4,549 matches
-
Mare". Ultima parte a lungii domnii a lui Ugo în Toscana a fost dedicată înzestrării fundațiilor religioase. Aceste donații au fost confirmate de mulți alți guvernanți vreme de peste un secol de la moartea lui Ugo. El a murit la Pistoia și înmormântat la Florența. Viața lui a fost înconjurată de numeroase legende și a fost subiectul operei lui Placido Puccinelli, "Istoria delle eroiche azioni di Ugo îl Grande", unde Ugo apare ca model de principe moral și pios.
Ugo de Toscana () [Corola-website/Science/324909_a_326238]
-
de Carniola din 1107. El a fost căsătorit cu Uta, fiică a burgravului Ulrich de Passau ( d. în jur de 1099). Împreună cu aceasta, a avut următorii copii: Engelbert al II-lea a murit la abația din Seeon, unde este și înmormântat.
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]
-
a abației Ordinului benedictin din Sușa, pe care a dedicat-o Sfanțului Justus de Novalesa, biserica abației Sân Giusto fiind astăzi catedrală din Sușa. El a fortificat așezările din Exilles și Bardonecchia. El a murit la Torino și a fost înmormântat în catedrală de acolo. Ulric Manfred a fost căsătorit cu Bertha (n. 997) din familia Obertenghilor, fiica a lui Oberto al II-lea, în 1014. În acel an, împăratul Henric a confirmat donația lor comună făcută abației de Fruttuaria. La
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
ambii pretendenți pentru tronul Germaniei, în războaiele dintre aceștia din anii 80. Ea a fost un adversar al Reformei gregoriene, deși onora papalitatea și proteja autonomia abațiilor. În 1091, Adelaida a murit, spre doliul general al locuitorilor, și a fost înmormântată în biserica parohială de Canischio (Canisculum), o mică așezare din Valle dell'Orco, unde ea se retrăsese în ultimii ani de viață. Adelaida și-a petrecut copilăria printre oamenii de încredere ai tatălui ei, de la care învățase să lupte, iar
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
fost pictată. Despre Putna, cronicarul Ion Neculce scrie, din auzite: "mai mult poleită decât zugrăvită". În acest sens, enigmele sporesc odată cu cele două deshumări ale lui Ștefan cel Mare, pe vremea ocupației habsburgice, când s-a descoperit că voievodul fusese înmormântat pe 13 drugi de fier, cu capul tăiat, sprijinit pe cărămizi, și fără sicriu! Baia mai adăpostește un frumos monument istoric, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Petru Rareș, din 1532. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
A primit porecla "Singlotte" și reputația de a fi una dintre marile cântărețe ale vremii ei.. Charlotte a murit la 14 mai 1818, la vârsta de 48 de ani, după o lungă suferință. Charlotte a decretat că dorea să fie înmormântată în noul cimitir planificat la Backsteinfeld în Hildburghausen. A fost îngropată cu titlu provizoriu, în biserica din castel și reînhumată la Backsteinfeld în 1819. Mormântul ei a fost proiectat de Heim, dulgherul curții, și a fost finalizat în 1824. Charlotte
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
I în 1955-56, care a înființat baze permanente în Antarctica la strâmtoarea McMurdo, Golful Balenelor și la Polul Sud. Byrd a murit de inimă, în somn, la 11 martie 1957, în casa sa din Brimmer Street din Boston. A fost înmormântat la Cimitirul Național Arlington. Până la moartea sa, fusese distins de douăzeci și două de ori, din care de nouă ori pentru curaj și de două ori pentru eroism extraordinar în salvarea vieților altora. În plus, el a primit Medalia de
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
1205), fiica lui Renauld de Courtenay. În anul 1179, a luat însemnele cruciate din nou, alături de contele Henric I de Champagne și de nepotul său, Filip de Dreux, episcop de Beauvais, revenind în Țara Sfântă, unde a și murit. Este înmormântat în catedrala din Exeter, iar nu alături de soția sa. A avut 10 copii:
Petru I de Courtenay () [Corola-website/Science/324393_a_325722]
-
proclamat pe tatăl Yolandei, Petru al II-lea de Courtenay. Yolanda a păstrat relații bune cu copiii din prima căsătorie a soțului său. A încetat din viață înaintea soțului ei (care a mai trăit încă doi ani) și a fost înmormântată în abația cisterciană Igriș, aflată azi pe teritoriul comunei Sânpetru Mare, județul Timiș. Din căsătoria Yolandei cu regele Andrei al II-lea a rezultat un singur copil, Yolanda (n. cca. 1215 - 12 octombrie 1251), soția regelui Iacob I al Aragonului
