16,607 matches
-
articolul Chestia preoțească, urmat de schița Toamna și de o traducere din Cehov, în „Basarabia” (1906). Poeziile originale le-a publicat în „Luminătorul”, „Viața Basarabiei” și în „Kișiniovskie eparhialinâie vedomosti”. În iunie 1917 prezintă la cursurile de limba română pentru învățătorii moldoveni poezia-manifest Limba noastră, apărută tot atunci în „Cuvânt moldovenesc”. M. impune prin opera sa nu doar un om creștin doctrinar, ci și un homo christianus genuin, organic. Acordul dintre Hristos și popor, asemenea aceluia dintre sămânță și arătură, cum
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
documentar, cât și pentru valoarea unor piese care nu au mai fost atestate ulterior, cum sunt baladele Vizercan și porumbul, Ștefan Vodă și Vlădica Ion, Ileana din Ardeal, texte din ciclul Novăceștilor, colindele Soarele și porumbii, Mireasa, Dorul murgului. SCRIERI: Învățătorii și poporul, Sibiu, 1858; ed. îngr. și pref. Eugen Blajan, București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Dorul murgului. SCRIERI: Învățătorii și poporul, Sibiu, 1858; ed. îngr. și pref. Eugen Blajan, București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații români, Pesta, 1870; Seran și Zoran. Serilă, Mezilă și Zorilă, Pesta, 1873; Steaua maghilor sau Cântece la Nașterea Domnului Isus Cristos, Biserica Albă, 1875; Viața și operele lui Petru Maior, București, 1883; Cultul păgân și creștin, vol
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
MAZILU, Dumitru (29.XI.1922, Broșteni, j. Vrancea - 11.VII.1981, București), traducător, eseist și editor. Este fiul Matildei (n. Georgescu) și al lui Dionisie Mazilu, învățător. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, pe cele secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1933- 1941), devenind student la Facultatea de Drept a Universității din București (1941-1945) și, un timp, în paralel, la Facultatea de Litere, pe
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
când este primit în rândul membrilor Academiei Române, avea proiecte folcloristice impresionante. Cu ajutorul material al Academiei, el a reușit să le împlinească în mare măsură. Cea mai bogată activitate o desfășoară la Suceava, unde se stabilește în 1883, mai întâi ca învățător și începând cu 1894, ca profesor definitiv la gimnaziu. Aici a activat intens în cadrul mai multor societăți științifice, literare și didactice și a făcut să apară, între 1886 și 1891, „Revista politică”. S-a interesat și de alte laturi ale
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
studiile lui principalele trăsături ale creației populare românești, înscriindu-și numele printre deschizătorii de drumuri în acest domeniu. Pentru cunoașterea realității folclorice din celelalte provincii locuite de români, a inițiat și întreținut o intensă corespondență cu un mare număr de învățători, preoți, precum și cu V. Alecsandri, Petre Ispirescu, I. Pop-Reteganul, At. M. Marienescu, T. Bălășel ș.a., de la care a primit un sprijin substanțial. De asemenea, folosind metoda indirectă de cercetare, a difuzat și două chestionare (apeluri) prin revistele ardelene „Familia”, „Amicul
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
Cei aflați la periferie și care nu cunoșteau suficient franceza erau marginalizați, iar vocea lor era ignorată. Ei aveau acum nevoie de un ghid care să-i orienteze În noua cultură a statului pe care o reprezentau avocații, les notaires, Învățătorii, funcționarii și soldații. După cum se poate bănui, În spatele centralizării lingvistice se ascundea un proiect cultural. Franceza era considerată purtătoarea unei civilizații naționale, iar scopul impunerii ei nu era doar acela de a-i face pe provinciali să priceapă Codul Napoleon
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la dispoziție ideile și instruirea, singurele care alcătuiesc creierul maselor de muncitori: „Educând partidul muncitoresc, marxismul face educația avangărzii proletariatului, capabilă să preia puterea și să ducă Întregul popor spre socialism, să călăuzească și să organizeze noua orânduire, să fie Învățătorul, conducătorul, Îndrumătorul tuturor celor ce muncesc și sînt exploatați, În opera de organizare a vieții lor sociale, fără burghezie și Împotriva burgheziei”. Premisa este aceea că viața socială a clasei muncitoare va fi organizată fie de către burghezie, fie de către partidul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
că, În zonele rurale din acea perioadă, conflictul dintre combendî și soviete reprezintă principala formă a luptei de clasă” (ibid., p. 197). În satele mai mari, planurile agrare ale bolșevicilor se bucurau de un oarecare sprijin din partea tinerilor educați, a Învățătorilor și a veteranilor ce deveniseră bolșevici În timpul primului război mondial, când serviseră În Armata Roșie (și care se vedeau probabil În fruntea noilor ferme colective). Vezi Figes, „Peasant Aspirations and Bolshevik State-Building”. Exista, de asemenea, o tendință de a ascunde
