forțat” evenimentele, după cum apreciază Emil Cioran în Ispita de a exista, prin afirmația: “Orgoliosul... forțează evenimentele”, apoi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sărbătoririi nașterii sale. Să-i vestim aniversarea nu numai în Casa Veșniciei de pe platoul Nicula, ci oriunde simțim vibrație artistică. Orice „FĂOătorie a unui vis” am întreprinde, tot „ziua lui...” sărbători-vom! Cuvintele „ard pururi” (Cât infern), oriunde-am fi! îndemnul nostru este-a nu ne uita înaintașii, rostind și-o vorbă înțeleaptă: „veșnic un braț al cumpenei / va pluti în repaus sus / și unul spre pământ...” (Dezechilibrăm) în fond, cu toții suntem amintire-a prezentului, spasm binecuvântat întru frumos, întru iubire
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și au dezaprobat această atitudine de amânare a Botezului, admonestând pe contemporanii lor pentru această amânare nejustificată. Amintind de botezul lor la vârsta maturității, au scris mărturisiri deosebit de emoționante. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, într-o cuvântare întreagă purtând titlul Îndemn la Sfântul Botez<footnote P. G. XXXI, col. 424-444. Cf. Mitropolit Iosif Gheorghian, Sfântul Vasile Arhiepiscopul Kesariei Kapadokiei (329379), traducere, București, 1898, p. 166-170. footnote>, critică obiceiul oportunist al acelora care amânau botezul cât mai mult posibil, chiar până în preajma
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
ale textului: -titlul comunică, pe scurt, despre ce este vorba în text; -după titlu, de obicei, nu se pune nici un semn de punctuație, exceptând situațiile în care titlul reprezintă : o formulă de adresare (titlul unei scrisori) , când folosim virgula; un îndemn, un sfat - semnul exclamării (,,Spune adevărul!’’); o construcție interogativă (,,Ce este aerul?’’); titlul se scrie cu majusculă, la mijlocul rîndului; când este format din mai multe cuvinte, primul cuvânt se scrie cu majusculă (,,Un gândăcel’’); -când în titlu intervin nume proprii
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
Iași, dar nu numai. L-am însoțit pe Mihai Ursachi și în Piața Universității, în București și chiar la Cluj odată, la mitingul Frontului Democratic Antitotalitar, care a fost creat în oglindă cu FSN-ul, dacă-ți mai amintești, la îndemnul Doinei Cornea. Acel Front a devenit, mai târziu, Convenția Democratică. Mihai Ursachi și Vasile Lupu erau prezențele cele mai puternice, mai vii și mai ascultate la mitingurile de la Iași. Mihai începea întotdeauna cu fraza "Comunismul este mort de tot, mort
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nouă. Sunt convins că n-a ascultat nimic din ce spusesem, dacă l-aș fi înjurat de mamă, n-ar fi auzit. Fantastic, totuși, ce proști și fricoși erau ăștia de la socialism! Sunt convins că și profesoara ta a privit îndemnul la lectura lui Noica tot ca pe un fel de provocare! Dorin Popa: Când a apărut Minima moralia a lui Pleșu, eram deja profesor și am rugat câțiva elevi din anii mai mari să mă ajute să cumpăr cât mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
toamne, un gând ca o datorie se întoarce, mai ales spre amurg, către locul unde am văzut lumina zilei într-un răsărit de soare. Poate vârsta (această, a doua tinerețe) poate acel ceva care ne cheamă mereu înapoi acasă, poate îndemnul doamnei mele, Iulia, poate și altele m-au îndemnat a porni la întocmirea (și) a acestei cărți. 150 de ani de la sfințirea bisericii noastre ! Până la urmă acesta mi-a fost cel mai mare îndemn. Dar eforturile prin arhive și biblioteci
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ne cheamă mereu înapoi acasă, poate îndemnul doamnei mele, Iulia, poate și altele m-au îndemnat a porni la întocmirea (și) a acestei cărți. 150 de ani de la sfințirea bisericii noastre ! Până la urmă acesta mi-a fost cel mai mare îndemn. Dar eforturile prin arhive și biblioteci m-au făcut mândru că, chiar, satul e de pe vremea lui Ștefan cel Mare, atestat documentar pe timpul lui Petru Rareș, că n-a lipsit semnul creștinismului, că giurgionenii răzeși mai sunt și astăzi mândri