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
cu bizantinii, însă nereușind, a găsit scăpare la Constantinopol. După asasinarea lui Ioan Asan I, tronul a fost preluat de fratele său, Petru, pentru un an de zile. Ioan Asan I s-a căsătorit prima dată cu o oarecare Maria, înmormântată la Cherven, iar apoi cu Elena (numele religios: Evghenia), despre ai cărei antecesori nu se cunoaște nimic. De pe urma acestei a doua căsătorii, Ioan Asan I a avut cel puțin doi fii:
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
publicat puțin, deși a scris mult. Din opera publicată, citam: Evoluția socială în Apus și la noi, Valoarea și limitele educației, Sinesteziile sau sensibilitatea dublă și multiplă, Puterea credinței, Credința populară românească. A decedat la 1 iunie 1958 și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. s-a născut la 31 octombrie 1926, la Scobinti, Iași. A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Iași (1945 - 1950), la clasa profesorului Corneliu Babă. În anul 1960, obține, prin concurs, bursa Nicolae Grigorescu
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
era tocmai pe punctul de a-l executa pe Pandulf al IV-lea, însă arhiepiscopul a intervenit la timp pentru a salva viața principelui. Pilgrim a obținut pentru arhiepiscopia sa dreptul de a bate monedă pentru Köln și Andernach. Este înmormântat în Bazilica Sfinții Apostoli din Köln, una din cele 12 bazilici romanice din Köln.
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
află turnul clopotniță, o emblemă a regiunii Chiemgau, care datează probabil din secolul al XII-lea. Cupola sa în formă de ceapă este realizată în anul 1626 în stil baroc. În cimitirul insulei aflat la nord de bisericii mănăstirii sunt înmormântați mai mulți artiști și savanți, precum pictorul Max Haushofer și scriitorii Wilhelm Jensen și Felix Schlagintweit. Acesta din urmă a făcut în romanul său "Ein verliebtes Leben" (1943) o descriere literară a cimitirului. În plus, există un cenotaf al generalului
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
la Tel Aviv, a fost transferată la 15 aprilie cu o trăsură trasă de cai la spitalul Hadassa din Tel Aviv, unde a murit a doua zi,la 16 aprilie,la vârsta de 41 ani. Potrivit dorinței ei, a fost înmormântată în cimitirul așezării Kineret, într-un loc de unde se vede Lacul Kineret, de care s-a simțit foarte legată sufletește. În preajma ei au fost înmormântați câțiva din ideologii socialiști sioniști și din pionierii celui de al doilea și al treilea
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
doua zi,la 16 aprilie,la vârsta de 41 ani. Potrivit dorinței ei, a fost înmormântată în cimitirul așezării Kineret, într-un loc de unde se vede Lacul Kineret, de care s-a simțit foarte legată sufletește. În preajma ei au fost înmormântați câțiva din ideologii socialiști sioniști și din pionierii celui de al doilea și al treilea val de imigrație („aliya”). Alături de Rahel a fost înhumată cu multe decenii mai târziu și poeta și compozitoarea Naomi Shemer. Rahel a început să compună
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
în apărarea rușilor, atunci când hanul Kuçuk Mahmud din Sarai a atacat regiunile locuite de aceștia pe Don.. Lângă Don l-a biruit pe fiul lui Kuçuk Mahmud, Ahmat Han Hadji Ghirai I a murit în anul 1466 și a fost înmormântat într-un mausoleu (Dürbe) desăvârsit în anul 1501,la Salaçıq. După cronicarul turc Ankaralı Hakim Yahya, ar fi fost otrăvit, poate drept răzbunare după ce a sprijinit lupta regelui polon Kazimir Jagiello împotriva oștilor lui Ahmed Han, noul conducător al Hoardei
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
complexa despre compozitorul Dan Iagnov: O mărturisire de credință a compozitorului, o găsim pe ultimul lui disc: “Dan Iagnov, muzică de alcov (nostalgii pariziene)”, in Credo: Dan Iagnov a părăsit această lume în dimineața zilei de 19 februarie 2012. Este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, București, cimitir unde-și doarme somnul de veci și compozitorul Florin Bogardo, un alt mare romantic al muzicii ușoare românești. În spectacolul „SEARA VOCILOR DE AUR” din cadrul GALEI OVO MUSIC, Ediția a II-a, organizat de