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
, A.[leksandr] I.[vanovici] (30.VIII.1873, Bairamcea, j. Cetatea Albă - 12.II.1925, Rostov pe Don, Rusia), românist rus. Fiu al lui Ivan Grigorievici Iațimirski, învățător rus, căsătorit cu o româncă din Basarabia, I. a copilărit în satul Hâncești, unde a urmat clasele primare. După absolvirea gimnaziului din Chișinău (1893), a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Moscova, obținând diploma în 1899. A debutat
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
, Angela (27.XI.1928, Băișești, j. Suceava - 29.XII.2000, București), istoric literar și traducătoare. Este fiica Ilenei (n. Sibeki) și a lui Gheorghe Preluca, învățători. Urmează cursurile Liceului Teoretic de Fete din Piatra Neamț între 1940 și 1947. Se înscrie la Universitatea din București, Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (franceză), absolvind în 1951. Redactor din octombrie 1952 la revista „Știință și tehnică”, urmează cursurile Școlii
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
literar. Urmează școală primară în localitatea natală, iar gimnaziul și liceul la Suceava, luându-și bacalaureatul în 1925. Face studii de filosofie la Universitatea din Cernăuți (1929-1933) și de specializare la Scoala Română din Romă (1934-1936). Funcționează mai întâi că învățător în comuna Mândrești din județul Vrancea (1924- 1925), iar apoi ca profesor suplinitor la Cernăuți (1933-1934, 1936-1937), pentru a deveni, în 1940, asistent la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Din 1942 este trimis lector de limbă
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
artă populară și folclor”, iar în ultimii ani de existență, „Revistă de muzică, artă națională, folclor și teatru sătesc”. Ființând în faza romantică de culegere a creațiilor populare, I. a antrenat un mare număr de culegători de folclor, cu deosebire învățători, preoți și profesori din lumea satelor. Este prima revistă de folclor muzical din România și a reușit să tipărească în două decenii aproximativ două mii de texte și melodii. Pe lângă textele propriu-zise, sunt inserate utile medalioane despre o serie de folcloriști
IZVORASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287660_a_288989]
-
, Bogdan (pseudonim al lui Ion Bădărău; 13.IV.1914, Pistruieni, j. Orhei - 25.III.1993, Chișinău), poet și publicist. Este fiul lui Spiridon Bădărău, țăran. După terminarea Școlii Normale (1932), a funcționat ca învățător. Face studii și la Universitatea din București, dar va absolvi, în 1957, Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. A deținut mai multe funcții importante: șef al Direcției Artelor de pe lângă Sovietul Miniștrilor al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (1947-1949), secretar
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
, Pan (pseudonim al lui Pantelie Tărăbâc; 27.VII.1937, Malovăț, j. Mehedinți), poet, prozator și traducător. Este fiul Mariei (n. Hurduc), moașă, și al lui Alexandru Tărăbâc, învățător. A urmat școala primară în comuna natală (1943-1947) și Liceul „Traian” din Turnu Severin (1947-1954). Absolvind Facultatea de Medicină din București (1961), a profesat medicina generală și pediatria în mai multe localități din județele Bacău, Călărași, Constanța și Prahova până în
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
, Gavril (23.II.1914, Nepos, j. Bistrița-Năsăud), filolog, istoric literar și memorialist. Părinții - Maria (n. Palage) și Gavrilă Istrate - erau amândoi iubitori de carte, tatăl, învățător o vreme, fiind un rapsod popular cunoscut pe meleagurile năsăudene. I. a urmat cursul primar în comuna natală, iar pe cel secundar la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, bacalaureatul susținându-l în 1933 la Dej. În același an devine student
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
al lui Ifrim Gh. Bucă, țărani. Își va schimba numele, prin sentință judecătorească, în Iordache Botnă. Urmează cursurile școlii primare în Jorăști, apoi, între 1919 și 1923, este elev al școlilor normale din Brăila și Buzău. După absolvire funcționează ca învățător, timp de treisprezece ani, la Ismail, iar din 1936, ca institutor la București. Lucrează ca funcționar la Fundația Culturală, este redactor la „Frontul plugarilor” (1947-1948) și consilier cultural în Ministerul Educației și Învățământului (1948-1951). Debutează cu câteva schițe publicate în
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
