4,100 matches
-
mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu Cuțitaru, în "Dacia literară", nr. 28, 1998; Stelian Baboi, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una alteia gura,/ Pe mese sunt fructe ce-și sfarmă armura/ Și-i poate și-un cântec uitat de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu-i soarbă/ În pod, unde este o bufniță oarbă.// Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic.// Insecte cu frica închisă în plic/ Așteaptă. Privesc melancolici pe geam/ Cu ochii albaștri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cadă, se va usca" etc. (Lecție deschisă despre orașul deschis). Și totuși, oricât ar textualiza, oricât ar fi tentat de reconstrucția lumii exterioare prin resorturile poematizării oricărui element din afara eului ("orașul balaur. cu sute de străzi. una este decapitată. trecutul țâșnește./ merg pe strada aceea./ eu. adică viața care o părăsește. câte străzi atâtea fraze./ una singură nu se mai termină.// orașul alunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cu perfuzie" (Feluri de a suporta dispariția unui capăt de stradă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al XlX-lea). Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor al unei lucrări publicate în 1889, intitulată Misterul sîngelui la evreii din toate timpurile 12, venele victimelor acestor ceremonii periodice de jertfire sînt deschise prin numeroase incizii, astfel încît "sîngele să țîșnească așa cum ar țîșni dintr-un burete cînd îl apeși". Adunat într-o urnă, acest sînge este împărțit între cei prezenți și băut pe fondul unor cîntece vesele. O parte din prețiosul lichid este uneori folosit pentru prepararea azimei; alteori, o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor al unei lucrări publicate în 1889, intitulată Misterul sîngelui la evreii din toate timpurile 12, venele victimelor acestor ceremonii periodice de jertfire sînt deschise prin numeroase incizii, astfel încît "sîngele să țîșnească așa cum ar țîșni dintr-un burete cînd îl apeși". Adunat într-o urnă, acest sînge este împărțit între cei prezenți și băut pe fondul unor cîntece vesele. O parte din prețiosul lichid este uneori folosit pentru prepararea azimei; alteori, o altă parte este
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și disciplinat se înflăcărează și se înfierbîntă atunci cînd sistemele de apărare ce se pun în funcțiune pentru a salva echilibrul acestei societăți sînt blocate sau suprimate. E la fel ca în cazul marilor zguduiri tectonice, care pot face să țîșnească gheizerele, cascadele tumultuoase, izvoarele învolburate. Această erupție imediată nu se poate totuși explica decît prin existența unor pînze de apă subterane. Prezente în relief, sub covorul vegetal, acestea erau ascunse privirilor. A trebuit să se rupă stratul mineral pentru a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise, trandafiri și flori de mirt. De-a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3) În Lesbos este un oraș, Mytilene, mare și frumos, tăiat de brațele mării care se furișează înăuntru și împodobit cu poduri de piatră albă și cioplită. Ai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nenumărate puncte de contact. Fiecare dintre aceste puncte era un focar de durere stranie și îngrozitoare. Era ceea ce ai fi simțit dacă ai fi fost devorat dintr-o dată de o sumedenie de guri prea mici. [5] O a cincea prelungire țîșni din scobitură. Ea se suprapuse celorlalte și încolăci mijlocul lui Gilliat. Senzația de înăbușire veni să se adauge groazei: Gilliat abia mai putea să răsufle. Aceste curele, ascuțite la vîrf, se lățeau treptat-treptat ca lampa unei săbii spre mîner. Ele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