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Brașov, München, Ierusalim, strângând de-a lungul anilor un număr impresionant de lăcașuri pictate și pânze care se află peste tot în lume. Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu. Casa memorială Iosif Keber, proiectată de arhitectul Iulius Doppelreiter, este situată în Târgu Jiu, pe strada 11 Iunie nr. 67. În prezent, clădirea este monument istoric de importanță locală, cu
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
mai mare filosof evreu după Maimonide ». S-a născut (1288) la Bagnols-sur-Cèze în Provența, de aceea a mai fost numit de francezi și Leon din Bagnols. A trăit în sudul Franței și a locuit în Orange și Avignon; a fost înmormântat (1344) conform tradiției în orașul Metz. A fost discipolul lui Néocles. A scris comentarii (Ralbag al haTanakh) la Iov, Cântarea Cântărilor, Ecleziastul, Cartea lui Rut, Cartea Esterei, cele cinci cărți ale Torei, Primii Profeți, Cartea Proverbelor, Cartea lui Daniel și
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
săptămâni (într-o duminică două și în alta trei filiale), iar la Prisaca Dornei și Vatra Moldoviței (Valea Stânei) se celebrează rar, numai de sărbătoarea hramului. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi: În cimitirul catolic din Câmpulung Moldovenesc sunt înmormântați câțiva preoți care au slujit în această localitate sau în împrejurimi. Este vorba de preoții Josef Szypek (1814-1894), Ladislaus Bartz (1855-1922), Emil Gerhard Jura (1914-1949), Eduard Kozanowski (1913-1995) și Francisc (Franz) Astalosch (1913-1997). Din cadrul acestei comunități au provenit următorii preoți
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
primejdie îi paște în oraș: Inchizitorul a venit în Priestown. În primul capitol Vraciul este bolnav și Tom trebuie să lege un Spintecător în Horshaw. Deși reușește, victima acestuia, fratele Vraciului, moare din cauza șocului. Ca toți preoții, urmează să fie înmormântat la Priestown așa că Tom și Vraciul pornesc într-acolo. Vraciul hotărăște să termine și cu Urgia, un demon închis în catacombele de sub oraș. Ajunși în oraș, cei doi se ascund separat. În urma unei altercații cu un văr al Vraciului, părintele
Blestemul Vraciului () [Corola-website/Science/323530_a_324859]
-
de sfânta Fecioară îndurerată, apostolul Ioan și Maria Magdalena la picioarele crucii. Pe boltă, deasupra acestui complex statuar este reprezentată Schimbarea la față (hramul bisericii). La această biserică au slujit următorii preoți-parohi: În cimitirul catolic din Vatra Dornei a fost înmormântat un singur preot: Julius Weber (1872-1929). Din cadrul acestei comunități au provenit următorii preoți: Francisc (Franz) Keil (1908-1974), Roman Karapczynski (1910-1977), Otto Josse, Alexandru Gaewski (1912-1985), Johannes Baltheiser (1912-1996), Francisc (Franz) Astalosch (1913-1997) și Eugen Baltheiser (1914-1998).
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
(n. 23 decembrie 1800, Foix - d. 23 septembrie 1847, Bièvres) a fost un romancier, dramaturg și poet francez. El este înmormântat la cimitirul Père-Lachaise. În epoca contemporană lui, a fost la fel de celebru că Balzac și Eugène Sue, datorită succesului de care s-au bucurat românele sale foileton. Scriitorul se naște că fiu al Jeannei Mărie Baille și al lui François Melchior
Frédéric Soulié () [Corola-website/Science/323683_a_325012]
-
ani din viață pe proprietatea să de la Abbaye-aux-Boix, unde și va muri la 23 septembrie 1847, suferind de inimă, după o agonie de 80 de zile. Sora să nu a fost prezentă lângă patul lui de moarte. Scriitorul a fost înmormântat în ziua de 27 septembrie 1847, la cimitirul Père-Lachaise. Slujba a adus la un loc oameni din lumea presei, a teatrului și a literaturii. Printre aceștia a fost prezent și Victor Hugo care a ținut un discurs: În 1854, Alexandre
Frédéric Soulié () [Corola-website/Science/323683_a_325012]
-
Henri Nannen (care fusese dat afară din universitate pentru ultraj, fiindu-i interzis să mai lucreze). În 1939, după începerea războiului, Bruckmann a avut grijă să-și plaseze editura în categoria "întreprinderilor importante pentru război". A murit în 1941, fiind înmormântat cu onoruri de stat.
Hugo Bruckmann () [Corola-website/Science/323688_a_325017]