4,199 matches
-
la munca „în parte” în anul agricol care începea. Când bunicul i-a adus aminte pe nume, oamenii care au fost de față când și-a achitat toate datoriile și că are martori că nu-i dator, logăfătul l-a înjurat și l-a lovit cu biciul pe care-l avea în mână pentru calul pe care era călare. Nervos și înjurând, l-a lovit cu furie, de mai multe ori. Bunicul a căzut jos, dar logofătul a continuat să-l
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de față când și-a achitat toate datoriile și că are martori că nu-i dator, logăfătul l-a înjurat și l-a lovit cu biciul pe care-l avea în mână pentru calul pe care era călare. Nervos și înjurând, l-a lovit cu furie, de mai multe ori. Bunicul a căzut jos, dar logofătul a continuat să-l lovească. Tata, care era în urma calului logofătului, cu ochii plini de lacrimi, a sărit în spatele logofătului și a căzut jos cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte dintre cele mai murdare. În toamna anului 1940, un vecin (Nicu Mirea) o făcea pe legionarul și-l îndemna și pe tata să se îmbrace amândoi în cămăși verzi, la care propunere, tata i-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici un fel de comentarii. Am zis atunci: „Dacă vrea Dumnezeu să fiu preot, nu voi muri nici în armată nici pe front. Dacă Dumnezeu nu vrea să fiu prot orice-aș face nu pot trece peste voia Lui”. M-a înjurat și mi-a zis: „Tu nu știi ce-i viața”. După terminarea Școlii Militare, după ce fusesem pe front, i-am cerut iarăși tatii bani ca să merg la Facultate. În loc de bani , iar mi-a propus să mă căsătoresc cu o fată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cerere, tata avea cinci cai, doi boi, două vaci și vreo 50 de oi. L-am rugat să vândă boii și să- mi dea bani pentru Facultate, cu angajamentul că toată viața nu-i voi mai cere nimic. M-a înjurat de toți sfinții. Cu ciudă urâtă l-am înfruntat: „Vezi că tu ții mai mult la boii din grajd decât la mine”?. M-a înjurat și mai amarnic. A suferit mult tata de la regimul comunist după anul 1945, dar mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru Facultate, cu angajamentul că toată viața nu-i voi mai cere nimic. M-a înjurat de toți sfinții. Cu ciudă urâtă l-am înfruntat: „Vezi că tu ții mai mult la boii din grajd decât la mine”?. M-a înjurat și mai amarnic. A suferit mult tata de la regimul comunist după anul 1945, dar mai ales după începerea colectivizării. I s-au făcut procese de sabotaj. I s-au impus cote de cereale pe care era imposibil să le predea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat lacrimi în ochi și l-am lovit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
12 nu s-au întors. Abia când însera, oamenii au avut voie să încarce țigla din vagon, iar la două ceasuri din noapte au ajuns cu ea la casa parohială. Nici unul dintre cărăuși nu era supărat ca să blesteme sau să înjure pentru batjocura trăită în a doua zi de Paști și pentru că au lucrat flămânzi până seara . A fost, pentru mine, un gest sublim, încât am socotit cea mai frumoasă sărbătorire a Sfintei Învieri din viața mea de 59 de ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lămuriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-l voi vedea mâine pe Boon și-l rog să mă ducă la gară cu mașina lui, căci trenul pentru Bruxelles pleacă peste 20 de minute. Ajung la gară, îi mulțumesc patronului pentru amabilitate și mă îndrept spre peron. Îl înjur pe Boon pentru lașitatea lui, pentru lipsa lui de seriozitate, promițând să-i înjuriez și mai serios, mai târziu. Trenul pentru Bruxelles intră în gară și mă pregătesc să urc. Deodată, o mână apasă pe umărul meu, mă întorc și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
săteni. Aceștia erau cunoscuți ca fiind bețivii comunei. Starea lor era de avansată ebrietate. Și-au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându-și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. Te-am prins, primărițo! Ai încurcat-o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate-o și pune-o pe masă, că altfel distrugem tot pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva, parcă apucat de o criză, lovind în sacul acela, în mama lui Vasile, cu picioarele, cu bocancii, cu pumnii, înjurând-o brutal. Am înțeles, am plecat. A înțeles și Vasile, cu mintea lui, mai puțină ca a noastră și ne-am întors, lăsându-l la spital pe patul lui, într-un somn, o comă, din care nu s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu încăpățânare "static", pe mâna a doi "experți" care se întorceau, pașnic, de la un bar, pe la unu noaptea, și m-am așezat, resemnat, pe o bancă sub un nuc, așteptând fie ivirea dimineții, fie rezolvarea defecțiunii. Tinerii lucrau de zor înjurând, cum se obișnuiește. Era cald și, cu excepția unor umbre clătinate (ieșeau și ele din alt bar), nu se mai vedea nici o făptură vie în orașul adormit. Aproape să adorm, când am observat un bărbat așezându-se pe aceeași bancă. "Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de