3,995 matches
-
în literatură: se schematizează, se sărăcește realitatea atât de bogată. (...) A.E. Baconsky în reportajul Cu slove de foc o prezintă pe fruntașa în muncă Hajdu Jolanda ca pe un fel de automat care nu vorbește despre altceva decât despre întrecerea în care este angajată. Unde o fi întâlnit reporterul asemenea om în viața cea de toate zilele? Maria Banuș a găsit o altă formulă pentru a arăta pe oamenii noi: le face câte o fișă personală. De pildă: «Octavian Crețulescu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Octombrie. Dacă te uiți în țara noastră - spunea în 1936 N. Ostrovschi - vezi un furnicar în plină activitate (...).»; «Cultura sovietică - observă V. Jirnov - joacă un rol uriaș în opera educării continue a disciplinei socialiste conștiente în muncă și a dezvoltării întrecerii socialiste, în opera celei mai stricte respectări a intereselor private, în desfășurarea continuă a democratismului socialist, a criticii și autocriticii bolșevice, în stârpirea birocratismului. Și într-adevăr, de la ivirea ei până în prezent, când este în mare înflorire, literatura sovietică răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Petru Vintilă - Viață nouă în Orașul Stalin; - în nr. 263 (42), 19 oct.: Ioanichie Olteanu - Învățămintele de aur • Idem, 1952: - în nr. 31 (304), 1 aug.: Eusebiu Camilar - Întâmplări: de pe Călmățui - în nr. 48 (321), 28 nov.: Geo Dumitrescu - Marea întrecere cu timpul. Scrisoare din Bicaz. ș.a. Reportaje de călătorie publicate în Scânteia, 1953 (selectiv): - în nr. 2795, 17 oct.: Zahana Stancu - Pe drumuri siberiene. Note de călătorie - în nr. 2800, 23 oct.: Traian Șelmaru - Prin capitala Cehoslovaciei; - în nr. 2806
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales în America Latină; acolo unde au reușit să supraviețuiască au adoptat cel mai adesea o fațadă pseudo-democratică. Așadar, cîștigase democrația în cele din urmă întrecerea pentru susținere din partea popoarelor lumii? Nicidecum. Convingerile și mișcările antidemocratice au continuat, adesea alături de naționalismul fanatic sau fundamentalismul religios. Guverne democratice (în diverse grade de "democrație") au existat în mai puțin de jumătate din țările lumii, care conțineau mai puțin
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
idee. — Știu. O să Împărțim banii. Tu investești jumătate, și eu jumătate. Și vedem cine se descurcă mai bine. Nu mă pot abține să nu adaug: — Pun pariu că eu. — Aha, am Înțeles. Luke ridică din sprînceană. — Deci mă provoci la Întrecere, doamnă Brandon? — Cel care Îndrăznește cîștigă, zic relaxată, iar Luke Începe să rîdă. — Ok. Facem așa. Fiecare ia jumătate, pe care Îi poate investi În orice dorește. — S-a făcut, zic, și-i Întind mîna. Ne strîngem mîinile serioși și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu landoul ei cu umbreluță roz, iar În cea cu plajă, doi bebeluși care abia Învață să meargă azvîrl cu nisip unul Într-altul. — Cool! Înșfac căruciorul pentru shopping și latte și pornesc spre zona de start. — Te provoc la Întrecere, domnule Warrior. — De acord, consimte Luke, apucînd mînerele uriașe kaki, după care se Încruntă. Cum dau drumul la frînă? — Ha! N-ai nici o șansă! și mă avînt spre porțiunea „trotuar“, cu landoul meu cel ager. O clipă mai tîrziu, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mic, împrumutată și în limba română, unde mezinul este fratele cel mic/ Prâslea, ce se dovedește atât de isteț în comparație cu frații săi mai mari în basmele populare. Ca etalon al puterilor psihice și fizice ale persoanei, degetul mic participă la întrecerea (cândva rituală) a tragerii în degete, de unde a răsărit și expresia a se trage în degete. Expresia românească a nu mișca nici un deget și corespondentul ei în rusă, пальцем не шевельнуть, cu sensul de a nu face nimic, a nu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de 1 ianuarie 1924, revista a fost tipărită în propria tipografie (prima catolică din Vechiul Regat), care a purtat numele Tipografia Serafică a Seminarului Franciscan din Hălăucești 675. Revistele Lumina creștinului și Viața s-au