5,677 matches
-
de sticlă reprezentând scene din Othello și Le mariage de Figaro. Picturile fusese corecte, însă reproducerea de fabrică pe sticlă le dădea un aer vulgar. Pe sobă se coceau câteva mere, umplând aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era înfipt într-un ghiveci umplut cu iarbă de mare, și într-un colț strălucea o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l pun sa înceapă demersurile? - Pune, pune! consimți Costache pe jumătate gură, privind iarăși în toate părțile. Deodată se făcu roșu la față. În pragul ușii dinspre intrarea principală, ușă puțin acoperită de soba înaltă, când stăteai la masă, înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această delicată anatomie. Când bea, buzele și dinții fetei se vedeau prin cristal, și Felix se putu încredința de sănătatea lor excepțională. Georgeta avea gesturi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine să te obosești. La ce folosește? Pe Titi nu-l mai lăsăm să muncească atât. Și Titi e lăudat, cum știi, de profesori pentru talentul lui, o să fie un pictor cu vază. Aglae, care cosea nasturi la o rochie, înfipse și ea un ac în Felix: - Și-ți plătește ceva pentru comediile alea? - Nu! - Apoi, fără bani cine mai face azi ceva? Atât spuseră cele două femei și-și văzură de treabă cu o indiferență ostentativă. Felix, întors acasă, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu dădu nici o importanță vorbelor Aglaei și-și pregăti o seringă. - I-ați făcut analizele? - S-a făcut, domnule doctor, sări Stănică. Aglae întinse o hârtie, doctorul o examină mahmur, apoi zise aspru: - N-are nici un diabet. Când acul se înfipse în una din fesele concave ale lui Simion, acesta gemu puțin, apoi începu să miște capul și să privească pe doctor pe sub gene. - Cum te simți? întrebă acesta.Simion îl scrută atent, dar nu răspunse. - Nu poți să vorbești? strigă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spun o taină mare, anume cine sunt eu... G. Călinescu Felix se prefăcu grăbit și dădu să intre în casă. - Să vii să-ți dau talanții! îi strigă Simion de departe. Ideea că bătrânul nu e în toate mințile se înfipse în capul lui Felix. Pusese în seara trecută un diagnostic și aștepta curios să vadă desfășurarea lucrurilor. Avea de gând, de altfel, să întrebe pe profesor. Aglae îi spuse nepăsătoare că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceasta din urmă nu era o afacere, deocamdată. I-ar fi stricat relațiile. Mult mai bine ar fi fost s-o mărite cu generalul său, măcar de formă, cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se înfipse în minte. Georgeta măritată și apoi văduvă era o perlă. Trebuia distrusă odată situația aceea incertă de artistă. Stănică se întoarse cu spatele la Olimpia, care făcuse la fel, se înfășură bine în plapumă și adormi aproape numaidecât. Când peste câtăva vreme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe capacul instrumentului și chiar pe pupitru erau acoperite cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi crapă obrazul de rușine, fiindcă, ce vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu, trimit eu pe Felix, n-ai grijă dumneata. - Eh! făcu Stănică, dezamăgit.Lui Felix îi fu frică de putința ca Stănică să spună despre el o vorbă care să-i displacă. Pentru a înăbuși orice prostie a acestuia, Felix înfipse mâinile în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu mâinile, un semn de reproș către Felix că i-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul de fistic și, ascultîndu-l, se minunează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare, reglaj și supraveghere. Înaintam, în acea după-amiază, pe-o pasarelă, ca pe-o punte de transatlantic, cu prova adânc înfiptă într-o vegetație luxuriantă, compusă din capacitățile noastre de colectare, din filtre, debitmetre, diafragme și regulatoare de presiune. Când, o vicleană și infamă alunecare de teren a balansat cu putere, către ceafa mea, coarnele unui elevator. Măturîndu-mă, ca pe un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lipise de suflet de nu putea s-o părăsească, și parcă și Prefectura Generală Poliției s-ar fi stafidit și ar fi căzut în ruină, dacă ar fi fost deposedată de el. 186 DANIEL BĂNULESCU aer și apoi să-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și, nu peste mult, aveai să te lingi pe buze. Cu un deget îi explorai marginile și îi alintai eticheta. Îi savurai conținutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bravo, domnule Floyd! Intuiția dumitale genială, atât de bine protejată până acum, a ieșit la iveală. Știi că-mi placi?! Îngăduitor, pe jumătate flatat, Floyd le privi, pentru prima dată, copilăros și ghiduș, ca și cum și-ar fi ținut degetul arătător înfipt într-o nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în etate și agreabilă, rotunjindu-și veniturile, vânzând locuri avantajoase la cozile la alimente la care se așeza, de cu seara, pe scăunelul ei rabatabil cu trei picioare. Uneori, când își descoperea un spațiu neocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar ea la produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile Stamatescu. Acum însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
covoraș zburător, taman ca-n O mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mașinilor. Într-o zi eu nu i-am observat pe ziariștii de la România Liberă, care sosiseră pe acolo și făceau un reportaj. M-au fotografiat de departe, eram în prim plan cu o grămadă de pământ în față, cu lopata înfiptă în ea și mă străduiam, s-o ridic era un reportaj de prima pagină cu poze multe scria că sunt veniți studenți din toată țara chiar erau înșirate câteva nume începând cu al meu și se specifica de unde suntem.. tocmai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu era singur. Ținea după el armăsari de prăsilă, dați de serviciul edilitar să ajute la căratul gunoaielor. Om al dracului, după cum se vedea. S-a așezat în gura bălții, lângă pipirigul ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
călătoreau nori albi, destrămați. Iarba scurtă, albastră, ca peria. Se apropiau de baltă. Ene și Petre căutau găini moarte sub măselele de lut. Dacă găseau una, i-o aduceau lui Oprică. El o lega cu o sfoară de un țăruș înfipt în pământ moale și arunca mortăciunea în apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în care înotau broscoi. Se făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fier intra în galop o ciurdă de tăurași negri. Tăietorului îi tremurau mâinile. Simțea în tot corpul o slăbiciune. Se rezemă de zidul de ciment și așteptă o clipă. Un animal ager, îndesat, veni drept asupra lui. Ridică mâna și înfipse cuțitul întors sub beregată. Taurul simți arsura loviturii și sângele care curgea din rană. Marin știu că nu 1-a lovit unde trebuie. Îl cuprinse frica. Corpul lucios din fața lui nu căzu. Când să mai izbească o dată, simți o sfârșeală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo zece metri pătrați de ciment, puteai să joci pe ei. Din mai, scotea mesele sale de fier cu craci, le desfăcea, ștergea fețele pătrate cu o cârpă, dădea cu mâna la spate pe pantalonii din piele de drac, își înfigea cârpa în brâu și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ochi și-l văzu pe Treanță în brațele sergentului. Țipa de se cutremurau zidurile. În odaie mirosea a piele arsă. Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară se lumina de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]