negația unui spectacol din care știința nu dizolvă decît aspectul negativ. Meditația sa exhaustivă asupra divizibilului ajunge, într-adevăr, la o brumă de obiectivitate... Dar de ce natura acestei "brume de spațiu" ar fi incompatibilă cu "bruma de spațiu" din care țîșnește conștiința umană?"32. S-a considerat adesea că tridialectica lui Lupasco e o variantă a dialecticii lui Hegel, ignorînd, pe de o parte, rolul fundamental al stării T ca mecanism dinamic independent și, pe de altă parte, coexistența în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe care am putea-o desemna sub numele de materie T, care ar fi poate ca o materie-sursă, ca o materie-mamă, un fel de creuzet fenomenal cuantic din care ar țîșni cele două materii divergente, fizică și biologică... și unde acestea din urmă s-ar întoarce ritmic și dialectic, pentru a se desfășura din nou"14. Tridialectica lupasciană este o viziune a unității lumii, a non-separabilității sale. Lupasco o reînnoadă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mea, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Căci atunci și-au luat ele avîntul, iar detaliile care au urmat nu au fost decît complemente, ilustrări și limpeziri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în elaborarea a ceea ce țîșnise din inconștientul meu de-a lungul acelor ani și care m-a copleșit mai întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era vorba mai degrabă de un preaplin al intelectului. Pauli a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fi, deci, propriul nostru orgasm, în contact cu Dumnezeu. Și iată-ne din nou cufundați în inextricabila problemă a afectivității. L-am tachinat puțin pe tema asta, întrebîndu-l dacă nu există o a patra etică, cea a afectivității. "Nu, a țîșnit răspunsul, pentru că a treia etică este etica contradictoriului, ce antrenează afectivitatea, în vreme ce celelalte tipuri de non-contradictoriu o elimină; există o etică a afectivității, prin urmare, dacă doriți, spuneți-i afectivitate, dar nu este o etică care să o facă prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de gărzi mobile o culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
complementarității contradictorii..." E. M.: Sunt două tipuri de probleme: una la nivelul cuvîntului determinism, cealaltă la nivelul cuvîntului metafizică. "Determinism, e foarte posibil, pentru că în fond, pentru mine, ideea de a face acel număr despre eveniment însemna cumva să fac să țîșnească un refulat, care era nu doar refulatul științelor fizice, ci și al științelor umane, al istoriei. Era încă epoca în care istoria, sub influența Școlii Analelor, era un fel de istorie de determinisme economico-sociale și unde evenimentele, adică războaiele, bătăliile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apusului, păreau a fi niște ruine nespus de vechi, triste și senine. Ajunsesem pe altă planetă. Asupra orașului domnea o tăcere extraordinară. Deodată, un cînt sublim de vioară, pur și sfîșietor, necuprins, abia străbătut de un firav acompaniament de pian, țîșni de nicăieri și de foarte aproape. M-am simțit cuprins de o fericire și de o tristețe de nedescris. Recunoscusem Sonata Primăverii a lui Beethoven. Miracolul venea dintr-un difuzor, instalat de ruși, nu-mi închipui pentru ce, deasupra Porții
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
divinizarea omului: disoluția sa. Discreditarea Umanismului încurajează deopotrivă nihilismul și revenirea la religia multimilenară, care se regenerează fără încetare odată cu prăbușirea miturilor și religiilor laice. Mai presus de toate însă, prăbușirea Umanismului antropocentric și supranatural deschide un abis din care țîșnesc întrebările primordiale. Ce este omul? Ce reprezintă această ființă naturală / culturală? Care este situația sa în lume? Ce înseamnă spiritul său? Libertatea sa? Rațiunea sa? Putem să nu acordăm valoare omului? Putem ocoli un mit și o religie a omului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este un vîrtej de negativitate ce antrenează cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