aflat într-o concurență, o întrecere izvorâtă și din orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cititorii nu au înțeles întotdeauna nevoia existenței "atâtor" publicații, iar grija de zi cu zi era mult mai importantă decât lectura acestor reviste. Cu toate acestea, rolul lor cultural și religios a fost major. A existat o coerență și o întrecere "neoficială" între publicațiile catolice. Notificarea apărută la reluarea apariției revistei Aurora franciscană (după o pauză de 10 ani) în 1938 a demonstrat existența unui control exercitat de autoritatea bisericească asupra tuturor articolelor și materialelor publicate în presa catolică: "Sfânta Biserică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
S-a evitat crearea unei competiții prin alegerea tematică diferită și prin adresarea către un public țintă specific. Nu a existat o rivalitate vizibilă sau dăunătoare, ci una care a dus la dezvoltarea și îmbunătățirea presei catolice din România, o întrecere ce a propus stiluri și abordări diferite, care au exprimat învățătura și poziția Bisericii față de societatea contemporană. Capitolul III Încercări și modalități și de unificare a catolicismului românesc În perioada de trecere către modernitate și după adoptarea și însușirea noilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creat jaloanele educației spartane și ateniene. Stat războinic ajuns la apogeu în secolul al VII-lea î.H, Sparta a promovat un model educațional esențialmente militar și sportiv mulți tineri spartani s-au numărat printre câștigătorii olimpiadelor, cele mai importante întreceri din Grecia antică. Eroismul, supunerea, devotamentul față de cetate, jertfa constituiau trăsăturile morale cultivate spartanilor. Dansul și muzica contribuiau la modelarea personalității băieților și fetelor acestea fiind crescute în stil masculinizat, sportiv, pentru a crește copii sănătoși și viguroși, demni de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cinsti, ci și pentru a binedispune și distra (hitită dușk„distracție, bună dispoziție”) zeitățile și, desigur, publicul care asista; din acest motiv, mai ales În timpul sărbătorilor de primăvară și de toamnă, se desfășurau, În general În afara zidurilor cetății, jocuri și Întreceri sportive. Sunt atestate Întreceri de mers, de aruncare a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a binedispune și distra (hitită dușk„distracție, bună dispoziție”) zeitățile și, desigur, publicul care asista; din acest motiv, mai ales În timpul sărbătorilor de primăvară și de toamnă, se desfășurau, În general În afara zidurilor cetății, jocuri și Întreceri sportive. Sunt atestate Întreceri de mers, de aruncare a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor, zeița decide să se răzbune și Îl omoară pe Aqhat În timpul unei Întreceri de vânătoare folosindu-se de un ucigaș plătit. În spatele redactării actuale a textului se recunoaște o temă mitică străveche ce se referă la figura arhaică a „Stăpânei animalelor”; aceasta se răzbună pe un vânător ce se făcuse vinovat de uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rol și a unei soții. Iason este un tânăr de douăzeci de ani când pleacă să fure lâna de aur, de unde se Întoarce cu Medeeaxe "Medeea" ca soție, iar lui Pelopsxe "Pelops" abia Îi mijește barba când se ia la Întrecere cu Oinomaos pentru cucerirea Hippodamiei; conform lui Pindar 1, muncile lui Herakles ar fi avut drept scop cucerirea zeiței Hebexe "Hebe" și nunta „În sălașele fericite” ale Olimpului. Dimpotrivă, generația ciclului troian Îți cucerise deja soția și Își dobândise domnia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea pentru căsătorie a tinerelor. c) Cultele panelenistice și atletica Urmele cele mai evidente ale riturilor antice de inițiere au fost lăsate În Întrecerile atletice. Probabil că În timpul acelor probe, tinerii, În momentul intrării În vârsta adultă, erau obligați să-și demonstreze capacitățile fizice și cunoștințele dobândite. Dar este greu chiar și numai să bănuim mereu și În fiecare caz o pregătire cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstreze capacitățile