datoria noastră să-i tolerăm. Aceste persoane au atitudini și moravuri demodate; unele de-a dreptul suspecte: sunt politicoși, respectă ritualuri care impun comportamente ieșite din uz: cedarea locului unei persoane în vârstă și, curios, nu-și permit să înjure în public, respectă un număr de autorestricții și au atâtea bizarerii încât par să se izoleze în virtuale compartimente speciale, separându-se de restul lumii care se comportă normal; nu se jenează de fleacuri, se poartă firesc, vara în șlapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de insul de lângă noi? Nu înțeleg: adică să stau, de exemplu, la coadă, liniștit, impasibil, și să aștept să-mi vină rândul fără a mai da din coate, fără a mai înghesui pe câte unul sau doi, fără a mai înjura? Să calc tradițiile, să aștept, ca blegul? Bunul simț, astăzi, înseamnă, dimpotrivă, o atitudine energică, o splendidă, elementară, violență. Acesta este "bunul simț modern", așa trebuie să se știe. Sau să aștept "la zebră", cu mașina oprită pe loc, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru a lichida țărani și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care tăceau, dar alții, nenorociții, țipau și înjurau. "Aceștia nu aveau nici un bun simț, așa cum spun făcea căpitanul -, erau și din ăștia, cu lipsă de bun simț, de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce vrei, omu' nu are bun simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înalt și brun, aproape țigănos, dar cu trăsături destul de regulate, maistru la Arsenalul Armatei, asimilat sublocotenent, care deși stătea cu sora și cu nepoțica lui în aceeași cameră, își adusese și o fată tânără, cu care trăia, se certau, se înjurau (se mai și băteau) și, firește, se împăcau... în aceeași cameră. Ba chiar, din când în când, mai dormeau la el în cameră, pe podele, și doi lucrători de la Arsenal, ajutoarele lui, toți bucureșteni „șmecheri”, pe care nu-i prea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e tânăr. Doar mama și prietenele ei îl înjurau pentru un lucru pe care nu-l înțelegeam de loc: „Decretul”. N-am avut nici un motiv serios ca atunci când am fost invitată la prima conferință națională a pionierilor să nu mă simt foarte mândră de pantofii noi de lac, de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
banane, curmale și ananas. Sigur că puteți zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unii dintre dumneavoastră îmi înfierați părinții cu „mânie democratică”. Vă pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la protecție. Acest darwinism social ni-l aplicăm noi înșine, nouă înșine. Din când în când ne cuprinde supărarea pe contribuabilul occidental că nu ne preia și el sub aripa lui protectoare. Atunci ne amintim că noi suntem români și înjurăm politicile pro-occidentale (de ce le-am iubi dacă ei tot nu ne dau nimic?). Ne e greu să admitem că ei nu au cultul parastaselor, ci pe al investiției, inclusiv în educație, cultură, sănătate, inclusiv în recuperarea socială a celor dezavantajați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de multe decenii. Cum nu-i plăcuse meseria, fratele mai mic, avocat, o făcea pe profesorul la Gulia, înconjurat de suplinitoarele de prostia cărora își bătea joc în pauze. Ele pălăvrăgeau despre mâncare, soți bețivi și plozi care știau să înjure înainte de a începe să vorbească. Emil Geanău se amesteca în toată această vorbărie, povestindule o rețetă de cozonaci (el care nu știa să fiarbă un ou) pe care i-o dăduse chiar cu o seară înainte amicul său Shakespeare. Conștiincioase
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la cerc, Cătălin era în clasa a patra și se remarca prin faptul că, dacă îi arătai un deget, murea de râs. Ușa compartimentului în care urcasem sărise de pe role. Mahmur, un individ se canonea s-o tragă la loc, înjurând cu foc chefereul și încercând să explice mecanismul cu care se lupta: - Merge pe-un c... care s-a blocat. C-o smucitură, alt pasager trase la loc ușa și, bineînțeles, scena l-a înveselit pe Cătălin; se scutura, chițcăind
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a insultat, să evidențiez neadevărurile și să vă arăt purul adevăr”. Atacurile la adresa unui mitropolit sunt un exemplu rău, mai ales atunci când sunt făcute în „zi de târg”, așa cum senatorul Sbiera i-a adus acele „gratuite atacuri”. Cum nu va înjura pe Însuși Iisus Hristos un jidan sau un „tânăr rătăcit” când văd că un profesor universitar batjocorește pe stradă pe mitropolit și Biserica? Auzind acestea, patriarhul Miron Cristea, prezent și el la ședință, a exclamat că unul ca acesta trebuie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m-am certat, nu le-am aruncat în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind la timp la masă mama m-a certat. Nu știu exact ce vârstă aveam; poate 4-5 ani; supărat fiind că m-a certat am înjurat-o pe mama de mamă. Am luat o chelfăneală pe cinste. Am meritat. În urma
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]