1933. În 1935 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. În afara volumelor de proză, va publica, singur sau împreună cu alții, lucrări legate de profesiunea sa: Geografia județului Ismail (1923, în colaborare cu P. Melinte), Manual pentru capacitate (1928, coautor), Antologia învățătorilor în literatură (1939), Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (1939, în colaborare cu Lucian Predescu), Cartea șezătorilor școlare (1939, în colaborare cu V. Ghețea), Cartea cercurilor culturale (1939, coautor), Probleme și jocuri distractive (1958, semnat I. Botnă), precum și diferite
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
agreabilă, după cum nu pot renunța la o punere în pagină demonstrativă, tezistă. În majoritatea lor, scrierile se sprijină pe întâmplări preponderent sentimentale, cu ecouri ușor idealizate, proprii amintirilor autorului. Se includ în această categorie narațiunile inspirate de mediul școlar - Normaliștii, Învățătorii (1935), Revizori și inspectori (1936, în colaborare cu V. Munteanu), Seria Marga Munteanu (1939), și de cel rural sau provincial - Vitrina cu păpuși de porțelan (1934), Pământul ispitelor-Delta (1935), Trenul albastru (1937), Satele (1938). O a treia posibilă grupare tematică
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii mereu întretăiate și expunând lectorului ipostaze ale dezrădăcinării acceptate în speranța unei ieșiri din cenușiul monocord al anonimatului. Învățătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a zece ani din viața foștilor normaliști. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde și relativa lipsă de perspectivă în reconsiderarea lumii contemplate. În spațiul spre care au plecat ca „luminători ai
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realități la care participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor Deltei. Între Cuzma Pavlov, atotputernicul lipsit de scrupule al locului, și învățătorul Ciudin, idealist irecuperabil și victimă inocentă a unui joc social regizat, se plasează o întreagă caracterologie umană stând sub semnul insignifianței, al ambițiilor mărunte, al spaimelor și bucuriilor comune, al veșnicului miraj pe care îl reprezintă, pentru țăran, pământul. Integrat
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
câteva încercări dramatice: Biletul de loterie, piesă de teatru pentru școlari și săteni (1939), și Furtună în sat (1947). SCRIERI: Normaliștii, Bolgrad, 1933; ed. îngr. Constatin Mohanu, București, 1984; Vitrina cu păpuși de porțelan, Bolgrad, 1934; Pământul ispitelor-Delta, București, [1935]; Învățătorii, București, 1935; Revizori și inspectori (în colaborare cu V. Munteanu), București, 1936; Trenul albastru, București, 1937; Satele, București, 1938; Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu Lucian Predescu), București, 1939; Seria Marga Munteanu, București, 1939; Biletul de
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
1939; Biletul de loterie, București, 1939; Greta Garbo. Viața romanțată a celei mai mari vedete a ecranului, București, 1939; Decebal, București, 1941; Furtună în sat, București, 1947; Zile și nopți în furtună, I-III, pref. Perpessicius, București, 1959-1961. Antologii: Antologia învățătorilor în literatură, București, 1939. Traduceri: N. Pospelov, V. Șabliovski, Literatura rusă, București, 1935; Alice T. Hobbart, Petrol pentru China, București, 1942; Wladislaw Reymont, Țăranii, I-II, București, 1942 (în colaborare cu Th. Holban); ed. 2, București, 1965 (în colaborare cu
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
VII, 38-39, 109-110, 233-234, VIII, 90-93, XII, 408-410; Octav Șuluțiu, „Normaliștii”, VL, 1933, 141; G. Călinescu, „Normaliștii”, VR, 1933, 3; Bogdan Amaru, [B. Jordan], „Cadran”, 1934, 1, 4; Erasm [Petru Manoliu], „Normaliștii”, „Pământul ispitelor - Delta”, „Credința”, 1935, 369; Mihail Sebastian, „Învățătorii”, RP, 1936, 5419; Radu Gyr, „Trenul albastru”, „Porunca vremii”, 1937, 791; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 288; Șerban Cioculescu, Aspecte epice contemporane, RFR, 1938, 8; V.H. [Vintilă Horia], „Satele”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 134; Călinescu, Ist. lit. (1941), 846, Ist. lit. (1982
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Ist. lit. rom. cont., 288; Șerban Cioculescu, Aspecte epice contemporane, RFR, 1938, 8; V.H. [Vintilă Horia], „Satele”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 134; Călinescu, Ist. lit. (1941), 846, Ist. lit. (1982), 931; Octav Sargețiu, „Decebal”, „Basarabia”, 1942, 212; Papadima, Creatorii, 327-337; Stanciu Stoian, Învățătorul. Cum l-au văzut poeții și prozatorii români, București, 1948, 163, 165-178; Papadima, Scriitorii, 171-179; Crohmălniceanu, Literatura, I, 316, 355, 384; Gh. S. Ștefănescu, Orizonturi, Galați, 1972, I, 53-63, II, 57-68; Gh. S. Ștefănescu, B. Jordan. Bibliografie, Galați, 1972; Dicț
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]