5,478 matches
-
toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oferit apartamentul pe Roma, nu l-au mai refuzat. Și-ntr-o zi, incredibil ! S-a lăsat liniștea în casa ce părea atât de imensă acum, încât te și teroriza când auzeai trosnind boazeria !... Dar, oricât ai avea tăria să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat. Nu terminaseră zugrăvitul și curățenia atunci când Muti a început să insiste să meargă după tâmplar. Cum să termini ? Lăsaseră o mizerie în urma lor ! O jale ! Niki
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jilț la locul ei, mai lipsește s-o vezi că-și scoate din coșuleț broderia de mână ! Ba nu, se grăbește să intre în conversație, de la o vreme se pricepe teribil în politică ! Dar să fie ea în locul Sophiei, să îndure așa afront, că Titi s-a refugiat la o oră nepotrivită în salon, la Ștefan, numai și numai ca să scape ! Să se vadă, ea, atât de culpabilă și de compromisă, și-ar deschide venele de la mâna dreaptă în baie ! Cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație să ți se adreseze astfel, ca și când n-ai mai fi ceea ce ești : fratele-mai-mare, elevul și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și dichisurile de după amiază, Sophie apărea în cadrul ușii - toată o învârtejire de volane parfumate - și se instala răsfățată în jeț, nemaiavând altă grijă decât liniștea soțului ei și servitul ceaiului. De ce nu am strigat atunci Verweile doch ? M aș fi îndurat să opresc însă clipa după ce mort fusesem și reînviasem, tocmai când viața, prin neașteptatul său joc de plinuri și goluri, începuse să-mi dea bucuriile nemaisperate ? Fie însă că strigi, fie că nu, timpul, din păcate, nu se oprește. Așa cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a confesat-o ei... Bieții sigisbei, surâde cu înțeleaptă îngăduință Profesorul, bieții sigisbei ce fac confesiuni doamnelor măritate, bazându-se pe discreția unei donna angelicata, intruvabilă în realitate ! Bieții sigisbei ce n-au decât experiența alcovului, unde amanții nu se îndură în genere să vorbească decât despre ei înșiși ! Cum să-și imagineze atunci că donna angelicata, dintr-un irepresibil instinct, îi va aduce (de obicei, înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii, pe care, hélas !, destul de rar realitatea se îndură să îl confirme. Cineva mi-a spus că, legat de incidentul de la Mamornița, guvernul a fost atacat pentru că rușii nu au fost dezarmați. Și răspunsul a fost : cum să îi dezarmăm pe viitorii noștri mari aliați ? De aceea m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura bărbiei ; pe furiș, apărată de evantai, ea se tamponează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă bietul Titi e convenabil și ca situație, și prin companie. Oh, ce târziu este și cum te simți tot mai rău ! Mai ai doar câteva minute până ce va începe să bată pendula, câteva minute pe care le mai poți îndura, răbdătoare, pentru că astfel este voia ta ! Cât de răbdătoare poți fi când astfel îți este voia și cum numai tu știi, într-o clipă, să întorci răbdarea pe cealaltă parte ! Uită-te deci răbdătoare la ei, ca și când le-ai asculta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani pur și simplu a refuzat să mai iasă, dar poate că și boala ! Dar iată, totuși, că domnul Ialomițeanu are astă-seară obligațiuni și tocmai de aceea a și venit la noi mai devreme și de aceea nu s-a îndurat până în ultima clipă să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o. A răsfoit cu febrilitate și ziarele străine, nu doar ale noastre, pentru a căuta amănunte despre micul locotenent Geblescu ce se află în zona Sibiului. Conducător suprem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu va putea să reziste ? Este el vinovat și pentru toate defectele românilor ? i-am răspuns. Și pentru defecțiunea Aliaților ? Sunt printre puținii care se gândesc tot mai des la el, în vreme ce blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în toate marile cuvântări ale adversarilor - un adevărat martiriu al ridicolului ce, fără alegere, este aici dăruit deopotrivă și celor ce-l merită, și celor ce nu ! Mod obtuz de gândire al unei țări provinciale, ce nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni să-ți dea la cap... Ei, bietul Tudor !... Bietul Niki !... Bietul domnul Delcă : să se chinuie, săracul, la bătrânețe, pentru o pensie de mizerie ! Bieții de noi ! De multe ori îmi spun așa, dragă madam Delcă, când văd câte îndurăm... Ce fire optimistă eram - și cum nu mai am nicio speranță. Niciuna ! în tinerețe m-am gândit că voi voiaja, avusesem o bursă pe care am pierdut-o din cauza războiului, Muti s-a opus categoric să plec. Am cedat pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orișice, ca să-și facă o casă după gândul lor, și-acum iar strâng ban peste ban, s-o cumpere a doua oară ! Ce să te mai gândești cum ar fi fost să fie, după câte ne-a fost dat să îndurăm, toți, madam Delcă, toți... Afară de lichele, cine dintre cei de vârsta noastră n-a suferit ? O generație, pot să spun, de sacrificiu... Două războaie, averi pierdute, cutremur, arestări, pușcăriile pline, teroare