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a hotărât într-o grădină a unuia dintre frații Barbărasă, participanți fiind Costică și Gheorghe, chemați de D. V. Marin, fiind la discuții și Victor Marin și Costică Petroni. Până la urmă am preluat greul telefoanelor, convocărilor pe bază de tabel. Îndemnuri hotărâte, Costică Petroni. Ne-a mai ajutat și Tița, dar preotul satului, de loc. S-au trimis invitații unora, telegrame altora, telefoane peste telefoane ca și acum, s-au cerut confirmări. Toate satele s-au mobilizat exemplar iar înstrăinații au
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ce se afla la o distanță de aproximativ 3 km în Lehancea. Troienile care îmi ajungeau până la ceafă, drumurile pline de glod și nenumăratele capcane create de distanță nu m-au învins. Aveam în ghiozdanul cu manuale și rechizite un îndemn magic care îmi călăuzea pașii spre MAI DEPARTE. Așa am plecat la Onești precum Ion Creangă la Broșteni, urmând calea cunoașterii mânat de dorința de a mă realiza. Am dat examen la Școala Profesională de Chimie, unde fiind admis în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Biserica. Satul. Oamenii. Azi (2011) (I) Un sat fără tineri e ca o babă fără dinți; o colectivitate fără valori (afirmate) rămâne neproductivă și necunoscută; cu oameni care refuză cultura, învățătura, credința este condamnată la dispariție pentru că-i lipsește orânduirea, îndemnul la muncă și scânteia creației. Grecia trăiește prin istorie și legende (bine vândute turiștilor), Roma, prin măreția de odinioară, Londra, prin cea de azi. Zgârâie nori din New York sunt rodul fanteziei, dezrădăcinaților sorții, desțăraților. Satul Giurgioana e astăzi ca o
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Pe lângă acestea, fiind trândavi, obișnuiesc să umble din casă în casă, și nu numai că sunt indolenți, dar sunt și guralivi, indiscreți, vorbind despre ceea ce nu îi privește (1Tim 5,13). Iar în Scrisoarea a doua către tesaloniceni, face următorul îndemn: Vă rugăm, deci, fraților, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să stați departe de acel frate care trăiește în trândăvie și nu după îndemnurile pe care le-ați primit de la noi. Voi știți bine în ce măsură trebuie să urmați exemplul nostru, deoarece
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
despre ceea ce nu îi privește (1Tim 5,13). Iar în Scrisoarea a doua către tesaloniceni, face următorul îndemn: Vă rugăm, deci, fraților, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să stați departe de acel frate care trăiește în trândăvie și nu după îndemnurile pe care le-ați primit de la noi. Voi știți bine în ce măsură trebuie să urmați exemplul nostru, deoarece noi nu am trândăvit când eram între voi... (2Tes 3,6-7). Este clar că acești frați, mai sus menționați, nu sunt precum șopârlele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
toată Italia și în alte țări, dar îndeosebi la Roma. Poporul roman, dușmanul oricărui bine, a disprețuit în așa măsură predica omului lui Dumnezeu, încât nu a vrut nici să-l asculte și nici să ia în seamă sfintele sale îndemnuri. În cele din urmă, după ce ei au refuzat timp de mai multe zile să disprețuiască cuvântările sale, Francisc a mustrat cu asprime împietrirea lor: Îmi pare nespus de rău - spuse el - pentru mediocritatea voastră, deoarece nu mă disprețuiți numai pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
116. O, cât de profund erau angajați în ceea ce făceau, o, cât de suav erau copleșiți de darurile dumnezeiești, o, cât de mult au fost cinstiți cei care au putut afla sfat în îndoielile lor, alinare în supărări, exemplu și îndemn în situațiile cele mai grave de la asemenea persoane, ce aveau pârga darurilor Duhului Sfânt (Rom 8,23)! O, har inefabil! O, privilegiu incomparabil! O, ce dragoste suavă de o nesfârșită delectare este posibilitatea de a ne bucura de prietenia unor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