fizice și cunoștințele dobândite. Dar este greu chiar și numai să bănuim mereu și În fiecare caz o pregătire cu caracter inițiatic pentru diferitele competiții, În situația În care, În Grecia, totul sau aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și eleusiniile; hefaistele se celebrau printr-o cursă de ștafetă, În vreme ce pentru carneele spartane este documentată o cursă de urmărire. Și organizarea targheliilor prevedea, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În virtutea căruia xe "Atena"era suspendat orice conflict local. Chiar În epoca lui Platon participarea la aceste competiții devenise un fel de profesie deja Întinată de dorința de promovare socială a claselor mai puțin Înstărite. Cu toate acestea, vechimea acestor Întreceri cultuale, Întemeiate de eroi a căror moarte era celebrată În acest fel, importanța pe care o căpătau ele pentru familiile nobiliare și articularea În clase a vârstelor participanților par să trimită la un trecut Îndepărtat În care ele fuseseră un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de lauri, la Delfi, de măslin sălbatic, la Olimpia, de țelină, la istmice, de pin la nemeene sau ulei din măsline sacre, la Atenaxe "Atena", era de obicei consacrat divinității care patrona jocurile. Modelul olimpic prevedea trei tipuri fundamentale de Întreceri: competiții muzicale, de gimnastică și hipice. La această schemă se adăugaseră celelalte complexe cultuale panelenice, deoarece, În realitate programul și ordinea variau de la un loc la altul, după cum nu era omoloagă repartizarea În clase de vârstă. În unele cazuri, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celelalte complexe cultuale panelenice, deoarece, În realitate programul și ordinea variau de la un loc la altul, după cum nu era omoloagă repartizarea În clase de vârstă. În unele cazuri, alături de jocurile deschise tuturor grecilor, cu condiția să fie cetățeni liberi, existau Întreceri rezervate exclusiv cetățenilor. La Atena aceste competiții erau patru: euandrìa, un concurs de frumusețe rezervat tinerilor, pyrrhìche, un dans pe care dansatorul Îl executa Înarmat, căruia Îi urmau regata și ștafeta cu torțe. Prin aceste competiții, care implicau numai grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rafinate operații ideologice și politico-religioase elaborate de lumea antică. Oricare ar fi fost originile ei, care rămân oricum nesigure, și tragedia aparținea spațiului competiției, cunoscând Înflorirea maximă În cursul veacului al V-lea la Atenaxe "Atena". Reprezentarea dramelor la aceste Întreceri avea loc În timpul marilor dionisii sau dionisiile cetății, În luna elafebolion, Între martie și aprilie. Erau sărbători În cinstea lui Dionysosxe "Dionysos", așa cum erau dionisiile rurale, În luna posideon, Între decembrie și ianuarie, În cea mai mare parte rezervate spectacolelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
C), puteau avea funcția de a-i face pe oameni să renunțe la agresiune prin spaima pe care o provocau. Destinată anume educării poporului (Aristofan, Broaștele, 1500-1503), reprezentarea acestor istorii era supusă unei examinări preventive a magistraților, care admiteau În Întrecere numai tragediile considerate coerente cu ortodoxia statului. Lume ce nu cunoștea distincția dintre sfera civică și cea religioasă, Atenaxe "Atena" exercita, așadar, un control politic care era și garanția tradiției religioase depozitate În povestirile mitice. Dar În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i^bogu^" este transparent - o dezvoltare a compusului *dagiobhogoși are semnificația „zeul a ceea ce arde”. În schimb, mai multe probleme pune numele Svarogúxe "Svarogu^" (cu derivatul său Svaroic¹), care a fost legat de unii cercetători de termenul rus svara, „luptă, Întrecere” (deci Svarogú ar Însemna „luptător, combatant”), de alții de vedicul svar, avesticul hvare, „soare”, și de vedicul svarga-, „cer luminos”, iar de alții de vedicul svar³j-, „rege suprem”; de asemenea, nu este foarte credibil etimonul propus de Pisani (1950a) care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]