și sărăcie !... Când mă gândesc cum eram în iarna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci era bătrână și distrusă, știi care i-a fost tragedia : băiatul ei, Spiridon, a căzut prizonier la ruși în ’42 și ea l-a tot așteptat... Și prima oară - ce soartă ! A fost prizonier la bulgari, prima oară ! A îndurat foame, frig, a avut febră tifoidă, dizenterie, a stat și-n lazaret... Și totuși, uite, că atunci a scăpat... Păi scapi, de ! Scapi, dacă ai zile... — El a avut. S-au trezit cu el, slab și zdrențăros, ca o umbră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dumneata asta nu poți să zici că mai e viață ! i-am zis lu madam Ioaniu. Da duceți-o la v-un azil, da duceți-o undeva ! i-am zis lu madam Ioaniu. Săraca ! făcea madam Ioaniu. Săraca ! Nu mă-ndur, că ea m-a crescut ! D-apăi io-n locu ei de mult îmi luam câmpii ! O dată când am mai venit, era Leana, spălătoreasa, și ea mi-a zis că madam Ana murise, o îngropase, gata ! Așa că nu știu, pân-la urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bun să te mai canonești cu ea ? C-așa și noi : să fi avut copii, poate-am fi pus ban peste ban, ne-am fi gândit că are cui să rămâie și n-am mai sta azi în cojmelie, să-ndur toate mojiciile lu Moapsa și să mă duc, una-două, pe frig, până în fundu curții. Așa s-o fi gândit și madam Ioaniu... Că, să stai la bloc, am văzut io la cumnată mea, e raiu pe pământ, nu alta... — Poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ți se pare ? Ei, poate mie, care eram un copil deosebit de sensibil. în clipa în care au întors cheia, camera a început să-mi inspire teroare. Aș fi dat oricât să pot citi ceasul, să știu cât mai am de îndurat, dar nici până la sfârșit nu am reușit. Și nu m-au scos decât când s-a împlinit timpul, pentru că eram cu adevărat vinovată... — Nu, chiar nu mai știu cum să procedez cu ea ! Iar gestul de azi... cu totul anormal
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pramatie cu masa-ntinsă ! He-he-he, mai bine-aș zice că l-a așteptat ! Da pân la urmă tot și-a luat seama ! Pân la urmă tot a zis : Să te-nveți minte, Pramatie, dacă stai cu Matracuca și nu te-nduri de ea, și nu mai știi c-ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te spăl, io să te calc, io să-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-a mai avut ce să ia, că s-a prăpădit... Că a vrut să ia și din lucruri, nu s-a-ndurat să lase o casă-ntreagă, cu de toate în ea, că ce vechituri era acolo ! Da ea nu se-ndura s-arunce niciun cap de ață ! Și dacă nu s-a ndurat, a rămas lucrurile cu ea, că știi cum ajunsese ? Da ce-ți veni cu dinții ? Păi dracu mai știe pe unde e ? !... Mi i-o fi luat ăia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar și a camerei în care stă Violeta. Urcă, așază florile în vaza de pe masă și așteaptă. Își face o cafea. Deschide televizorul. E un film pe care l-a mai văzut. Ar vrea să telefoneze colegilor, dar nu se îndură să țină telefonul ocupat. Solicită doar o convorbire interurbană. Copiii sînt bine. Ana rîde: face prăjituri, iar Cristina "o ajută". Îl roagă să nu uite de ață muliné. Nu-l întreabă de ce-a fost chemat la combinatul de îngrășăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e bine că n-a fost ea, că n-a reîntîlnit-o! Sufletul lui nu era pregătit. Ar fi fost ca o siluire a tuturor gîndurilor intime. Se achită cît poate de bine de datoriile ce-i revin pe plan civil, îndură corvoada fiecărei zile, dar vrea, în schimb, să-i rămînă visul și speranța. Prezența Teonei le-ar spulbera. Și el înțelege asta și se teme. Cînd oamenii sînt nefericiți, inventează o minciună, un dumnezeu, în care să creadă. Ați pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-i mai pune portarului o bancnotă în mînă. Apoi, rămas singur, se spală pe față și-și pregătește o cafea mare, ale cărei fierbințeală și aromă îl fac să simtă cum se trezește la viață. Uită de tot gerul îndurat în tren și lasă intenția de a-l căuta pe Oșanu pentru a doua zi. Tocmai se gîndește ce fericit ar fi să se plimbe aiurea pe străzi știute cînd aude o ciocănitură în ușă. În prima clipă tresare, umplîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scoată mîinile afară, să pună cîteva lemne în sobă și să le aprindă. Apoi se culcă din nou. Cînd se lasă noaptea, în cameră e cald și bine. Parcă și durerea de cap l-a mai lăsat, dar nu se îndură să se ridice din pat. Mănîncă ceva stînd culcat și adoarme iar. După miezul nopții aude cîinele lătrînd de zor prin grădină. Știe că-i vreo vulpe fugărită de alți cîini. Se scoală și iese afară. Cîinele a auzit ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sting de pe fața pământului, căci așa vrea chiar Dumnezeu". Oftând din greu și cu ochii plini de lacrimi îi răspunse atuncea preotul, lipsit de nădejde: "Nici tu n-ai să ai parte de îndurarea dumnezeiască, pentru că nu vrei să te-nduri de un biet om care prin tagma sa preoțească stă înde-aproape relație cu Dumnezeu. Și capătul vieții tale s-au apropiat de tot și-ți vine nu în somnul blând al adormirii firești, ci cu acea cruzime care de regulă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]