învețe, etc.?», iar Evanghelia afirmă că nu trebuie să ne chemăm învățători? (cf. Mt 23,8). Eu spun că Regula nu interzice studiul fraților culți, ci acelora care nu știu carte și fraților laici. Într-adevăr, vrea ca fiecare, conform îndemnului Apostolului, să rămână în acea vocație la care a fost chemat (1Cor 7,20-24), astfel că nimeni nu trebuie să treacă de la starea laicală la cea clericală, și nu vrea ca cei care sunt clerici să devină laici refuzând studiul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
condiții mai rele sau deplorabile, bucurându-se foarte mult fiindcă el corespundea mai mult sărăciei promise. Deoarece frații ceruseră papei Grigore, ce iubea foarte mult Ordinul, privilegiul de a reduce și de a varia oficiul divin, el a încercat prin îndemnuri pioase, spre edificarea lor și a altora, să-i convingă să păstreze neschimbat oficiul Bisericii, spunându-le: «Fraților, dacă voiți să recitați oficiul Bisericii fără omisiuni, voi porunci ca toți religioșii, cu excepția canonicilor regulari și a călugărilor benedictini, să recite
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fraților minori, după ce au părăsit deșertăciunea lumii, au ales o viață aprobată pe merit de Biserica Romană și se răspândesc în diferite părți ale lumii, după exemplul apostolilor, semănând sămânța cuvântului divin, prin această scrisoare apostolică, vă semnalăm rugămintea și îndemnul nostru. Prin urmare, atunci când purtătorii prezentei scrisori, membri ai comunității fraților amintiți, vor considera că trebuie să treacă pe la voi, să-i primiți ca pe niște oameni catolici și credincioși [Bisericii] și, în orice situație, să vă arătați favorabili și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
disprețuită în gândurile celor bogați, dar pregătită pentru timpul stabilit, trimițându-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile lumii pline de plăceri, asemenea unui alt Samson protejat de harul divin și, plin de însuflețirea Duhului, luând falca unui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Teosevia, „soție de preot cu adevărat sfântă” (scrisoarea 197). Dar se pare că cei doi se despărțiseră cu mult înainte, prin bună înțelegere, îmbrățișând amândoi viața monahală, căci încă în scrierea sa Despre feciorie, alcătuită la 370 sau 371 la îndemnul fratelui său Vasile (devenit episcop la 370), își exprimă regretul că n-a rămas necăsătorit ca să poată ajunge „la culmea fecioriei”. La această convingere și la hotărârea pentru viața de monah trebuie să fi ajuns amândoi soții cu destul timp
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a scoate din el pe fiii lui Israel este sau firea omenească, sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsită de patimi. În una din acestea aflându-se mintea, după ce a dobândit cunoștința lucrurilor prin contemplație, primește în adâncul inimii, de la Dumnezeu, îndemnul ascuns și tainic să scoată din Egipt, adică din trup și din simțire, ca pe niște israeliteni, înțelesurile dumnezeiești ale lucrurilor, ca să nu se mai ostenească acestea prostește în frământarea lutului, adică a patimilor trupului. Încredințată cu această slujbă dumnezeiască
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
că asemenea invitații preteretiale la "luarea armelor" (Nu te invit să iei securea de dragul meu) sunt cu totul naive sau pur și simplu retorice. Cum se va vedea în cazul lui Augustus, uneori acestea iau de-a dreptul aspectul unui îndemn la revoltă deschisă, concretă, care să poată duce până și la uciderea violentă (prin otrăvire) a dușmanilor poetului. Ovidiu continuă: deci nu trebuie să întreprinzi acțiuni sângeroase, "trebuie numai să venerezi divinitatea, nu ca să-mi devină prieten, ci ca să fie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]