civilizației. Semnificația acestei crize este atît de complexă încît interpretările opuse ar putea ajunge la convergență 26. Pentru unii, ea accelerează procesele de atomizare individuală. Pentru alții, ea face dovada unei aspirații comunitare. Am putea considera că aspirațiile care au țîșnit din ea erau deopotrivă comunitare și anarhiste și că eșecul lor ulterior, atît pe plan politic (stîngismul), cît și existențial (comunitățile contra-culturale), este cel care a favorizat reluarea, sub forme noi, a cursului individualist. O cutremurare seismică a zdruncinat societățile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să avem numai tăria de a le privi atent și de a trage concluziile de rigoare. Nimic mai semnificativ decât ceea ce s-a întâmplat la 13-15 iunie în capitală. Unii se miră că din adâncurile vieții noastre colective au putut țâșni acele devastatoare flăcări de ur. Ură deschisă, agresivă, paralizantă, dar și ură bine ascunsă sub ironie și aparentă civilitate. O recunoaștem la tot pasul, sub înfățișări diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spun una bună", "știu un banc nemaipomenit"; în acest caz clișeul, convenția, uzajul lingvistic vor fi dinamitate, instaurîndu-se un spațiu al creativității lingvistice (în sensul chomskian de "rule changing creativity" opusă lui "rule governed creativity"). Dar gluma poate la fel de bine țîșni involuntar, din incapacitatea individului de a manevra sistemul limbii; într-o atare situație (cînd individul este manipulat de sistem sau clișeu) o afirmație serioasă a locutorului provoacă rîsul interlocutorilor, efect sancționat de altfel prin comentarii ca: "asta-i bună !", "ce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scoși din casă înainte de 40 de zile; pe lumea cealaltă, Muma Pădurii dă fetelor să mănânce copiii din flori omorâți), Pocita, ("duh scâmav", care umblă noaptea și face copiii să plângă până li se strâmbă gura, sau face să le țâșnească sângele pe nas, gură și urechi), Striga (sufletul, care după 9 ani de la decesul unor oameni vine după sânge, metamorfozat în fluturele cap de mort), Vidmele, strigoaicele (fac rău copiilor și mamelor, sunt recunoscute numai de copiii gemeni până la 7
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
german vede mai degrabă o opoziție între divinație și profeție. Argumentul său este următorul: "Revelațiile profetice se caracterizează prin faptul că în mod obișnuit ele nu sunt solicitate printr-o pregătire metodică sau tatonantă (ca în cazul divinației n.n.), ci țâșnesc în mod spontan și sunt primite cu pasivitate. Acesta este și faptul care opune profeția divinației"17. Or, lucrurile nu stau tocmai astfel dacă avem în atenție una dintre definițiile divinației care vine tocmai din Antichitate. Ea este cunoaștere venită
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos își împrumută culorile și armoniile sonore din universul lăuntric, devenit deodată neîncăpător, al celui îndrăgostit. Mișcarea ascendentă a eului spiritual ce a descoperit dragostea este sugerată prin motivul privirii (și privirean sus țâșni) și prin cel al auzului, care deschid spre infinit marginile ființei. Metafora curcubeului tăiat în două ce izvorăște din lăuntrul făpturii iluminate de iubire propune o viziune neobișnuită asupra lumii care pare a nu avea forme, culori, sunete pro prii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asupra lumii care pare a nu avea forme, culori, sunete pro prii. Dragostea spiritualizează ființa, îngăduindui accesul întrun spațiu sacru, în care se nasc formele diverse ale lumii (percepute sinestezic), în care izvorăște cântecul înalt al ciocârliei: Și privirean sus țâșni, / curcubeu tăiat în două, / și auzul o ntâlni / tocmai lângă ciocârlii. Iubirea devine astfel cântec înalt, odă a bucuriei, celebrând soarele, lumina, căldura, viața (simbolistica ciocârliei). Secvența a treia surprinde transformarea făpturii celui ce iubește. Aceasta pare a se naște
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni să-l lămurească pe cititor..., un elicopter va zbura pe deasupra și lumina va țâșni! Să ne ținem bine de scaune! Până să ajungă, cămila are nevoie de câteva pagini ca să-și producă efectul, răbdare! O primă obiecție a venit din partea unui autor francez care mi-e prieten, Jean-Pierre Bonafé-Schmitt, specializat în medierea în mediul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]