4,343 matches
-
iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de stratul de cremă. — Ninici, spuse o rămășiță de voce prin sticla Înghețată. — Ninici, repetă rar doctorul Czinner. Ninici. Cred că l-am cunoscut pe tatăl dumitale În Belgrad. Ninici nu păru a se Îndoi de o asemenea minciună clară și-și turti nasul de geam, dar tot ce-ar fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar era o revelație Înghețată, care nu se mai schimba. Privi În altă parte și după aceea Înapoi și nimic nu se schimbă. Nu mi-am dat seama că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
supraviețuitor al unei expediții care se îndreptase spre sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atenția lor s-a oprit asupra unei orbitoare creații publicitare. O lume ciudată care, pentru a vinde mai multă bere, mai multe țigări, whisky, mașini, motociclete sau tampoane igienice, are nevoie să creeze o lume paralelă, o lume de clipe înghețate, pentru că a descoperit că frumusețea nu poate dura mai mult de o secundă. Apoi, vântul încetează să mai fluture părul, femeia gâfâie și trupul ei transpiră, zâmbetul lasă loc unui gest de lehamite și vine realitatea unei fete obosite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vreunei văi izolate sau a unei mine părăsite și nimeni nu s-a îngrijit să ducă civilizația și progresul până pe culmi. Indienii, vârâți în ponchourile lor, combătând frigul cu excremente de lamă ca unic combustibil, omorându-și foamea cu cartofi înghețați și un pumn de porumb și mei, trăiau așteptând ziua când albii își vor aminti de ei, când vor construi șosele, când vor aduce mașini-unelte pentru modernizarea agriculturii, când îi vor aproviziona cu îngrășăminte care să le revitalizeze pământurile, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure de frig sub cămașa ușoară. Au trebuit să-și deschidă drum dând ghionți printre cei trei sute de pasageri de curând vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ticsit și rău mirositor, și de îngrijorare la posibilitatea de a ajunge cu întârziere. Paisprezece nopți de întors cu același autobuz, de îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată și tristă. Mai târziu, cu solda lui de locotenent activ, cumpărarea hainei l-ar fi costat trei zile de luptă în junglele din Vietnam, trei zile de ucis și de risc de a fi omorât, trei zile de îndurat privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ar fi plăcut să meargă din nou pe drumul acela, să se cațere de pe coastă până pe culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor pustii și înghețate, cam pe la patru mii de metri, ținut cu buruieni mărunte, de culoare brună, cu vânt înghețat, aer rarefiat și o tăcere nesfârșită... Se întoarse spre preot: — O idee clară? Ce știam deja. Că Omenirea e stupidă și că nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor pustii și înghețate, cam pe la patru mii de metri, ținut cu buruieni mărunte, de culoare brună, cu vânt înghețat, aer rarefiat și o tăcere nesfârșită... Se întoarse spre preot: — O idee clară? Ce știam deja. Că Omenirea e stupidă și că nu merită locul în care trăiește. — Ca să afli asta, n-aveai nevoie să călătorești atât de mult. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc. Vocea se sparge, devine nerăbdătoare, Îi simt neliniștea, mi-e frică să deschid. — Veniți repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
privi sau atinge vreodată cu adevărat. De mai multe ori În seara aceea, Annabelle, În timp ce dansa, aruncase priviri În direcția lui. Michel ar fi vrut să se miște, dar nu putuse; avea senzația netă că se scufundă Într-o apă Înghețată. Totuși, totul era nespus de calm. Se simțea separat de lume de câțiva centimetri de vid, formând În jurul lui un soi de carapace sau de armură. 15 A doua zi dimineață, cortul lui Michel era gol. Lucrurile lui dispăruseră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altfel toți erau de stânga atunci. Li se părea absolut normal să trăiesc cu fata lor Înainte de căsătorie, ne-am căsătorit pentru că era gravidă, mă rog, povestea obișnuită. Michel Își aminti cuvintele pastorului ce răsunau atât de clar În sala Înghețată: vorbea despre Cristos, adevărat om și adevărat Dumnezeu, de noul legământ făcut de Cel Veșnic cu poporul său; În fine, Michel nu Înțelegea prea exact despre ce-i vorba. După trei sferturi de oră În același regim, era Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de confort standard ale stațiunilor de vacanță; aici natura e prezentă În primul rând sub formă de peluze și aranjamente florale. În fine, bucătăria, de tip clasic, oferă specialități variate, de la pizza și fructe de mare la cartofi prăjiți și Înghețate. Nuditatea Însăși pare să Îmbrace, dacă pot spune așa, un caracter diferit. Într-un centru naturist tradițional, ea este obligatorie ori de câte ori condițiile atmosferice o permit; această obligație este supravegheată riguros și orice comportament asimilabil voyeurismului provoacă un puternic aprobriu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu o grămadă de fructe și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu moartea! - declanșarea, sponsorizarea și purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de nemărginit după posibilități. Toți acești nefericiți cronici, care aveau nevoie de mângâierea doamnei cu coasa pentru a se simți vii, care-i atingeau obrazul Înghețat cu degetul, chicotind apoi Înfiorați ca niște fetițe la vederea unui șoarece, nu dovedeau pic de respect pentru moarte. O căutau doar pentru a-și extrage din apropiere doza de satisfacție, dar și, ca În cazul unei cocote celebre, pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin, iar În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
slujbă la stat, vilă menționată pasager În scenariu, În momentul În care detectivul nostru observa cum pe poarta ei intră un individ ținând În mână o valiză diplomat neagră, suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
urmă. Cerea mereu alte amănunte... și Sia reîncepea citatele, un fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă relativitate. Elibera carnavalul de orice ipocrită evlavie, redându-i caracterul concret, senzorial. Piero credea că sărbătoarea „se raportează la momentele de criză din viața omului și a lumii“, din această cauză își considera
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]